.
Mike Temwanjera rămâne una dintre cele mai atașante și, în același timp, respectate figuri străine din istoria fotbalului românesc. Fostul atacant din Zimbabwe a cucerit definitiv fanii de la FC Vaslui nu doar prin devotamentul și golurile sale, ci mai ales prin caracterul său deosebit și loialitatea rar întâlnită. Într-o perioadă în care fotbaliștii străini schimbau echipele la fiecare câteva luni, el a rămas pe baricade în Moldova timp de șapte ani, devenind un adevărat simbol al clubului. Astăzi, deși s-a retras din activitate și s-a întors în țara natală, Mike își amintește mereu cu emoție de perioada petrecută în Liga 1, pe care o consideră fără ezitare a doua lui casă.
Puțini își mai amintesc că Temwanjera a sosit în România în iarna anului 2007, după o perioadă petrecută în Serbia, la Borac Čačak. Nimeni nu bănuia atunci că masivul atacant avea să scrie istorie în campionatul nostru. La Vaslui, Mike a făcut parte din cea mai glorioasă generație a clubului, jucând alături de nume uriașe precum Wesley Lopes, Lucian Sânmărtean sau Adailton. A strâns peste 170 de meciuri în tricoul galben-verde, a marcat goluri decisive atât în competițiile interne, cât și în grupele Europa League, și a fost omul de sacrificiu în momentele în care echipa avea cea mai mare nevoie de forță și determinare în atac.
Pe lângă realizările incontestabile de pe teren, cariera lui Temwanjera în România a fost însoțită și de una dintre cele mai discutate și savuroase controverse din fotbalul nostru: vârsta sa reală. Din cauza fizicului său extrem de impunător, a forței native depline și a trăsăturilor faciale mature, în Liga 1 s-a zvonit ani la rând că atacantul ar fi fost, în realitate, mult mai în vârstă decât scria în pașaport, unde figura ca fiind născut în mai 1982. Rivalii din campionat și fanii echipelor adverse speculau adesea pe seama acestui subiect, glumind că zimbabwianul ascundea câțiva ani buni în acte. Cu toate acestea, pe gazon, aceste speculații nu au contat niciodată, Mike demonstrând o capacitate de efort și o viteză remarcabilă, care lăsau în urmă fundași mult mai tineri.
In anul 2014, odată cu problemele financiare severe ale clubului, aventura lui Mike la Vaslui s-a încheiat oficial. A plecat în Thailanda, la Bangkok United, unde a mai evoluat o scurtă perioadă înainte de a pune ghetele în cui. După retragerea definitivă din activitate, Temwanjera s-a întors în Zimbabwe, la Harare, unde a intrat puternic în lumea afacerilor. Acesta se ocupă în prezent cu agricultura pe scară largă, având ferme mari de păsări și culturi agricole extinse, dar activează cu succes și în domeniul imobiliar. Cu toate acestea, legătura lui cu sportul rege nu s-a rupt, el implicându-se local în sprijinirea și descoperirea tinerilor talentați din comunitatea sa, numindu-și academia chiar „Vaslui”.
Amintirea lui Temwanjera a rămas extrem de vie în memoria celor care au condus sau au împărțit vestiarul cu el în perioada de aur a echipei, iar declarațiile foștilor săi colegi și prieteni arată respectul imens pe care africanul l-a lăsat în urmă în România.
Fostul său partener din atacul Vasluiului, Wesley Lopes, povestea plin de admirație despre relația lor specială din teren și din afara lui: „Mike nu a fost doar un coleg de echipă pentru mine, a fost ca un frate. Pe teren ne înțelegeam cu ochii închiși, el muncea enorm pentru ca eu să pot fi liber și să marchez atâtea goluri. În afara gazonului, era un om de o bunătate incredibilă, mereu liniștit și gata să te ajute cu orice. Fotbalul românesc cu greu va mai avea un atacant străin atât de devotat”.
Finanțatorul de atunci al echipei, Adrian Porumboiu, cel care l-a apreciat enorm pentru seriozitatea lui, a comentat de-a lungul timpului inclusiv glumele legate de vârsta atacantului: „Temwanjera a fost cel mai serios, cel mai cuminte și cel mai de caracter jucător străin pe care l-am avut la club în toți acei ani. Se glumea mult prin campionat despre vârsta lui, dar mie nu mi-a păsat niciodată ce scrie în buletin, pentru că pe teren alerga ca un junior. Nu mi-a făcut niciodată nicio problemă, nu venea să ceară măriri de salariu absurde. Își vedea doar de treabă, își respecta contractul și dădea absolut totul pentru Vaslui. A fost un exemplu pur de profesionalism”.
Mijlocașul Lucian Sânmărtean, cel care îi servea pasele de geniu, a avut și el doar cuvinte de laudă la adresa fostului său coleg: „Să joci cu Mike în față era o siguranță pentru orice mijlocaș. Știai că dacă îi trimiți o minge lungă, el se va lupta cu toți fundașii adverși, o va proteja și va scoate maximum din fază. Pe cât de agresiv și puternic era în meciuri, pe atât de modest, calm și respectuos era în viața de zi cu zi. Un băiat de un caracter extraordinar”.
Nicola Daniel Andrei, student FJSC
