În Piața Mare din Sibiu, Palatul Brukenthal se dezvăluie privirilor turiștilor grăbiți drept un elegant decor baroc. Dar dincolo de fațada impunătoare și de sălile cu o bogată colecție de picturi se află povestea unui om care a vrut să adune acasă o parte cât mai frumoasă din lumea pe care o cunoștea.
Dacă intri în Palatul Brukenthal doar pentru tablouri, riști să ratezi o parte din poveste. În spatele colecțiilor de artă se ascunde universul unui colecționar al secolului al XVIII-lea: cărți, stampe, monede, obiecte de istorie naturală, antichități.
Clădirea care găzduiește aceste colecții are propriile sale curiozități.
În primul rând, palatul nu a fost construit ca muzeu sau ca un spațiu pentru publicul larg.
Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei între 1777 și 1787, a început construirea palatului la Sibiu în 1778, în stil baroc târziu, după modelul palatelor vieneze. Lucrările s-au desfășurat în etape până în 1788, iar clădirea avea două funcții importante: era reședința oficială a baronului și, în același timp, locul în care își putea expune colecțiile.
În al doilea rând, încă de la început, etajul al doilea a fost construit special pentru colecții. Acolo se aflau pinacoteca, cabinetul de stampe, biblioteca și colecția numismatică. Potrivit Muzeului Național Brukenthal, colecțiile au fost constituite în principal în perioada 1759–1774, când Brukenthal se afla la Viena. În jurul anului 1790, galeria de pictură amenajată la etajul al II-lea cuprindea aproximativ 800 de lucrări expuse în 13 încăperi, ceea ce pentru secolul său reprezenta o colecție impresionantă.
Dar una dintre cele mai fascinante povești legate de palat este cea a Cabinetului de Curiozități, un fel de Google al secolului al XVIII-lea.
Înainte ca muzeele moderne să se specializeze în artă, istorie sau științele naturii, colecționarii europeni obișnuiau să adune în așa-numitele Wunderkammer sau cabinete de curiozități obiecte dintre cele mai diverse.
Ideea era aceea a unui „teatru al lumii”: lucruri foarte diferite erau puse împreună pentru a putea fi comparate și înțelese.
În al patrulea rând, palatul are o structură pe care merită să o descoperi cu atenție.
Portalul principal, decorat cu blazonul aurit al lui Samuel von Brukenthal și cu ornamente baroce, conduce spre prima curte interioară. Dar dacă privești până în capătul acesteia, vei observa un al doilea portal. Acesta seamănă cu intrarea principală, însă există o diferență spectaculoasă: în locul coloanelor apar atlante, figuri sculptate care susțin arhitectura. Dincolo de portal se află cea de-a doua curte. În trecut, aici se găseau grajdurile și alte anexe gospodărești ale palatului. În prezent, se află o grădină plantată în 2007 și busturi din bronz ale unor personalități ale culturii locale, instalate începând din 2018.
Să mai spunem și că palatul nu era doar o locuință. Era și o declarație de statut.
Samuel von Brukenthal este cunoscut în primul rând pentru colecția sa de artă, dar era bibliofil, colecționar și mecena al artelor și științelor. Colecțiile sale includ, între altele, pictură, stampe, cărți, monede și obiecte asociate istoriei naturale.
Poate că cel mai important lucru pe care îl înțelegi după ce vizitezi Palatul Brukenthal este că obiectele devin mai interesante atunci când afli de ce au fost adunate. Secolul XVIII a fost unul al căutărilor și al ordonării lumii prin colecționare. Iar bijuteria din inima Sibiului este o fereastră deschisă spre acea lume elegantă, curioasă și plină de frumos.
Carmen Ionescu, RADOR RADIO ROMANIA
