Presa internațională este în continuare preocupată de evoluțiile din strâmtoarea Ormuz și Orientul Mijlociu. Wall Street Journal notează că ciocnirile dintre SUA și Iran s-au întețit, armata americană bombardând un șir de noi obiective, în timp ce Teheranul a pretins că a lansat atacuri asupra mai multor aliați ai Washingtonului din regiune. „Toate aceste hărțuiri au sporit nivelul atacurilor dintre cei doi adversari după ce, luna trecută, un armistițiu intrat în vigoare oferea mai multe speranțe legate de un acord de pace durabil”, amintește publicația americană.
Cum s-a ajuns aici? Casa Albă ar fi dorit ca Iranul să dea o declarație prin care să confirme deschiderea Strâmtorii Ormuz, promițând totodată că vasele comerciale nu vor mai fi atacate. În schimb, Gărzile Revoluționare au declarat strâmtoarea închisă, atacând un nou vas care tranzita strâmtoarea în apropierea coastelor Omanului – o rută care fusese deblocată și asigurată de armata SUA – precizează Wall Street Journal. „Perspectiva redeschiderii strâmtorii pare acum mai incertă ca oricând”, observă la rândul său New York Times. Iar Teheranul vorbește acum despre un nou aranjament pentru strâmtoarea Ormuz – un aranjament conform căruia controlul rutelor maritime ar rămâne sub autoritate iraniană, în coordonare cu Omanul, dar nu în condiții impuse de puteri străine”, scrie și Al Jazeera.
„Acordurile cu care președintele american Donald Trump se laudă atât de des în Orientul Mijlociu par sortite să se împotmolească încă din prima etapă”, avertizează un profesor de științe politice într-un articol publicat în Le Monde, care consideră că „ar fi fost suficient să învățăm din cumplitele lecții ale Gazei pentru a anticipa impasul actual privind Iranul”. Un exemplu este invalidarea de către Israel a medierii turce în Gaza, care a avut aceleași efecte nocive ca respingerea de către Statele Unite a medierii Omanului în dosarul iranian. Un alt exemplu – absența unui mecanism de supraveghere a acordurilor și, implicit, a unor sancțiuni pentru încălcarea lor, ceea ce face ca fiecare parte să o acuze pe cealaltă de rea-credință pe baza propriei interpretări a textului convenit. Trump, care se visează un demiurg al păcii, se dovedește neputincios în a consolida chiar și o simplă încetare a focului: ieri în Gaza, astăzi în relația cu Iranul – se arată în articolul de opinie publicat de Le Monde.
De la Roma, Il Messaggero notează că actuala blocadă a strâmtorii Ormuz relansează transportul în Marea Mediterană. „Geopolitica se schimbă, dar comerțul nu se oprește. Prețurile sunt cu siguranță afectate, dar, potrivit experților din industrie, acesta este cel mai mic dintre două rele. Marea Mediterană, în noul peisaj geopolitic, este din ce în ce mai mult o mare de trafic și nu doar de tranzit. Rolul pe care l-a jucat ani de zile ca legătură între Indo-Pacific și Atlantic rămâne, dar se adaugă tot mai multe rute de trafic comercial între Sudul Global și Europa, cred experții italieni. Și tocmai pe aceste rute se joacă jocul, plasând Italia într-o poziție strategică extraordinară pentru a valorifica întregul potențial al acestor oportunități. „Volumele de mărfuri din porturile italiene au crescut cu 3,5%”, se mai arată în materialul publicat de Il Messagero.
O anchetă publicată în exclusivitate de Washington Post indică faptul că moartea a șase soldați americani în urma atacului iranian din a doua zi a conflictului, pe 1 martie a.c., se datorează unor erori ale comandamentului american local. „Atacul a reprezentat una dintre cele mai costisitoare pierderi suferite de personalul american în războiul cu Iranul și de administrația Trump, alimentând nemulțumirea unei părți a opiniei publice americane față de decizia președintelui de a începe conflictul și ridicând întrebări privind măsurile de protecție luate înainte ca militarii să fie trimiși într-o zonă de risc”, scrie Washington Post, reamintind că baza militară din Port Shuaiba a fost lovită de o dronă iraniană pe 1 martie, când unda de șoc i-a izbit pe soldați de pereți și a declanșat un incendiu devastator. Militarii intervievați sub protecția anonimatului afirmă că generalii comandanți au ignorat avertismentele serviciilor de informații potrivit cărora Port Shuaiba reprezenta o țintă probabilă pentru Iran și îi acuză că au trimis trupele acolo în ciuda unor evaluări interne care recomandau contrariul, în special deoarece baza nu dispunea de apărare adecvată împotriva dronelor. Investigația din Washington Post citează și un oficial american familiarizat cu concluziile anchetei, care a confirmat că investigația nu prevede, în forma actuală, măsuri disciplinare și nu stabilește răspunderi pentru atac sau pentru modul în care s-a răspuns acestuia.
Despre puterea de la Teheran scrie și Liberation, care atrage atenția asupra faptului că absența noului Lider Suprem amplifică rivalitățile din interiorul puterii. „Mojtaba Khamenei nu a participat la niciuna dintre ceremoniile funerare dedicate tatălui său, alimentând incertitudinile privind capacitatea sa de a arbitra conflictul dintre partizanii negocierilor cu Statele Unite și ultraconservatorii care se opun acestora”. „Liderul Suprem are atât un rol religios, cât și unul politic. El este cel care decide și arbitrează la cel mai înalt nivel, inclusiv în cele mai sensibile dosare, cum sunt negocierile cu Statele Unite. Trebuie să vorbească și să fie văzut. Altfel, sistemul nu poate funcționa. Se vede deja că ultraconservatorii și pragmaticii se confruntă deschis, fiecare pretinzând că vorbește în numele Liderului Suprem. O asemenea situație nu poate dura”, ne spune Liberation. Este acesta în viață? Cel mai probabil da, în condițiile în care Israelul a declarat că îl va elimina imediat ce va avea ocazia. Dar este capabil să-și exercite atribuțiile? Unele surse afirmă că s-ar afla în comă, altele susțin că ar fi grav rănit, ars și desfigurat, incapabil să citească sau chiar să scrie o scrisoare. Absența sa amplifică tensiunile și rivalitățile din tabăra conservatoare, în timp ce reformatorii au devenit practic irelevanți, conchide Liberation.
„Moldova desemnează un om de afaceri drept nou premier”, titrează Politico, care se arată interesat de
evoluțiile politice de la Chișinău. „Președinta Maia Sandu l-a însărcinat pe omul de afaceri Vasile Tofan să formeze noul guvern după ce Alexandru Munteanu a părăsit funcția pe fondul mai multor scandaluri.
Tofan a spus că prioritățile sale vizează relansarea economiei, precum și demersuri prin care Moldova să devină “cât mai curând posibil membră a Uniunii Europene”. În conformitate cu legislația moldoveană, Tofan are acum la dispoziție 15 zile până să poată cere votul de încredere în privința programului de guvernare pentru a fi confirmat în funcție. Potrivit Politico, fostul premier, Alexandru Munteanu, a demisionat la începutul lunii după ce a spus că, în opinia sa, simte că nu-și mai poate continua mandatul în conformitate cu convingerile sale. Guvernul a fost marcat de mai multe scandaluri, printre acestea numărându-se și arestarea unui secretar de stat, suspectat de luare de mită”.
Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMÂNIA
