Ibrahim Dossey rămâne una dintre cele mai luminoase și, în același timp, tragice figuri din istoria fotbalului românesc. Fostul portar din Ghana a cucerit definitiv fanii de la FC Brașov, Rapid sau Pandurii Târgu Jiu nu doar prin reflexele sale fantastice, ci și prin caracterul său deosebit. Din păcate, viața i-a fost curmată brusc la doar 36 de ani, lăsând în urmă o familie îndurerată și o mulțime de prieteni care l-au plâns luni în șir.
Puțini își mai amintesc că Dossey a ajuns în România având deja în palmares o performanță istorică la nivel mondial. În 1992, la Jocurile Olimpice de la Barcelona, el a făcut parte din naționala de tineret a Ghanei, care a reușit să câștige medalia de bronz. În finala mică împotriva Australiei, Dossey a fost titular, a apărat un penalty în primele 15 minute și a păstrat poarta intactă, aducând prima medalie olimpică din istoria fotbalului african.
În anul 2000, antrenorul român Petre Gavrilă l-a descoperit în Ghana și l-a adus în campionatul nostru, la FC Brașov. Sub Tâmpa, ghanezul a devenit rapid unul dintre cei mai apreciați jucători din campionat, fiind desemnat cel mai bun portar din Divizia A în anul 2002. Ulterior, el a mai trecut pe la Rapid București și Unirea Sânnicolau Mare, stabilindu-se apoi la Pandurii Târgu Jiu. România devenise casa lui, se căsătorise cu Ionela și aveau o fetiță, Jennifer Ștefania, care astăzi este o atletă de top în probele de triplusalt pentru România.
Tragedia care avea să-i aducă sfârșitul s-a produs în septembrie 2008, la doar două zile după ce semnase un nou contract cu FCM Târgoviște. Pe 13 septembrie, în timp ce conduce pe DN1, în apropiere de Breaza, mașina sa a fost implicată într-un accident frontal extrem de violent. Soția și fiica sa au scăpat nevătămate, însă Ibrahim a suferit un traumatism cranian sever și a intrat în comă profundă. După aproape trei luni de luptă, pe 9 decembrie 2008, inima lui a încetat să mai bată la Spitalul Bagdasar-Arseni din București. A fost înmormântat la Hârșova, conform ritualului islamic.
Dispariția lui a declanșat un val uriaș de emoție în fotbalul românesc, iar declarațiile celor apropiați arată golul imens pe care l-a lăsat în urmă.
Soția sa, Ionela Dossey, povestea devastată de durere în timpul lunilor în care s-a rugat pentru o minune: „Am ieșit afară, m-am uitat la cer și mi-am spus: Am avut totul, iar acum nu mai am nimic! Mă rog lui Dumnezeu să se facă bine. Indiferent ce va fi, eu îi voi fi alături”.
Tehnicianul Petre Gavrilă, cel care l-a adus în România, a primit vestea complet dărâmat: „Pentru mine, Ibrahim a fost ca un fiu. Când l-am adus din Ghana, știam că aduc un portar de valoare, dar nu bănuiam ce suflet uriaș și curat ascundea băiatul acesta. Nu l-am auzit niciodată să se plângă. Fotbalul românesc a pierdut un sportiv exemplar, iar eu am pierdut o parte din suflet”.
Fostul mare portar Bogdan Lobonț, cel care i-a fost rival pe teren, a reacționat și el imediat după decesul ghanezului: „Nu-mi vine să cred! Am sperat până în ultima clipă că starea medicală a lui Dossey se va îmbunătăți și că va trece peste această cumpănă. Sunt extrem de trist, fotbalul românesc a pierdut un portar foarte valoros și un coleg extraordinar”.
Până și Ioan Neculaie, patronul de atunci de la FC Brașov, a subliniat respectul total pe care fotbalistul îl insufla în vestiar: „L-am cunoscut pe Dossey în perioada în care a jucat pentru clubul meu. Tot ce pot să spun despre el este că, în atâția ani, n-am auzit absolut pe nimeni să spună vreun cuvânt rău la adresa lui. Caracterul lui a fost un exemplu pur pentru toți ceilalți jucători”.
Nicola Daniel Andrei, student FJSC
