Problemele Europei cu seceta, imigrația și războiul precum și evoluțiile din Orientul Mijlociu se regăsesc astăzi printre principalele preocupări ale presei internaționale.
„Singura centrală nucleară din România şi-ar putea opri curând activitatea, dat fiind că nivelul Dunării a ajuns la un minim istoric. Centrala de la Cernavodă asigură o cincime din energia României şi și-a oprit deja un reactor în iulie”, transmite BBC. Din perspectiva agenției ruse TASS însă, verdictul a fost deja pronunțat. Centrala va fi cert „oprită complet în următoarele 48 de ore”, iar Unitatea 2 „va fi scoasă din funcțiune pe tot parcursul lunii august”. TASS invocă declarații ale unor responsabili români, care au anunțat însă altceva: începerea pregătirilor necesare pentru probabila oprire a reactorului pe 13 august, pe fondul prognozelor pesimiste, conform site-ului TVR. E ceea ce transmite de altfel și agenția turcă Anadolu, citând exact aceeași sursă ca TASS: reactorul „ar putea fi oprit”, cel puțin două săptămâni. Agenția bulgară BTA reține măsura de urgență adoptată de București de a draga Dunărea, precum și solicitarea României către UE de a-i permite să mențină deschise pe parcursul crizei centralele pe cărbune, care ar trebui să fie oprite pe 31 august. „Vara caniculară îi anulează creșterea economică Europei”, titrează portalul european Politico. Țările de Jos și-au văzut creșterea de 0.8% aproape complet anulată, iar Franța ar putea pierde 1,4% din PIB, suficient pentru a înregistra o contracție de 0,6%. UE în ansamblul ei va pierde 180 de miliarde de euro, adică întreaga creștere de 1% prognozată pentru 2026. Din cauza acestor condiții și nu numai, explică o analiză a site-ului irlandez Gript, Italia dorește să revină la energia nucleară după patru decenii de pauză. Speriată de catastrofa de la Cernobîl din 1986, populația a decis prin referendum renunțarea la energia nucleară, iar tentativa guvernului Berlusconi de a reveni la ea s-a lovit de accidentul de la Fukushima din 2011 și un al doilea referendum. Acum, sub triplul imperativ al diversificării surselor, decarbonizării și competitivității industriale, guvernul Meloni a convins legislativul să acorde undă verde construcției de reactoare modulare mici (SMR) și avansate (AMR). Cum sursele regenerabile „nu pot garanta o producție abundentă, stabilă și controlabilă”, energia nucleară nu e „o alternativă la regenerabile, ci complementul lor indispensabil”.
Agenția americană Bloomberg relatează că „scăderea-record” a Dunării îi complică grav Ucrainei exportul de cereale pe una dintre rutele ei cruciale: portul Constanța. Barjele trebuie să încarce mai puțin, dar percep tarife mai mari. Transporturile ucrainene ajung la Constanța pe Dunăre, calea ferată, șosele și mare. Iar seceta a lovit exact când era mai rău: odată cu intensificarea bombardamentelor Rusiei asupra rutei maritime. E și motivul pentru care, informează ziarul ucrainean Kyiv Post, „Ucraina ia în calcul o rută feroviară prin Moldova către România. Kievul i-a solicitat Chișinăului o reducere cu 50% a tarifelor de transport, în timp ce Moldova urmărește garantarea unui volum de marfă”. Moldova a mai servit drept rută de tranzit a cerealelor ucrainene în 2022–2023, când ruta din Marea Neagră nu era practicabilă. Președintele Volodimir Zelenski a afirmat marți că Rusia a folosit „rachete balistice nord-coreene” pentru a ataca orașul Zaporijjia în cursul nopţii, pe lângă rachete Zircon și bombe ghidate, „un atac brutal conceput pentru a provoca pagube maxime”, informează La Libre Belgique. E contextul în care editorialul cotidianului The Financial Times pledează pentru mai mult ajutor antiaerian pentru Kiev din partea aliaților. Războiul devine în tot mai mare măsură unul aerian, astfel că „bătălia de pe cer” va fi cea care va decide deznodământul conflictului. Pe lângă ameliorarea penuriei de rachete interceptoare în fața producției susținute de rachete balistice a Rusiei, Ucraina trebuie ajutată să lovească și siturile de producție și lansare ale acestora, întrucât o asemenea situație impune ca Ucraina „să lovească arcașul, nu doar săgețile”.
Letonia a descoperit luni la Silene în premieră un tunel pe sub granița cu Belarus destinat trecerii ilegale a frontierei de către imigranți, a anunțat postul public leton LSM. Până acum astfel de tuneluri au fost descoperite doar în Lituania, înlesnind utilizarea imigranților pe post de armă hibridă împotriva UE de către regimul belarus, aliat al Moscovei. Între timp ies la iveală noi incidente legate de zecile de mii de marocani și alte naționalități care au intrat ilegal în enclava spaniolă Ceuta. Site-ul marocan de limba engleză Hespress consemnează că un ONG marocan pentru protecția copiilor, „Don’t Touch My Child”, a lansat luni un apel public pentru investigarea judiciară urgentă a acuzațiilor de delicte sexuale împotriva fetelor marocane care au intrat în Ceuta. Asociația citează informații din cotidianul spaniol El País referitoare la cinci cazuri de viol, investigate deja de poliția spaniolă, respectiv la „mărturii de la fete și localnici” din Ceuta privind alte abuzuri. O astfel de mărturie e preluată de tabloidul britanic The Sun, care relatează cum o femeie de 62 de ani din Ceuta, Beatriz Ferron, s-a trezit vineri dimineață cu un marocan aproape gol care se băga în patul ei, după ce se cățărase pe balcon, la etajul cinci. Prins, judecat și expulzat sumar, s-a dovedit că individul de 20 de ani avea un cazier stufos în Spania: „delicte sexuale, viol, tâlhărie și bătaie”, plus o interdicție pe 10 ani de a intra în țară. Madridul admite că în Ceuta au mai rămas totuși 2.500 de imigranți, continuă The Sun, „deși localnicii insistă că cifra e mult mai mare”. Iar pe rețelele sociale circulă iar îndemnuri la mobilizare pentru o nouă violare a frontierei, pe 15 august. „Rețelele Meta și TikTok au convenit să verifice veridicitatea conținutului referitor la trecerea frontierei în Spania, a declarat Henna Virkkunen, vicepreşedintă executivă a Comisiei Europene”, transmite agenția Reuters. „Scopul e împiedicarea rețelelor infracționale să atragă potențiali imigranți prin informații false care îi îndeamnă să încerce traversarea.” Site-ul european Euractiv observă însă că fostul comisar Thierry Breton și totodată arhitectul Legii Serviciilor Digitale (DSA) propune o anchetă aprofundată privind dezinformarea care s-ar putea afla la originea crizei din Ceuta. Breton a avansat în plus și ideea unei „doctrine” care să facă legătura între legislația UE privind migrația și DSA, astfel încât rețelele sociale să devină „răspunzătoare pentru ameliorarea riscurilor identificate referitor la migrație”. Revista americană Foreign Policy ne oferă însă o explicație mai cuprinzătoare, în care dezinformarea nu e decât un instrument. Criza în sine ar putea fi un mijloc de presiune geopolitică aplicată de Maroc asupra Spaniei, de altfel nu pentru prima oară. Scopul ar putea fi cedarea enclavelor spaniole Ceuta și Mellila. La care se adaugă și animozitatea față de guvernul socialist de la Madrid, aflat în relații proaste și cu Washingtonul și Ierusalimul, două capitale aflate acum în relații excelente cu Rabatul, speculează Foreign Policy.
O navă de marfă a fost atacată marți în strâmtoarea Bab el-Mandeb de organizația teroristă islamistă Houthi din Yemen, fiind ucişi trei marinari, informează France 24. Gruparea „anunțase o blocadă a navelor saudite în Marea Roșie, care a devenit o trecere vitală pentru transportul hidrocarburilor de când strâmtoarea Ormuz a fost închisă de Iran, de cealaltă parte a Peninsulei Arabice, și a atacat în mod repetat nave”. Blocada impusă la rândul ei de administrația Trump în Ormuz și presiunea economică implicită asupra Iranului ar putea da rezultate, ba încă „ar putea fi răspunsul optim la escaladarea pretențiilor regimului”, apreciază The Wall Street Journal. „Regimul a pariat că Trump se va speria la apropierea alegerilor din noiembrie și va accepta un acord prost cu Iranul, iar pe deasupra nici abordarea neconsecventă a președintelui de până acum nu i-a adus opțiuni prea bune. Aceasta ar putea fi cea mai bună dintre cele care i-au rămas pentru a atinge, în timp, obiectivele SUA.” Săptămânalul britanic The Economist consideră că războiul din Golf i-a prins la mijloc și i-a slăbit pe doi dintre aliații arabi ai Americii – Egiptul și Iordania. Egiptul a promis că va lupta, Iordania că va rămâne neutră, și ambele și-au încălcat promisiunea. Cu baze americane pe teritoriul ei și bombardată intens de Iran, Iordania a fost nevoită să lupte. Cairo a ezitat să intervină și a fost eclipsat și în rolul de mediator. „Ambele state se consideră demult piloni ai ordinii regionale. Dar acum ordinea se clatină – iar ambele țări par rătăcite.” Tot din Regatul Unit, The Guardian anunță eșecul, deși nu definitiv, al planului de pace pentru Gaza. Premierul israelian Benjamin Netanyahu nu ar avea, la presiunea miniștrilor de extrema dreaptă din cabinetul lui, „vreun interes să accepte acordul”. Astfel că, „vorbele goale ale lui Trump sunt ignorate la Ierusalim”. Însă tot Trump „ar putea, dacă vrea, să-l izoleze pe premierul israelian și să oblige la o abordare diferită”. Editorialul din The Jerusalem Post e, la prima vedere, la fel de necruțător cu Netanyahu, acuzându-l încă din titlu de „ipocrizie”. Fiindcă „ce vede publicul e un premier care respinge categoric un plan în același timp în care îl implementează”. Ziarul crede că lui Netanyahu i-ar fi putut izbuti performanța de a împăca și capra (extrema dreaptă din guvernul său) și varza (Trump). El a respins public planul, în vreme ce în realitate, „în teren, ia măsuri în conformitate cu unele dintre prevederile lui principale”. Mai mult decât atât, reacția părților vizate pare a-i confirma succesul: ministrul Bezalel Smotrich l-a lăudat public pe Netanyahu pentru respingere („deși știe ce se petrece în teren”), iar Trump nu reacționase încă până la publicarea articolului, cum ar fi fost de așteptat. Și totuși, revine Post, chiar și dacă tactica denotă iscusință și i se poate găsi o logică, efectul ei asupra politicii interne e negativ, întrucât „alimentează acel cinism politic din care țara aceasta are deja din abundență – și de care ar avea nevoie în măsură mai mică, nu mai mare”.
Andrei Suba, RADOR
