Introducere
În istoria formării Angliei medievale, puțini monarhi au avut un rol la fel de important precum Athelstan (Æthelstan). Nepot al celebrului Alfred cel Mare și fiu al regelui Edward cel Bătrân, Athelstan a domnit între 924 și 939 și este considerat de majoritatea istoricilor primul rege care a exercitat efectiv autoritatea asupra întregii Anglii. Deși înaintea sa existaseră regi care își afirmaseră pretenția asupra tuturor anglo-saxonilor, Athelstan a fost cel care a transformat această idee într-o realitate politică, după cucerirea Yorkului în 927.
Domnia sa a fost relativ scurtă, de aproximativ 15 ani, însă a reprezentat o etapă decisivă în trecerea de la mai multe regate și teritorii rivale la un regat englez mai bine centralizat. Athelstan a fost în același timp războinic, diplomat, legiuitor și protector al Bisericii. Victoria sa de la Brunanburh, în 937, împotriva unei mari coaliții formate din scoți, vikingi și britoni din Strathclyde a consolidat reputația sa de mare conducător și a devenit unul dintre momentele fondatoare ale identității politice engleze.
De la nepotul lui Alfred cel Mare la rege
Athelstan s-a născut probabil în jurul anului 893/894, fiind fiul lui Edward cel Bătrân și nepotul lui Alfred cel Mare. Copilăria sa s-a desfășurat într-o perioadă în care teritoriile anglo-saxone erau încă amenințate de expansiunea vikingă. Alfred cel Mare reușise să reziste atacurilor daneze și să pună bazele unei politici de unificare a teritoriilor anglo-saxone.Educația lui Athelstan a avut o importanță deosebită. Sursele medievale sugerează că tânărul prinț a avut legături strânse cu Mercia, regiune care ocupa o poziție strategică între Wessex și nordul Angliei. Această experiență avea să fie importantă ulterior, deoarece Athelstan nu a fost perceput doar ca un conducător al Wessexului, ci a reușit să obțină sprijinul elitei merciene. În anul 924, Edward cel Bătrân a murit. Succesiunea nu a fost însă complet lipsită de probleme. Athelstan a fost acceptat în Mercia, iar în Wessex situația a fost mai complicată. Fratele său vitreg Ælfweard a murit la scurt timp după Edward, ceea ce a eliminat unul dintre principalii săi rivali. Athelstan a fost încoronat la Kingston upon Thames, în 925.
În primii ani ai domniei sale, Athelstan trebuia să demonstreze că putea controla atât Wessexul, cât și Mercia și că era capabil să se impună în nordul Angliei.
Cucerirea Yorkului și nașterea Angliei
Momentul decisiv al domniei lui Athelstan a venit în 927. În acel an, el a preluat controlul asupra Yorkului, ultimul mare centru al puterii vikinge din Anglia. Yorkul fusese timp de decenii unul dintre principalele centre ale regatelor scandinave din nord. Cucerirea Yorkului a avut o importanță enormă. Pentru prima dată, un rege anglo-saxon controla efectiv teritoriile principale din sud, centru și nord. Athelstan nu s-a limitat însă la cucerirea militară. El a folosit diplomația pentru a-și consolida poziția și pentru a obține recunoașterea autorității sale din partea conducătorilor vecini. După 927, titlurile folosite de Athelstan în documentele regale au devenit tot mai ambițioase. El putea fi prezentat drept „regele englezilor”, iar în anumite documente și contexte drept conducător al întregii Britanii. Un document din 934 îl descria ca fiind ridicat la tronul întregului regat al Britaniei. Este important totuși să nu interpretăm această formulare ca și cum Athelstan ar fi controlat direct fiecare parte a insulei. În realitate, regii galezi și scoțieni își păstrau propriile structuri politice, însă trebuiau să recunoască superioritatea lui Athelstan în anumite circumstanțe. Astfel, ceea ce a creat Athelstan nu era încă un stat național în sens modern, ci un regat anglo-saxon unificat, în care regele exercita o autoritate superioară asupra mai multor teritorii și populații.
Athelstan nu s-a bazat numai pe forța armelor. Una dintre caracteristicile remarcabile ale domniei sale a fost folosirea diplomației matrimoniale. El și-a căsătorit mai multe surori vitrege cu membri ai unor familii regale importante din Europa Occidentală. Aceste alianțe au conectat casa regală engleză cu dinastii continentale și au crescut prestigiul Angliei. Aceste legături erau extrem de importante într-o Europă medievală în care căsătoria era un instrument diplomatic. Prin intermediul familiei sale, Athelstan a putut să-și extindă influența mult dincolo de Insulele Britanice.
De asemenea, curtea sa a devenit un important centru cultural și religios. Athelstan era cunoscut pentru interesul său față de cărți, obiecte de artă și relicve religioase. Biblioteca britanică ăstrează dovezi ale legăturilor sale cu instituții religioase și ale donațiilor făcute de rege. Un aspect interesant este că Athelstan pare să fi înțeles foarte bine puterea simbolică a culturii. Un rege medieval nu se legitima doar prin armata sa, ci și prin relația cu Biserica, prin donații, manuscrise, ceremonii și patronaj cultural.
Unificarea teritoriului nu putea fi menținută doar prin războaie. Athelstan a acordat o atenție deosebită organizării administrației și sistemului juridic. În timpul domniei sale au fost elaborate mai multe colecții de legi. Acestea urmăreau să consolideze autoritatea regală, să combată jafurile și violența și să reglementeze comerțul. Mai multe texte juridice au supraviețuit din timpul domniei sale decât de la orice alt rege englez al secolului al X-lea. Moneda a fost și ea reglementată. Statul urmărea să controleze calitatea și greutatea argintului și să pedepsească falsificarea sau fraudele. În același timp, comerțul era încurajat și organizat în jurul unor centre urbane fortificate, cunoscute drept burhs. Această politică a contribuit la dezvoltarea orașelor și la integrarea economică a unor teritorii care fuseseră anterior separate între ele. În acest sens, Athelstan poate fi considerat unul dintre primii regi englezi care au încercat să creeze nu doar un teritoriu mai mare, ci un sistem politic și economic coerent.
Marea bătălie de la Brunanburh
Cel mai celebru moment militar al domniei lui Athelstan a fost Bătălia de la Brunanburh, în anul 937.Victoria din 927 nu eliminase toate amenințările. Puterea lui Athelstan a devenit atât de mare încât mai mulți conducători din nord și din Insulele Britanice au considerat că trebuie să se opună expansiunii sale. În jurul regelui scoțian Constantin al II-lea s-a format o coaliție care a inclus forțe nordice și trupe asociate cu regatul viking din Dublin, precum și britoni din Strathclyde. Athelstan și fratele său Edmund au mobilizat armatele engleze și au întâlnit forțele adversarilor la Brunanburh.
Bătălia a fost extrem de sângeroasă. Cronicile anglo-saxone au acordat evenimentului o importanță excepțională și au dedicat victoriei un poem de 73 de versuri. Textul prezintă victoria drept un moment de triumf al englezilor împotriva unei coaliții formate din scoți, nordici și britoni. Locul exact al bătăliei este încă disputat de istorici. De-a lungul timpului au fost propuse mai multe localizări, ceea ce demonstrează cât de dificilă este reconstrucția evenimentelor militare din secolul al X-lea. Importanța Brunanburhului nu constă numai în victoria militară. Ea a demonstrat că Athelstan putea mobiliza resursele unui regat englez suficient de puternic pentru a rezista unei alianțe internaționale. Victoria a consolidat poziția lui Athelstan și a devenit ulterior unul dintre cele mai importante simboluri ale unității Angliei. Editura Cambridge University Press subliniază că victoria de la Brunanburh a contribuit la consolidarea poziției lui Athelstan ca rege nu doar al anglo-saxonilor, ci și ca suveran care își afirma autoritatea asupra întregii Britanii.
Athelstan și ideea de „Anglia”
Poate cel mai important lucru pe care l-a lăsat Athelstan în urmă nu este o singură bătălie sau o anumită lege, ci ideea politică a unei Anglii unite. Înaintea sa, teritoriile anglo-saxone fuseseră divizate între Wessex, Mercia, Northumbria și alte formațiuni politice. În același timp, danezii și norvegienii controlau teritorii importante. Alfred cel Mare și Edward cel Bătrân făcuseră pași importanți spre unificare, însă Athelstan a dus procesul mai departe. După cucerirea Yorkului, el a devenit primul conducător care poate fi numit, în sens politic real, regele întregii Anglii. BBC îl descrie, de asemenea, drept primul conducător care poate fi considerat în mod real „regele întregii Anglii”. De aceea, Athelstan ocupă un loc aparte în genealogia monarhiei engleze. Regii care au venit după el au moștenit nu doar un teritoriu, ci și un model de guvernare centralizată.
Athelstan a murit în 939, la aproximativ 45 de ani, la Gloucester. Nu a avut copii și a fost succedat de fratele său vitreg, Edmund I. A fost înmormântat la Malmesbury. Moartea sa a demonstrat însă că unificarea Angliei nu era încă definitivă. Vikingii au reușit să recâștige controlul asupra Yorkului după moartea sa, iar procesul de consolidare a regatului a continuat sub succesorii săi. Athelstan a combinat cucerirea militară, diplomația, alianțele matrimoniale, legislația, controlul monedei și patronajul cultural. Prin toate acestea, el a contribuit la transformarea unui grup de teritorii anglo-saxone și foste teritorii vikinge într-o structură politică mult mai coerentă.
Concluzie
Athelstan poate fi considerat, pe bună dreptate, primul rege al Angliei. Titlul nu trebuie înțeles doar ca o chestiune de cronologie, ci ca o recunoaștere a faptului că el a reușit să transforme într-o realitate politică ideea unei Anglii unite. Predecesorii săi, în special Alfred cel Mare și Edward cel Bătrân, au pregătit terenul. Athelstan a finalizat însă o etapă esențială a acestui proces prin cucerirea Yorkului, supunerea sau alianța cu conducătorii din regiunile învecinate și crearea unei administrații regale mai puternice. Victoria de la Brunanburh a fost momentul de maximă afirmare a puterii sale. În același timp, legislația, politica monetară și relațiile diplomatice au demonstrat că Athelstan nu era doar un comandant militar.
Autor :Alexandru Eduard Balaci
Bibliografie
The Royal Family, „Athelstan (r. 924–939)”, prezentare istorică a domniei lui Athelstan.
Cambridge University Press, Ben Snook, The Anglo-Saxon Chancery – Æthelstan, Cambridge University Press.
Cambridge University Press, The Cambridge Old English Reader – The Battle of Brunanburh.
British Library, Royal MS 1 A XVIII, catalogul manuscrisului asociat lui Æthelstan.
Philip Nathaniel Cronenwett, Basileos Anglorum: a study of the life and reign of King Athelstan of England, 924–939, University of Massachusetts Amherst.
Paul Cavill, The Battle of Brunanburh: The Yorkshire Hypothesis, University of Nottingham.
The Anglo-Saxon Chronicle, sursă medievală fundamentală pentru istoria Angliei anglo-saxone și pentru relatarea bătăliei de la Brunanburh.
