Războiul din Ucraina și amenințarea rusă la adresa securității europene continuă să se afle în centrul atenției presei internaționale, deopotrivă cu războiul din Iran și amenințarea teocrației de la Teheran la adresa propriei regiuni și a Occidentului.
La Kiev a avut loc miercuri o întâlnire la nivel înalt cu caracter regional, informează postul ucrainean Suspilne. La Reuniunea „Ucraina-Europa de Sud-Est” au participat președintele României Nicușor Dan, președinta Republicii Moldova Maia Sandu, președintele Serbiei Aleksandar Vučić, președintele Albaniei Bajram Begaj, premierul Croației Andrej Plenković, premierul Sloveniei Janez Janša, ministrul de externe al Macedoniei de Nord Nikola Dimitrov, vicepremierul Muntenegrului Filip Ivanović, precum și președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen. Von der Leyen a anunțat încheierea unui acord Ucraina-UE pentru fabricarea în comun a dronelor și intensificarea acesteia, reține France 24. „Trebuie să ne unim forțele”, a declarat șefa Comisiei la o ceremonie de aniversare a Zilei Statalității Ucrainei. „Acest acord va combina ingeniozitatea ucraineană cu puterea industrială a Europei”, a adăugat ea. „Acordul urmărește să îmbine baza industrială a UE cu experiența acumulată de Ucraina în cei peste patru ani de război”, explică Euronews. „Planul vizează fabricarea și stocarea de drone în UE. Rămâne de văzut cum va reacționa Moscova. Dronele au jucat un rol crucial, ajutând Kievul să compenseze dezavantajul numeric și să lanseze asupra atacuri rafinăriilor rusești, provocând astfel o criză a combustibilului.” O știre a agenției ucrainene de presă RBC exemplifică de altfel concret utilitatea acordului: „O dronă ucraineană de nici 400 de dolari a doborât un elicopter rusesc Mi-28 care poate costa până la 19 milioane de dolari”. Succesul a fost reputat pe teritoriul Rusiei, dar nu este o premieră. Aceea a fost în septembrie 2025, când o dronă similară a doborât un elicopter Mi-8 evaluat la 10 milioane de dolari. În acest context, transmite Reuters, „guvernul Rusiei acordă prioritate aprovizionării cu combustibil a vehiculelor care deservesc marile lanțuri de magazine alimentare, în condițiile în care țara se confruntă cu o penurie generală de combustibil”. „Producția de benzină a scăzut la doar aproximativ 65% din consumul mediu sezonier.” Moscova pare totuși să mai aibă bani pentru mercenari, reiese dintr-o știre BBC. „Procurorii din Bolivia anchetează presupuse recrutări de cetăţeni bolivieni pentru a lupta pentru Rusia în Ucraina.” Suspiciunea e că „recruţii au fost atraşi cu promisiunea unor locuri de muncă fictive”. Peru şi Columbia au inițiat și ele anchete similare.
Nouă state UE – practic tot nordul blocului mai puțin Germania, plus România – cer sistarea finanțării Comitetului Olimpic Internațional din cauză că le-a permis Rusiei și Belarusului să revină la competițiile sportive internaționale, consemnează agenția italiană Ansa. Argumentul principial e acela că „organizațiile ale căror acțiuni sunt incompatibile cu valorile UE nu [ar trebui să] beneficieze de finanțare din partea UE”. Alături de Comitet mai sunt vizate din același motiv și World Aquatics și Federația Internațională de Gimnastică. Il Corriere Della Sera arată că Roma a și trecut la fapte, fiind pe punctul de a-i anula emisiunea de la postul public de radio președintelui Fundației Bienalei de la Veneția, care a invitat Rusia la ediția din acest an. Deși Fundația a revenit ulterior asupra deciziei, a fost nevoie ca mai întâi ministrul culturii să anunțe că boicotează evenimentul și ca juriul să-și dea demisia în bloc. Comisia Europeană a decis și ea să revoce finanțarea de 2 milioane de euro alocată Bienalei. Pe de altă parte, relatează publicația bulgară Sega, guvernul Rumen Radev „a scos în secret de sub sancțiunile UE un oligarh rus pedepsit pe baza Legii Magnițki” a SUA. Sofia a solicitat să nu fie „sancționați în cel de-al 21-lea pachet al UE contra Rusiei nu doar patriarhul rus Kirill și acționarul Lukoil Vagit Alekperov, ci și oligarhul rus Iskander Kahramonovici Mahmudov. „Spre deosebire de apărarea publică a lui Alekperov și Kirill, cabinetul se încăpățânează să nu anunțe numele lui Mahmudov, declarând doar că dacă va fi sancționat ar fi periclitată siguranța metroului din Sofia.” Oligarhul, element important al regimului Putin și implicat în crima organizată, controlează indirect o parte din terenul pe care e construit metroul.
Ziarul italian La Stampa detaliază cum încearcă regimul Putin să infiltreze serviciile secrete italiene, pornind de la cazul unui fost agent corupt. Corupția pare să-l fi compromis și pe ambasadorul Italiei în Uzbekistan, de unde oligarhii și spionii ruși cumpărau cu mii de euro vize europene, fiind identificate până acum 97 de cazuri „recente”. Săptămânalul francez Courrier International preia sub titlul „Muntele Athos, calul troian al Rusiei în Europa?” o amplă investigație a revistei elene Lifo. „De la vizite ale unor demnitari ruși la donații financiare, trecând prin diplomația ecleziastică a Moscovei și influența ei asupra politicii grecești, se țese o rețea complexă” pe acest „pământ sfânt interzis femeilor, pe care credincioșii ortodocși îl numesc «Grădina Fecioarei»”. În absența URSS-ului, Putin a avansat gradual „ortodoxia drept axă centrală a unei noi ideologii statale care păstrează imaginea Rusiei Mari și prezintă Moscova drept gardian al credinței autentice, în antiteză cu Occidentul”, explică Lifo. „Religia ortodoxă devine astfel un element de influență al guvernului rus în întreaga lume, iar mănăstirea rusă Sfântul Pantelimon, din inima peninsulei monahale, o pârghie esențială de influență într-o perioadă în care lumea ortodoxă trece printr-o criză profundă.” Dincolo de influență, ar putea exista și primejdii mai palpabile, înmulțindu-se avertismentele în acest sens. Președintele Lituaniei avertizează că Rusia ar putea ataca infrastructura critică a țării, transmite RBC. Avertismentul vine de la serviciile secrete, care consideră că Putin încearcă în continuare să testeze unitatea NATO, pregătind provocări împotriva Poloniei și statelor baltice. „Ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a avertizat că Rusia ar putea pregăti o operațiune sub steag fals utilizând drone ucrainene”, informează Evropeiska Pravda. Informații în acest sens i-ar fi parvenit Varșoviei inclusiv de la Washington. În fine, marele șahist și lider al opoziției ruse în exil Garri Kasparov a avertizat și el, citat de portalul european Politico, că următoarea mutare a lui Putin va fi o incursiune în țările baltice. Sub presiunea Ucrainei, care speră la negocieri de pace, Putin nu va consimți la dialog, ci va recurge la escaladare. „Putin mereu escaladează când se simte strâns cu ușa […] cea mai naturală escaladare e provocarea”, a declarat Kasparov. Putin „nu are nici o intenție de a încheia pace” și cel mai probabil va escalada după alegerile parlamentare din septembrie.
Donald Trump a amenințat că va extinde atacurile americane împotriva Iranului săptămâna viitoare, vizând centralele electrice și podurile, dacă Teheranul nu va accepta un acord privind Strâmtoarea Ormuz, relatează Rai News. Trump a numit Iranul „bătăușul Orientului Mijlociu” și a explicat că un acord bilateral fusese practic finalizat cu doar două zile înainte, dar a fost abandonat în ultimul moment din cauză că Republica Islamică a refuzat să se conformeze, preferând în schimb să atace prima. Francezul Le Nouvel Observateur scrie că la Roma continuă tratativele de pace între Ierusalim și Beirut, dar șansele unui succes sunt incerte. „Cele două țări, aflate tehnic în război de decenii, au ajuns la un acord-cadru pe 26 iunie care vizează o «pace durabilă». Însă Hezbollah, înarmată și finanțată de Teheran, respinge acordul, a cărui implementare e programată să înceapă odată cu retragerea israeliană din «zonele pilot» din sudul Libanului.” Iranul e practic un obstacol în calea negocierilor, legând conflictul său cu SUA de cel din Liban: „Iranienii vor să lege cele două probleme, iar noi vrem să le păstrăm separate. Ori de câte ori vor avea ocazia, ei vor încerca să împiedice ce se întâmplă în Liban”. The Financial Times apreciază că în Strâmtoarea Ormuz SUA s-au împotmolit, pe când Iranul își supra-apreciază poziția, acționând în consecință. Cheia disputei e aceea că Teheranul considera că acordul cu Washingtonul îi recunoștea controlul asupra Strâmtorii, pe când America aprecia că navele puteau evita apele iraniene, strecurându-se pe lângă coasta Omanului. „Dacă această dispută nu e soluționată, calea către finalul diplomatic al războiului e blocată.”
În privința reverberațiilor în Vest ale conflictului, The Jerusalem Post amintește că luna aceasta s-au împlinit 21 de ani de la atentatele islamiste din 7 iulie („7/7”) de la Londra, soldate cu 52 de morți și 770 de răniți. Dar, chiar și după 21 de ani și șirul de atentate succedate între timp, Regatul încă nu luptă cu islamismul. A luat într-adevăr măsuri „pentru a ameliora securitatea, dar nu a înfruntat ideologia din spatele extremismului islamic”. A combătut efectul, nu cauza. 7/7 a demonstrat că „terorismul islamist nu e doar o știre din Orientul Mijlociu, ci o amenințare internă, apărută în orașele britanice și predicată cu accent englez”. Un reproș similar, dar mai punctual, formulează și britanicul The Telegraph sub titlul „Starmer a abordat greșit interzicerea Gardienilor Revoluției, lăsând Iranul liber să reverse teroare asupra Marii Britanii”. Greșeala ar fi că organizația a fost incriminată nu pe baza Legii Terorismului, ci a uneia mai laxe a securității naționale, care-i lasă un oarecare spațiu de manevră. „Gardienii Revoluției constituie o amenințare teroristă hibridă unică prin aceea că, deși e actor statal, e concomitent și actor ideologic care aderă la ideologia jihadistă și extremist-islamică. Modul lui de operare e mai apropiat de Hezbollah, ISIS și Al-Qaeda mai degrabă decât de al unor alți actori statali ostili precum armatele Rusiei și Chinei.” Un articol din săptămânalul britanic The Spectator face chiar această legătură între actorii statali și cei non-statali, considerând că de acum înainte războiul între state va aduce tot mai mult cu tacticile organizațiilor teroriste. Observația pornește atât de la frontul ucrainean, unde producția de drone a Kievului a reușit să compenseze și poate chiar să răstoarne avantajul numeric al inamicului, cât și de la războiul din Golf, în care infanteria pare a fi complet irelevantă. Și războiul hibrid al Rusiei contra Europei oferă un indiciu. Conflictele viitoare ar putea fi de slabă intensitate, dar de lungă durată, purtate prin tehnologie controlată de la distanță: „viespi pe care le putem goni, dar ale căror cuiburi nu le putem distruge”. Sau, cu alte cuvinte, de acum înainte „ar trebui să ne temem de drone, nu de o invazie”.
(Andrei Suba/RADOR RADIO ROMÂNIA)
