Armistițiul dintre Israel și Liban, anunțat joi de Donald Trump, aduce o ușoară undă de optimism pentru atenuarea tensiunilor din Orientul Mijlociu. ”SUA intermediază un armistițiu de 10 zile între Israel și Liban, pe fondul unui război mai amplu cu Iranul”, titrează Middle East Online. Publicația amintește că ”Libanul a fost târât în războiul din Orientul Mijlociu pe data de 2 martie, când Hezbollah a deschis focul în sprijinul Teheranului, ceea ce a declanșat o ofensivă israeliană la doar 15 luni după ultimul conflict major dintre Israel și gruparea susținută de Iran”. Washington Post scrie că „administrația Trump și-a intensificat presiunea asupra Israelului și Libanului pentru a accepta un armistițiu” ”în contextul unei mobilizări în creștere pentru încheierea războiului din Iran”. Ofensiva israeliană din Liban a fost ”un punct cheie de blocaj” în negocierile dintre Washington și Teheran, explică CNN, adăugând că armistițiul anunțat joi ”ar putea ajuta la deschiderea drumului către un acord de pace în războiul dintre SUA și Iran”. Pe teren, însă, lucrurile nu sunt atât de simple. Potrivit Haaretz, Benjamin Netanyahu a anunțat că, pe durata armistițiului, trupele israeliene vor rămâne într-o zonă tampon de 10 km pe teritoriul Libanului, în timp ce Hezbollah avertizează că prezența trupelor israeliene conferă oamenilor săi ”dreptul de a rezista”.
În privința negocierilor Iran-SUA, președintele american se arată optimist, anunțând că discuțiile ar putea avea loc chiar în acest weekend, după cum scrie Wall Street Journal. Bloomberg redă însă estimările mai pesimiste ale unor oficiali europeni și ale unor lideri arabi din Golf care consideră va fi nevoie chiar și de șase luni pentru a se ajunge la un acord de pace între Statele Unite și Iran. Aceiași lideri solicită redeschiderea imediată a strâmtorii strategice Ormuz pentru a restabili fluxurile de energie și avertizează că ar putea apărea inclusiv o criză alimentară globală dacă strâmtoarea nu va fi redeschisă până luna viitoare. În aceste condiții, președintele francez Emmanuel Macron găzduiește vineri discuții cu lideri din „țări nebeligerante” pentru a planifica o misiune „strict defensivă” de securizare a acestei căi navigabile cruciale odată ce luptele se vor opri, notează Politico. Publicația observă însă că există deja o controversă franco-germană cu privire la implicarea SUA în planurile europene de securizare a Strâmtorii Ormuz. În timp ce un oficial al președinției franceze declară că planificarea condusă de francezi „nu include SUA”, cancelarul german Friedrich Merz a declarat că, deși Germania este „fundamental pregătită” să ajute la securizarea rutelor de transport maritim în condiții stricte, ar dori să se discute și despre participarea Forțelor Armate americane la inițiativa lansată inițial de Franța și Marea Britanie, scrie Politico.
În contextul crizei energetice, ”Bruxelles-ul deschide robinetul ajutoarelor de stat pentru a salva industria europeană”, remarcă Les Echos, detaliind că ”la data de 13 aprilie, Comisia Europeană a transmis statelor membre un proiect-cadru temporar, care relaxează regulile europene privind ajutoarele de stat”. ”Obiectivul: să ofere guvernelor instrumente pentru a sprijini industriile cele mai expuse, fără a sacrifica piața internă sau obiectivele climatice”. Printre sectoarele vizate se numără ”agricultura, care este lovită puternic de creșterea prețurilor la îngrășămintele azotate, ce au ajuns la +58% față de 2024, din cauza dependenței de gazul natural”, precum și ”pescuitul și transportul rutier, în condițiile în care combustibilii maritimi au crescut cu peste 0,40 euro pe litru, iar motorina reprezintă acum până la 7% cost suplimentar operațional pentru transportatori”. În aceste sectoare, Bruxelles-ul ia în calcul ajutoare care pot acoperi până la 50% din costurile suplimentare generate de criză, mai scrie Les Echos. Ziarul francez subliniază totodată că ”cea mai importantă măsură vizează industriile grele și energofage (chimie, siderurgie, ciment, aluminiu) pentru care Comisia propune creșterea plafonului de ajutor prevăzut în cadrul pactului pentru o industrie curată, fără obligația unor investiții suplimentare în decarbonizare. Totuși, ”dincolo de urgență, mesajul rămâne același: doar electrificarea masivă a economiei europene va permite evitarea acestor șocuri repetate”, remarcă Les Echos.
Remarcând crizele multiple cu care se confruntă blocul comunitar, Financial Times constată o ”stranie reziliență a Uniunii Europene”. ”După referendumul pentru Brexit din 2016 un eurosceptic victorios îmi spunea că și alte țări aveau să iasă în curând din UE, ca piesele de domino. Erau acele vremuri în care apăruseră sintagme precum Frexit și Grexit”, își amintește editorialistul Financial Times, comentând că ”în această eră a naționalismului fervent, o organizație supra-națională ar fi trebuit să fie în toiul luptei pentru supraviețuire. Dar în fapt nu este. Ba dimpotrivă naționaliștii se luptă să-i liniștească pe alegătorii pro-UE. Marine Le Pen și-a îndulcit de-a lungul anilor tonul în privința Bruxelles-ului pentru a putea rămâne competitivă electoral în Franța. Giorgia Meloni a cooperat în general cu UE în cei trei ani și jumătate surprinzători de mandat în calitatea de premier de dreapta radicală al Italiei. Cele două politiciene probabil că au urmărit evenimentele din Ungaria din weekend felicitându-se că au luat decizia corectă. Dintre toate motivele felurite ale înfrângerii zdrobitoare suferite de Viktor Orbán s-a remarcat îndeosebi dorința publicului ungar de a-și repara relația cu Uniunea Europeană, iar învingătorul electoral, Péter Magyar, sub nicio formă vreun stângist, ba încă și fost om al lui Orbán, pledează pentru o revenire la Europa”, scrie Financial Times. Observând că în deceniul scurs de la Brexit nicio altă țară nu a urmat exemplul Marii Britanii, comentatorul Financial Times consideră că unitatea UE se datorează în primul rând ”lumii exterioare” ”care nu mai prididește să-i ofere Europei daruri nesolicitate”, cum ar fi atitudinea lui Donald Trump și agresivitatea Rusiei. Dar cel mai important este electoratul care ”ține scurt din lesă dreapta radicală în acele chestiuni care privesc Europa. În cea mai naționalistă perioadă a vieții politice de după anii 1930, a te opune fățiș apartenenței la UE e încă într-o măsură remarcabil de mare un tabu”, iar ”probabilitatea ca un nou membru să adere e mai mare decât aceea ca unul vechi să plece”, conchide Financial Times.
(Carolina Ciulu/RADOR RADIO ROMÂNIA)
