RADOR (22 mai) – Conflictele din Orientul Mijlociu și Europa de Est continuă să acapareze atenția presei internaționale, în paginile căreia se poate observa și o revigorare a dezbaterii despre antisemitism.
Mai întâi ce nu veți găsi la rubricile de opinie ale marilor publicații: recenta vizită la Beijing a lui Vladimir Putin se remarcă prin absența ei din respectivele pagini. Ziarul turc Sabah publică totuși o analiză, care începe cu constatarea că întâlnirea celor doi dictatori „s-a dovedit a fi un eșec”. Moscova și Beijingul se apropiaseră mai degrabă de nevoie, ca aliați împotriva Washingtonului. Dar când președintele american Donald Trump a inițiat câte un dialog cu cele două capitale „atitudinea Moscovei și a Beijingului a început să se modifice, iar nevoia lor reciprocă a început să scadă. De fapt, strategia «soft power» a lui Trump le oferă ceva ce ele nu-și pot oferi reciproc: legitimitate globală sub egida SUA”. În schimb, cotidianul spaniol La Razon revine cu o analiză a întâlnirii Trump-Xi Jinping de acum o săptămână, reținând că „China și SUA se tratează ca egali, cu niveluri comparabile ale PIB-ului și un respect reciproc deosebit. Aceasta include și solicitarea lui Trump de sprijin chinez pentru încheierea războiului complex cu Iranul”.
Complexitate subliniată de faptul că CNN a relatat joi, citând surse apropiate serviciilor de informații americane, că „Iranul și‑a reluat deja o parte din producția de drone în cele șase săptămâni de armistițiu”. Iar „baza industrială militară a Iranului e reconstruită mult mai rapid decât se estimase inițial”. În același timp francezul Les Echos titrează „Războiul din Orientul Mijlociu: șocul energetic frânează creșterea europeană, deficitul Franței provoacă îngrijorare”. Criza va costa Uniunea 0,3 % din PIB în acest an, estimează Comisia Europeană, care nu mai prevede decât o creștere de 0,9% în 2026 pentru zona euro. Comisia anticipează și o deteriorare a finanțelor Franței, cu un deficit de 5,7% în 2027. Între timp tratativele continuă: „șeful armatei pakistaneze va vizita azi Teheranul în sprijinul eforturilor de mediere între SUA și Iran”, informează BBC. În spatele retoricii online tensionate dintre Washington și Teheran, „canalele diplomatice par a fi active discret”. La Libre Belgique ne lămurește o altă fațetă a complexității: „Trump și Netanyahu își arată divergențele. În timp ce Trump ezită între a ordona un atac masiv împotriva Iranului și a continua să spere la un acord, premierul israelian Benjamin Netanyahu e foarte sceptic în ce privește negocierile. Prim-ministrul israelian dorește reluarea războiului pentru a slăbi și mai mult capacitatea militară a Iranului”. Ce e clar e că situația a ajuns într-un impas: „déjà vu, încă o dată”, apreciază săptămânalul britanic The Economist. „Trump nu e nerăbdător să-și reia războiul cu Iranul.” Iar dovada e aceea că „vreme de șase săptămâni s-a agățat de orice pretext, oricât de firav, pentru a amâna o nouă rundă de lovituri militare”. Aceeași concluzie o găsim și într-un editorial din The Wall Street Journal: Trump a ajuns la o răscruce și trebuie să ia o decizie. La aproape trei luni de la izbucnire, el „vrea să încheie conflictul”, dar „soluția nu e evidentă”. Iranienii doar „trag de timp” la negocieri și-i fac Americii „numai oferte inacceptabile”. Strategia iraniană ne-o explică site-ul israelian Ynet News într-un articol intitulat „Iranul câștigă pierzând: cum și-a transformat Teheranul victimele din Golf în cei mai mari agenți de lobby ai săi”. „Teheranul a învățat că poate lovi țările din Golf, pentru ca apoi să se bazeze pe frica lor de un război mai amplu pentru a constrânge Washingtonul, preschimbând diplomația armistițiului într-un instrument al tergiversării, recuperării și influențării.”
Cancelarul german Friedrich Merz le propune liderilor UE asocierea Ucrainei la UE, eventual cu statutul de „membru asociat”, ca un „pas decisiv” înainte de aderarea deplină, consemnează agenția italiană ANSA. Kievul ar putea participa astfel la viața instituțională a Uniunii, numai că „fără drept de vot”. Pe de altă parte, Bruxelles-ul a criticat decizia Londrei de a ridica parțial unele sancțiuni petroliere contra Rusiei, transmite portalul european Politico. E vorba de măsuri temporare vizând produse rafinate de țări terțe din țiței rusesc și urmărind „protecția consumatorului britanic”, s-a justificat premierul britanic. Care a fost însă atacat chiar din propria țară: „A-i goli bugetul militar lui Putin e mai important decât vacanțele [noastre] ieftine”, se intitulează un editorial al prestigiosului cotidian The Times, referindu-se la anticipata scumpire a biletelor de avion la vară. „Ucraina este scutul Europei, acela care permite ca pe restul continentului viața să se desfășoare normal.” Față de un asemenea sacrificiu al ucrainenilor, micile sacrificii financiare ale britanicilor nu mai par atât de relevante. Reținând că „Vilnius, capitala Lituaniei, a fost practic paralizată miercuri din cauza semnalării unei posibile incursiuni de drone”, Euronews transmite că UE și NATO au reacționat ferm al adresa Rusiei și Belarusului pentru amenințarea statelor baltice. La fel a reacționat NATO și la recentul exercițiu nuclear al Rusiei din Belarus. Între timp, constată Le Monde, „europenii încă încearcă să obțină clarificări privind viitorul angajamentului american” față de alianță. „Reuniți la Helsingborg, în Suedia, joi și vineri, miniștrii de externe ai alianței trebuie să pregătească transferul responsabilității pentru apărarea europeană către armatele europene, în timp ce SUA, preocupate de Iran, încep să retragă trupe din Europa.” În realitate, aflăm că e vorba de anunțul mai vechi privind 5.000 de soldați din Germania, care vor rămâne însă în Europa, dar în altă țară, precum și anunțul mai nou referitor la 4.000 de militari din Polonia, a căror detașare nu a fost însă anulată, ci „amânată”. Washingtonul a clarificat că din Europa intenționează să retragă un total de 5.000 de trupe, în următoarele „șase până la 12 luni”, pentru a reveni la nivelul din 2022. Presa britanică se arată optimistă în privința războiului. În The Telegraph ambasadoarea ucraineană la NATO detaliază planurile Kievului de a face „imposibil de câștigat războiul lui Putin”, o strategie având la bază principiul „Rusia va fi forțată să se oprească atunci când populația Moscovei va simți cu adevărat ca țara ei se află în război”. În același ziar, o analiză amplă a corespondentei economice conchide că „rușii încep să realizeze catastrofa economică a războiului lui Putin”. Cel mai sensibil punct e tăierea frecventă a internetului, oficial pentru a obstrucționa dronele ucrainene, în realitate pentru a obstrucționa schimbul de informații între oameni. Măsură care le afectează profund viața de zi cu zi rușilor: nu pot plăti cu cardul, nu pot folosi o hartă online, nu pot chema un taxi, nu pot comunica cu familia. Săptămânalul The Spectator consideră că noile amenințări ale lui Putin sunt în realitate indiciul „disperării”. „Cum Putin simte că cursul războiului se schimbă în favoarea Ucrainei, și-a întețit tentativele de coerciție la adresa Kievului și partenerilor lui europeni. Trupele ruse sunt în retragere, pierd teren pe toată linia frontului. Loviturile dronelor au forțat toate marile rafinării din centrul Rusiei să-și sisteze ori reducă producția.” Și pe plan intern apar „fisuri” în credibilitatea lui Putin, ilustrate de noi apeluri la oprirea războiului. „Unicul lui răspuns disponibil a fost apelul la intimidare nucleară și amenințări cu confruntarea militară în țările baltice.”
Procurorii germani i-au inculpat pentru tentativă de omor pe cetățeanul danez Ali S. și cetățeanul afgan Tawab M., care plănuiau uciderea în numele Iranului a liderilor unor mari organizații evreiești din Germania, transmite agenția Reuters. Pe lângă asasinate, ei mai plănuiau și atacuri prin incendiere și au întreprins deja activități de spionaj. E genul de incidente pe care-l invocă și revista americană The Atlantic, alături de derapajele retorice, pentru a explica cum s-a contaminat iarăși Occidentul cu o „nouă calomnie a sângelui”. Textul examinează și scandalul de acum o săptămână, când The New York Times a acuzat Israelul că dresează special câini pentru a viola deținuți palestinieni la comandă, un lucru apreciat de specialiști în domeniu drept imposibil, dar devenit totuși o „legendă urbană” din cauza propagandei antisemite. Observând că în jurul sinagogilor din America, Europa, Canada sau Australia au început să fie ridicate tot felul de de fortificații, autorul amintește că „o societate care se întoarce împotriva propriei minorități evreiești ajunge să se devoreze pe sine. Sosirea modernității liberale a fost anunțată de demolarea zidurilor ghetourilor. Reînălțarea acelor ziduri transmite un semn de rău augur – și nu doar pentru evrei”. The Times of Israel detaliază noul scandal antisemit izbucnit în SUA din cauză că o candidată democrată la Congres, din Texas, promite în programul ei electoral înființarea unui centru de detenție pentru „sioniștii americani” care va fi concomitent și „centru de castrare a pedofililor”, fiindcă oricum „majoritatea sioniștilor sunt probabil pedofili”. Printre altele, ea mai crede că „evreii miliardari sioniști” sunt de vină pentru politica de imigrație, iar SUA se află „sub ocupație israeliană”. Partea bună, ne asigură revista americană The Hill, e că aleșii democrați din Congres au denunțat-o la unison, calificându-i poziția drept „inacceptabilă”. Chiar și reprezentanta facțiunii de extrema stângă, Alexandria Ocasio-Cortez, i-a calificat declarațiile drept „gunoi bigot”, deși i-a și acuzat pe republicani că o finanțează în secret pentru a-i submina partidul. The Jerusalem Post publică în schimb un articol foarte consistent intitulat „România: Antisemitismul la modă”. Conținând și interviuri cu reprezentanți ai comunității evreiești, textul e axat în principal pe activitatea europarlamentarei Diana Șoșoacă, cu a cărei fotografie e și ilustrat. Articolul se încheie specificând că evreii pot merge pe stradă în România purtând simboluri religioase fără a se teme de violența fizică, ceea ce nu înseamnă că nu există antisemitism, întrucât „realitatea e mai complexă și profundă” decât o vede un necunoscător. (Andrei Suba, RADOR)/asuba/ilapadat
