Mamele și bunicile ar putea avea un rol mult mai important în evoluția speciei umane decât s-a crezut până acum, potrivit unor cercetări din domeniul antropologiei și biologiei evolutive. Oamenii de știință sugerează că prezența femeilor în vârstă în cadrul comunităților a contribuit direct la creșterea speranței de viață a speciei noastre.
Teoria, cunoscută în mediul academic sub numele de „ipoteza bunicii”, arată că femeile trecute de vârsta fertilă nu reprezintă „reziduuri biologice”, ci au jucat un rol esențial și activ în asigurarea supraviețuirii generațiilor viitoare.
Conform cercetărilor citate de comunitatea științifică internațională, de publicații precum National Geographic și de studii apărute în reviste academice de antropologie, bunicile au jucat un rol esențial în creșterea copiilor prin oferirea de hrană, îngrijire și protecție, contribuind astfel la creșterea ratei de supraviețuire a nepoților.
Un avantaj evolutiv rar în natură
Spre deosebire de majoritatea mamiferelor, femeile pot supraviețui zeci de ani după instalarea menopauzei. Oamenii de știință consideră acest fenomen o raritate biologică, capabilă să ofere un beneficiu evolutiv important.
Datele analizate în studii internaționale arată că, în comunitățile tradiționale de vânători-culegători, prezența bunicilor are un impact direct asupra numărului de copii care ajung la maturitate. În unele cazuri, bunicile contribuie chiar la hrănirea zilnică a familiei, reducând presiunea asupra mamelor tinere.
„Efectul bunicii” și supraviețuirea speciei
Numeroase studii din domeniu, printre care și cercetările antropologului Kristen Hawkes, arată că „efectul bunicii” ar putea explica de ce oamenii au dezvoltat o viață mai lungă decât alte primate.
Potrivit unui studiu publicat de BBC, ajutorul oferit de femeile vârstnice contribuie la reducerea mortalității infantile și le permite mamelor să aibă mai mulți copii, ceea ce influențează indirect evoluția speciei.
Un rol social, nu doar biologic
Cercetătorii subliniază că longevitatea umană nu este determinată doar de factori genetici, ci și de organizarea socială. Oamenii sunt printre puținele specii în care mai multe generații cooperează activ pentru creșterea urmașilor.
În acest context, bunicile și mamele în vârstă nu sunt doar figuri familiale, ci ar fi avut un rol esențial în formarea comunităților umane timpurii.
Ipoteză încă incertă
Deși teoria este susținută de numeroase studii, ea nu este unanim acceptată în mediul științific. Unii cercetători consideră că longevitatea umană ar putea fi rezultatul mai multor factori combinați, inclusiv dietă, mediu și evoluția creierului.
Totuși, „ipoteza bunicii” rămâne una dintre cele mai influente explicații pentru durata de viață neobișnuit de lungă a oamenilor în comparație cu alte specii.
Autor: Karina Nectaria Niculae, student FJSC
RADOR RADIO ROMÂNIA, 13 mai 2026
