Palatul Parlamentului va găzdui, pentru prima dată în Europa de Est, Congresul Mondial de Studii Siriace și Conferința Internațională de Studii Arabe Creștine, organizate de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, în colaborare cu partenerii săi naționali și internaționali.
Alegerea Bucureștiului ca loc de desfășurare a acestei importante reuniuni internaționale confirmă rolul României de mediator cultural între Orient și Occident, reprezintă o recunoaștere a contribuției mediului academic românesc la studiile orientale și creează oportunitatea consolidării cooperării dintre cercetătorii români și comunitatea științifică internațională.
Prin organizarea acestui eveniment unic, instituțiile angajate în acest demers de prestigiu internațional – Parlamentul României, Academia Română, Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, Patriarhia Română, Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, Secretariatul de Stat pentru Culte, Departamentul de Dezvoltare Durabilă din Guvernul României -, contribuie la promovarea diplomației culturale și consolidarea unei culturi a păcii prin educație, dialog și cooperare academică.
Congresul Mondial găzduit de București la începutul lunii august are o tradiție de peste cinci decenii, și este organizat o dată la patru ani, reunind elitele academice din domeniu. Edițiile precedente au fost găzduite în centre academice consacrate – Roma (1972, 2016), Chantilly (1976), Göttingen (1980), Groningen (1984), Louvain (1988), Cambridge (1992), Uppsala/Lund (1996), Sydney (2000), Beirut (2004), Granada (2008), Valletta (2012), Paris (2022).
În cadrul Congresului din 2022 de la Paris, comunitatea științifică internațională i-a conferit mandatul organizării ediției 2026 dr. habil. Cătălin-Ștefan Popa, director-general al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, ca expresie a aprecierii privind expertiza, capacitatea organizatorică și angajamentul în promovarea dialogului intercultural.
Pentru erudiția și perseverența cu care a readus în atenția lumii academice românești moștenirea siriacă și complexitatea experienței religioase orientale, integrând-o în circuitul marilor dezbateri contemporane despre memorie, identitate și spiritualitate, dr. habil. Cătălin-Ștefan Popa i-a fost conferită zilele trecute, Distincția de Excelență în cadrul Premiilor Regal Literar, ediția a VII-a (2026), în urma deliberărilor juriului și la nominalizarea academicianului 𝗜𝗼𝗮𝗻–𝗔𝘂𝗿𝗲𝗹 𝗣𝗼𝗽.
Congresul care se va desfășura la București la începutul lunii august, cu participarea a 400 de experți din 33 de țări și 176 de universități prestigioase din întreaga lume, reprezintă o oportunitate unică pentru consolidarea cooperării academice și intercreștine pentru intensificarea acțiunilor dedicate protejării patrimoniului siriac și arab creștin, într-un moment în care tema centrală – „Pacea și dialogul, premise pentru protejarea patrimoniului material și spiritual” – capătă relevanță strategică.
Manuscrise siriace, un depozitar excepțional al memoriei spirituale, teologice, liturgice și culturale a creștinismului oriental
Studiile siriace și arabe creștine reprezintă o cheie fundamentală pentru înțelegerea trecutului cultural și intelectual al Orientului Mijlociu. În plus, cultura creștină siriacă reprezintă unul dintre cele mai valoroase filoane ale tradiției literare răsăritene, remarcându-se prin faptul că a conservat și transmis limba vorbită de Mântuitorul Iisus Hristos. Această moștenire a fost perpetuată prin intermediul celui mai bogat patrimoniu răsăritean de manuscrise siriace, care constituie un depozitar excepțional al memoriei spirituale, teologice, liturgice și culturale a creștinismului oriental. Conflictele din ultimele decenii au pus în lumină vulnerabilitatea patrimoniului de manuscrise și a artefactelor bisericești, afectând identități colective și valori spirituale de neînlocuit. Dincolo de deteriorarea materială, comunitățile siriace și arabe creștine riscă să fie marginalizate sau chiar eliminate din memoria culturală globală. Protejarea acestui patrimoniu este, așadar, o responsabilitate morală și strategică.
Ca parte a memoriei colective universale, această pierdere afectează întreaga umanitate. Relația culturii naționale cu această zonă nu este doar de natură intersecțională sau episodică, ci are rădăcini istorice. În diferite epoci, România s-a constituit, în momente-cheie, într-un veritabil depozitar al patrimoniului siriac și arab creștin, contribuind la conservarea și transmiterea acestuia în forme stratificate.
