Marcând ziua națională a Franței, presa internațională continuă totuși să se concentreze în principal pe epicentrele geopolitice din Europa de Est și Orientul Mijlociu.
„Cel puțin 293 de civili au fost uciși și 1.990 răniți în iunie în Ucraina, conform datelor publicate marți de Misiunea ONU de Monitorizare a Drepturilor Omului în Ucraina. A fost cea mai sângeroasă lună de la începutul războiului”, transmite France 24. Pe de altă parte „Ucraina obligă Rusia să-și redirecționeze traficul din Marea Azov”, dat fiind că 116 nave rusești au fost lovite acolo în numai nouă zile. „Marea Azov, situată între Rusia, partea de sud a Ucrainei ocupate și Crimeea anexată, e o importantă rută de transport pentru produse agricole și aprovizionarea Crimeei.” Portalul european Politico remarcă în această privință că peninsula s-a transformat din „bastion” în „vulnerabilitate”. „Crimeea trebuia să fie realizarea supremă a lui Putin: un bastion în războiul contra Ucrainei, o pistă de lansare pentru proiectarea puterii ruse în toată regiunea Mării Negre, iar pe plan intern simbolul ambițiilor lui imperiale.” Toate zădărnicite de faptul că Ucraina „obține supremația aeriană”, atât a rutelor interne din peninsulă cât și a celor externe de aprovizionare. Săptămânalul britanic The Economist publică o analiză de politica internă în contextul remanierii guvernamentale în curs. Ministrul apărării, Mihailo Fedorov, încearcă o reformă modernizatoare a armatei, care întâmpină însă rezistență din partea generalilor vârstnici, beneficiind totuși de sprijinul ofițerilor tineri, familiarizați cu tehnologia. Fedorov e acum una dintre cele trei variante de premier vehiculate, „ceea ce s-ar chema o promovare în condiții normale”. Numai că în contextul actual ar însemna în fapt înfrângerea proiectului de reformă.
„Aliații Ucrainei își consolidează cooperarea în domeniul anti-balistic”, titrează spaniolul La Razon, referindu-se la reuniunea Coaliției Voluntarilor prezidată de Macron la Paris, unde „Zelenski a sosit și el luni pentru a pecetlui noi angajamente de ajutor pentru Ucraina”. Astfel, nouă țări europene au creat o coaliție „pur defensivă” pentru a fabrica arme anti-rachetă în Europa. Ziarul mai observă și „evoluțiilor pozitive recente de la reuniunile internaționale NATO și G7” care au „consolidat efectiv alianța transatlantică care susține Ucraina”. La aceeași conferință Regatul Unit a anunțat că „se va alătura programului UE de sprijin pentru Ucraina în valoare totală de 90 de miliarde de euro”, reține postul ucrainean Suspilne. Premierul Keir Starmer a precizat că acordul prevede crearea unui nou mecanism prin care Ucraina va putea achiziționa produse ale industriei britanice de apărare. Vești bune pentru Kiev și de la Budapesta, unde ministrul ungar al apărării, Romulusz Ruszin-Szendi, a declarat că „Ungaria trebuie să reconstruiască încrederea aliaților săi și-i vom închide ușa în faţă Rusiei”, consemnează ziarul Népszava. E și motivul pentru care „guvernul Magyar i-a cerut scuze Finlandei pentru întârzierea aderării ei la NATO din cauza guvernului Orbán”. Iar The Financial Times ne asigură, sub titlul „Nu ne aflăm pe calea unui divorț în NATO – încă”, de faptul că relația transatlantică tensionată nu se află în pericolul iminent al unei rupturi. „Cel mai bun caz posibil” îl constituie persistența sprijinului american pe termen scurt și reînarmarea Europei în următorii doi-trei ani. Pe de altă parte, premierul bulgar Rumen Radev, perceput în general drept rusofil, a declarat că „Bulgaria nu are ce căuta în Coaliția de Voință”, informează publicația bulgară Bgnes. Tot el a mai declarat că „problemele de securitate colectivă ale Bulgariei sunt rezolvate în cadrul NATO și UE”, referindu-se la dezinteresul Sofiei pentru noua „coaliție anti-rachetă”. Cotidianul britanic The Telegraph denunță dur persistența importurilor energetice din Rusia în Europa, acuzând UE că astfel „contribuie la finanțarea războiului lui Putin”. „În vreme ce unii lideri europeni se laudă în legătură cu prăbușirea economiei de război a Rusiei, state importatoare de gaze din UE i-au pus în mână Moscovei 5 miliarde de lire sterline în decurs de șase luni.” E drept că „UE a convenit deja să interzică importul de gaze lichefiate din Rusia. Dar interdicția nu va intra deplin în vigoare decât abia în 2027. Între timp achizițiile continuă, și încă la niveluri-record. Regatul Unit, UE și fiecare aliat trebuie să renunțe imediat și complet la petrolul și gazul Rusiei. Nu în 2027. Acum. Fiecare baril și fiecare transport pe care refuzăm să-l cumpărăm constituie bani scoși direct din bugetul de război a lui Putin”, subliniază Telegraph.
„Cu ocazia serbărilor de Ziua Bastiliei Franța speră să transmită un «semnal strategic» privind o anume reorientare militară a Europei”, apreciază The Guardian. „Pentru Emmanuel Macron, va fi a zecea și ultima paradă la care va asista. Dar pe lista oaspeților din acest an sunt înscriși invitați de marcă, mulți fiind rămași aici peste noapte după tratativele de ieri pe tema Ucrainei, printre aceștia numărându-se însuși Volodimir Zelenski. Peste 300 de blindate și 6.500 de militari au mărșăluit în această dimineață pe celebrul Bulevard Champs-Elysées, o celebrare care ar trebui «să transmită un semnal strategic» privind renașterea Franței și a Europei din punct de vedere militar.” „Simbolurile zilei de 14 iulie: o paradă extrem de internațională și ilustrarea «reînarmării» Franței”, sintetizează și cotidianul Liberation marele eveniment de la Paris. La ceremonie au participat 25 de șefi de stat și de guvern care au urmărit defilarea contingentelor fiecăreia dintre cele 35 de țări ale „coaliției voluntarilor”. „Au urmat 25 de militari ucraineni, care luptă de peste patru ani împotriva invaziei ruse. Ei au fost aplaudați atât de tribuna oficială cât și de președintele Zelenski, primit la sosire cu ovații.” Macron le-a calificat participarea drept „un simbol al fraternității, al curajului și al destinului comun”.
„Președintele american Donald Trump a declarat marți că un pachet de sancțiuni care vizează Rusia ar putea fi în curând extins pentru a include și Iranul, precum și Hezbollah”, transmite CNN. „Un grup bipartit de membri ai Congresului presează pentru adoptarea rapidă a proiectului, după moartea senatorului republican Lindsey Graham, care a lucrat ani întregi la promovarea noului set de sancțiuni.” „SUA au lansat o a treia noapte consecutivă de atacuri aeriene împotriva Iranului, după ce anunțaseră luni reluarea blocadei navale contra porturilor iraniene”, scrie Courrier International. „Forțele americane au atacat ținte militare în mai multe orașe portuare din sudul Iranului, cu scopul de a-i distruge capacitățile ofensive Teheranului și de a proteja Strâmtoarea Ormuz.” „Președintele Trump a renunțat marți la amenințările de a taxa cu 20% toate navele comerciale care tranzitează Strâmtoarea Ormuz”, a anunțat publicația americană Politico. Navigația va rămâne liberă, cu excepția vaselor care au orice fel de legătură cu Iranul, iar taxele abandonate vor fi substituite cu „acorduri comerciale și de investiții între statele din Golf și SUA”. E o „retractare rapidă” a planului de taxare anunțat luni, care stârnise nemulțumiri nu numai printre aliații Americii, ci chiar și printre republicanii din Congres. Un exemplu inedit al amenințării iraniene poate fi găsit pe site-ul Euronews, care relatează că „SUA investighează dacă Iranul folosește Cuba pe post de bază de drone”, așa cum ar afirma un ipotetic raport al serviciilor secrete. Trump a afirmat luni că insula ar putea găzdui chiar și rachete iraniene. „O analiză realizată de Axios susține că regimul cubanez a achiziționat peste 300 de drone militare rusești și iraniene după 2023 și că studiază posibila utilizare a acestor arme împotriva unor ținte americane, cum ar fi baza navală din Guantanamo Bay sau instalațiile de pe Cayo Hueso”, mai precizează Euronews. Săptămânalul britanic The Spectator explică de ce „cu Iranul nu se poate negocia”. „Regimul din Iran nu vede diplomația ca pe un mijloc de soluționare a problemelor cu SUA, așa cum o vede Washingtonul. Vede diplomația ca pe o anexă a conflictului său cu America. Prăbușirea [acordului de armistițiu] relevă Republica Islamică drept ce a fost ea dintotdeauna: o putere agresivă, teroristă, care nu are nici un fel de interes de a se reintegra în comunitatea națiunilor.”/asuba/gpodea
(Andrei Suba, RADOR)
