Introducere
Revolta Boxerilor, cunoscută și sub numele de Mișcarea Yihetuan, a fost una dintre cele mai importante revolte din China de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Desfășurată în principal între 1899 și 1901, revolta a reprezentat o reacție violentă la influența tot mai mare a puterilor occidentale și a Japoniei asupra Chinei, la activitatea misionarilor creștini și la slăbirea autorității dinastiei Qing. Numele de „Boxeri” provine din denumirea occidentală dată membrilor mișcării, deoarece aceștia practicau arte marțiale și exerciții fizice rituale. Ei se considerau apărători ai Chinei și ai tradițiilor sale și erau profund ostili străinilor și creștinilor chinezi.
Revolta a culminat în anul 1900, când insurgenții au atacat misiuni creștine și cetățeni străini, iar trupele unei coaliții internaționale au intervenit militar în China.
China înaintea revoltei
Pentru a înțelege apariția Revoltei Boxerilor, trebuie analizată situația Chinei în secolul al XIX-lea. Imperiul Qing, condus de o dinastie de origine manciuriană, se confrunta cu numeroase probleme interne și externe. Puterile occidentale urmăreau obținerea unor avantaje comerciale și politice în China. În urma Războaielor Opiului, China a fost obligată să accepte tratate care acordau străinilor privilegii comerciale și juridice. Printre cele mai importante consecințe s-au numărat deschiderea unor porturi pentru comerțul occidental, cedarea unor teritorii și acordarea unor privilegii juridice cetățenilor străini. În același timp, misionarii creștini au început să fie din ce în ce mai activi.
Pentru numeroși chinezi, aceste evoluții reprezentau o umilire națională. Influența străină era asociată cu pierderea suveranității și cu declinul puterii imperiale.
Cum a apărut revolta?
Mișcarea care avea să fie cunoscută drept Revolta Boxerilor a apărut în nordul Chinei. Membrii săi proveneau în special din mediile rurale și erau nemulțumiți de influența străină. Boxerii se autointitulau membri ai unor grupări de tipul „Yihetuan”, termen care poate fi tradus aproximativ prin „Societățile pentru dreptate și armonie”. La început, mișcarea era în mare măsură anti-străină și anti-creștină. Membrii săi considerau că misionarii și convertiții chinezi contribuiau la distrugerea tradițiilor locale. Creștinii chinezi deveniseră o țintă importantă deoarece, în unele regiuni, conflictele dintre comunitățile creștine și cele tradiționale se suprapuneau peste disputele economice și sociale.Un element aparte al mișcării îl constituiau ritualurile și exercițiile marțiale. Unii Boxeri credeau că practicile lor spirituale și fizice îi puteau proteja de armele occidentale. Această credință a contribuit la caracterul radical al mișcării.
Inițial, autoritățile imperiale au privit mișcarea cu suspiciune. Boxerii reprezentau o amenințare pentru ordinea publică și puteau destabiliza și mai mult imperiul. Pe măsură ce mișcarea a crescut, însă, o parte a oficialilor Qing a ajuns să considere că Boxerii puteau fi utilizați împotriva influenței occidentale. În centrul puterii se afla împărăteasa văduvă Cixi, una dintre cele mai puternice personalități politice ale Chinei de atunci. Poziția autorităților față de Boxeri a fost complicată. Unii oficiali au încercat să-i reprime, în timp ce alții i-au sprijinit sau au tolerat activitatea lor. Această ambiguitate a permis mișcării să se extindă.
În anul 1900, violențele au crescut. Boxerii au atacat biserici, misiuni, proprietăți străine și comunități creștine chineze.În luna iunie, situația din Beijing a devenit critică. Diplomații și cetățenii străini din capitală se temeau pentru viața lor. În același timp, guvernul Qing a intrat într-o confruntare directă cu puterile străine. Asasinarea diplomatului german Clemens von Ketteler a reprezentat unul dintre momentele care au accelerat intervenția militară internațională.
Puterile occidentale și Japonia au decis să trimită trupe pentru a-și proteja cetățenii și pentru a ridica asediul asupra cartierului diplomatic din Beijing.
Coaliția celor Opt Națiuni
Intervenția militară a fost realizată de o coaliție formată din opt puteri:Marea Britanie, Franța, Germania, Rusia, Statele Unite, Japonia, Italia și Austro-Ungaria. Această alianță militară este cunoscută drept Alianța celor Opt Națiuni.
Forțele sale au pornit spre Beijing și au întâmpinat rezistență din partea Boxerilor și a unor unități ale armatei Qing. Una dintre cele mai cunoscute confruntări a fost apărarea cartierului diplomatic din Beijing. Diplomații, militarii și civilii străini au rezistat timp de săptămâni până când forțele internaționale au reușit să ajungă în capitală. Asediul cartierului diplomatic a început în iunie 1900 și a durat aproximativ două luni. În interior se aflau diplomați, familiile lor, militari și civili. Situația era foarte dificilă: resursele erau limitate, iar atacurile asupra cartierului erau constante. Apărătorii au improvizat poziții defensive și au încercat să conserve muniția. Unul dintre aspectele interesante ale asediului este faptul că mai multe comunități străine, care în mod normal aveau interese politice diferite, au fost obligate să coopereze pentru supraviețuire.În cele din urmă, trupele Alianței celor Opt Națiuni au ajuns la Beijing în august 1900.
Forțele internaționale au intrat în Beijing în august 1900. Rezistența Boxerilor a fost înfrântă, iar capitala a intrat sub controlul trupelor străine. Împărăteasa văduvă Cixi și curtea imperială au părăsit orașul și s-au retras spre vest. Victoria militară a puterilor străine a fost urmată de represalii și de acte de violență împotriva populației și a celor considerați susținători ai revoltei.Este important de menționat că Revolta Boxerilor nu a fost doar o confruntare militară între China și puterile occidentale. A fost și un conflict intern, în care chinezii creștini, oficialii locali și diferite grupări sociale au fost implicați. După înfrângerea revoltei, China a fost obligată să accepte Protocolul Boxerilor, semnat la 7 septembrie 1901. Documentul impunea Chinei condiții foarte dure. Printre acestea se numărau plata unor despăgubiri financiare enorme către puterile implicate în intervenție și acceptarea unei prezențe militare străine în anumite zone strategice. De asemenea, autoritățile chineze au fost obligate să pedepsească oficialii considerați responsabili pentru sprijinirea revoltei. Despăgubirile au reprezentat o povară financiară uriașă pentru China și au contribuit la slăbirea și mai mare a dinastiei Qing.
Consecințele Revoltei Boxerilor
În primul rând, autoritatea dinastiei Qing a fost grav afectată. Guvernul imperial demonstrase că nu era capabil să apere China de intervenția străină. În al doilea rând, sentimentul naționalist a crescut. Mulți chinezi au ajuns la concluzia că țara avea nevoie de reforme radicale pentru a supraviețui. În anii următori, ideile reformiste și revoluționare au devenit tot mai puternice. În cele din urmă, în 1911, dinastia Qing avea să fie răsturnată, iar China imperială să dispară. Revolta a avut consecințe și asupra relațiilor internaționale. Japonia a demonstrat că devenise o putere militară importantă, în timp ce rivalitatea dintre marile puteri pentru influența în China a continuat. Pentru Statele Unite, evenimentele au consolidat interesul pentru menținerea unei politici de „Open Door”, prin care se urmărea păstrarea accesului comercial al diferitelor puteri pe piața chineză. Un aspect mai puțin cunoscut este faptul că Boxerii nu erau o organizație perfect centralizată.
Mișcarea era formată din grupări locale, cu lideri și practici diferite. De asemenea, imaginea lor de „luptători invincibili” nu trebuie interpretată literal. Credințele religioase și ritualurile marțiale puteau oferi membrilor un sentiment de protecție și curaj, însă nu îi făceau imuni la armele moderne. Un alt fapt interesant este că Alianța celor Opt Națiuni reunea state cu interese geopolitice foarte diferite. Rusia și Japonia, de exemplu, aveau să intre într-un conflict direct doar câțiva ani mai târziu, în Războiul ruso-japonez din 1904–1905. Revolta Boxerilor a fost, astfel, una dintre situațiile în care rivalitățile dintre marile puteri au fost temporar puse în plan secund pentru a răspunde unei crize comune.
Concluzie
Revolta Boxerilor a fost rezultatul unui amestec complex de naționalism, nemulțumiri sociale, opoziție față de creștinism și reacție la dominația economică și politică a puterilor străine. Deși Boxerii au pornit ca o mișcare populară îndreptată împotriva influenței străine, conflictul s-a transformat într-o criză internațională majoră. Intervenția Alianței celor Opt Națiuni și înfrângerea Chinei au demonstrat slăbiciunea Imperiului Qing și dependența sa tot mai mare față de marile puteri.
Pe termen lung, Revolta Boxerilor a contribuit la accelerarea procesului care avea să ducă la dispariția Chinei imperiale. Umilințele provocate de intervenția străină au alimentat naționalismul chinez și dorința de modernizare și reformă.
(Autor: Alexandru Eduard Balaci)
Bibliografie
Cohen, Paul A., History and Popular Memory: The Power of Story in Moments of Crisis, Columbia University Press, 2014.
Esherick, Joseph W., The Origins of the Boxer Uprising, University of California Press, 1987.
Preston, Diana, The Boxer Rebellion: The Dramatic Story of China’s War on Foreigners That Shook the World in the Summer of 1900, Walker & Company, 1999.
Spence, Jonathan D., The Search for Modern China, W. W. Norton & Company, 1990.
Thompson, Larry Clinton, William Scott Ament and the Boxer Rebellion: Heroism, Hubris and the „Ideal Missionary”, McFarland, 2009.
O’Neill, Robert B., The Boxer Rebellion, Chelsea House Publishers, 2002.
