Seismul electoral pornit dintr-un stat german și implicațiile lui pentru Europa au acaparat aproape deplin atenția presei occidentale, iar războiul din Ucraina fiind singurul subiect care se mai remarcă pe lângă primul.
„AfD a obținut aproape 44% din voturi în acest land al fostei Germanii de Est, depășind cu mult partidul conservator CDU (17,2%). Însă nereușind să obțină majoritatea absolută, partidul nu şi-a asigurat un mandat de guvernare. Totuși, pentru presa germană aceste alegeri marchează un «punct de cotitură decisiv» și plasează acum extrema dreaptă la porţile puterii”, scrie francezul Courrier International despre rezultatul alegerilor regionale din Saxonia-Anhalt. France 24 reține că „la finalul unei ședințe de luni a conducerii CDU cancelarul german Friedrich Merz și-a recunoscut răspunderea pentru înfrângerea partidului în fața victoriei istorice a extremei drepte, insistând în același timp asupra determinării sale de a guverna. «Renunțarea nu este o opțiune». Merz a recunoscut că succesul electoral al AfD a schimbat radical regulile jocului «în toată Germania»”, nu numai pe plan local. Corriere Della Sera evidențiază drept una dintre cauze nepopularitatea actualei guvernări: „Își mai poate permite CDU acest cancelar, care nu reușește să rezoneze cu propriul electorat, cu atât mai puțin cu restul Germaniei? Merz are un indice de aprobare personală de 15%, jumătate din cel al fostului cancelar deja lipsit de respect, Olaf Scholz. În Saxonia-Anhalt însăși CDU a refuzat să-i permită să apară la mitinguri; a fost huiduit de mai multe ori”. O altă cauză e lămurită de cotidianul spaniol El Pais: „Problema cu un cordon sanitar e că încetează să mai fie eficient în ziua în care partidul pe care ar trebui să-l izoleze ajunge atât de sus încât poate rupe cordonul: atunci când obține o majoritate absolută, nicio coaliție nu îl mai poate învinge. Acea zi ar putea fi astăzi în Germania și mâine în Franța”. În săptămânalul britanic The Spectator un istoric și jurnalist german din Berlin explică faptul că în campania electorală AfD „nu a avut neapărat propuneri foarte specifice despre cum va rezolva problemele din Saxonia-Anhalt”, preferând în schimb „să apeleze la emoțiile electoratului”. Restul partidelor s-au concentrat pe a „explica de ce nimeni n-ar trebui să voteze cu AfD, scoțând în evidență relațiile dubioase ale partidului”. Numai că „electoratul AfD din estul Germaniei consideră că partidul e poziționat în centrul spectrului politic, indiferent ce legături va fi având cu unii extremiști de dreapta”. Tot Spectator speculează că „formațiunea BSW condusă de Sahra Wagenknecht – cu politici economice de stânga, dar politici sociale conservatoare -, care abia a izbutit să treacă pragul electoral de 5%, ar putea în cele din urmă să aducă AfD la guvernare”. E unicul partid care n-a exclus colaborarea cu AfD și s-a declarat disponibil pentru coaliții. Un alt săptămânal britanic, The Economist, apreciază însă poziția BSW drept „ambivalentă” și traiectoria lui viitoare drept „incertă”. În primul rând partidul a propus deja un premier apolitic, propunere cu zero șanse. Apoi a declarat că nu va colabora „neapărat” cu alte partide la izolarea AfD, respectiv că ar putea colabora cu AfD la „proiecte specifice”. „Nu pare o bază prea promițătoare pentru prima tentativă AfD de a guverna”, conchide Economist.
Plasând evenimentul în contextul întregului Occident, spaniolul El Mundo se întreabă retoric: „Dacă a patra oară e de ajuns pentru Marine Le Pen la alegerile prezidențiale franceze, dacă există loc în Italia pentru Roberto Vannacci la dreapta Giorgiei Meloni, dacă milioane de americani l-au votat din nou pe Donald Trump, de ce un locuitor al fostei RDG, care s-a simțit întotdeauna tratat ca inferior concetățenilor săi din vestul Germaniei, nu s-ar arunca în brațele AfD?” Tema e examinată pe larg și de The New York Times: „Rareori s-a întâmplat ca rezultatele unor alegeri regionale să fie considerate atât de hotărâtoare pentru soarta democrației din Europa. Și nu a fost vorba de o țară oarecare, ci de Germania, care, după calamitatea provocată de nazism, a căutat neîncetat să izoleze partidele de extrema dreaptă. Și nu a fost vorba de un eveniment marginal, ci mai degrabă de pasul cel mai recent dintr-un marș consecvent, pe parcursul unui întreg deceniu, care a adus extrema dreaptă mai aproape ca oricând de centrul puterii din Europa. Anul viitor sunt programate alegeri în mai multe țări din Europa, iar succesul izbitor al AfD ar putea duce și la alte victorii ale extremei drepte, precum și la stabilirea unui tipar”. Revenind la cauze, în acest context mai larg, concluzia îi aparține publicației spaniole Cadena Ser: „E o consecință a unui val de nemulțumire, neliniște și furie care a ieșit la suprafață în societățile occidentale în ultimii ani. E o replică a aceluiași cutremur. L-am văzut în ultimii ani cu Brexitul, cu prima alegere a lui Trump sau cu sosirea lui Meloni în Italia, dar și cu ascensiunea altor forțe. Totul are un numitor comun, și anume, nemulțumirea, neliniștea și furia chiar și a unor segmente semnificative ale societăților occidentale, care se simt marginalizate și nemulțumite de modul în care funcționează sistemul”.
O analiză BBC a datelor guvernului ucrainean a constatat că Kievul a avut în ultimele săptămâni mai multe alerte aeriene zilnice decât oricând de la invazia pe scară largă a Rusiei din 2022. „Rusia bombardează capitala non-stop cu noi drone cu reacție, mai rapide și mai greu de interceptat. Kievul are în medie 10 alerte aeriene pe zi. De fiecare dată când sună sirenele oamenii merg la adăposturi, provocând perturbări majore în școli și afaceri”. La Libre Belgique, citând presa rusă din exil, relatează că „în urma unei scăderi accentuate a numărului de soldați, Putin a menționat posibilitatea convocării rezerviștilor «la toate nivelurile». S-ar putea întâmpla foarte repede, chiar din octombrie, imediat după alegerile generale”. Ar fi deci incluse și „persoanele clasificate «permanent inapte» pentru serviciul militar, care suferă de boli fizice sau mentale grave și incurabile sau handicapuri, precum și persoanele nevăzătoare și surde”. Totuși, „Putin nu i-ar trimite direct pe frontul ucrainean, ci i-ar folosi pe teritoriul Rusiei”.
Le Monde informează despre emisarii americani Steve Witkoff și Jared Kushner care s-au aflat duminică la Kiev pentru două runde de discuții, una doar cu partea ucraineană și o alta incluzând și reprezentanți europeni, respectiv un german, un britanic și un francez. „De la revenirea la Casa Albă la începutul lui 2025 Donald Trump a inițiat mai multe runde de discuții pentru a găsi o soluție la acest război, cel mai sângeros din Europa de la al Doilea Război Mondial încoace. Însă încercările nu au produs încă vreun progres palpabil”. Cotidianul spaniol La Razon citează un analist ucrainean după care „procesul de negocieri coordonat de SUA s-a născut mort”. „Pe de o parte, prima vizită la Kiev – comparativ cu opt vizite ale lui Witkoff la Moscova și trei ale lui Kushner – e o recunoaștere a faptului că Ucraina a încetinit avansul rusesc pe front prin robotizarea armatei și sprijinul partenerilor europeni. Pe de altă parte, eforturile lui Trump nu schimbă nimic în calculele Rusiei, atâta timp cât SUA nu fac ceva pentru a mări costul continuării războiului pentru Moscova. În ciuda pierderilor de peste 40.000 de oameni pe lună, uciși și răniți, Putin consideră că are avantajul în război și se așteaptă să cucerească întreaga regiune Donețk până la sfârșitul anului”. Cotidianul britanic The Times apreciază că negocierea păcii e „mai probabilă acum decât în urmă cu patru ani”, numai că orice acord trebuie să fie îndreptat „contra imperialismului rus”. Neavând „două naționalisme în competiție”, ci „o cauză malefică împotriva uneia juste”, rolul diplomației e „simplu și deloc ambiguu” – să-i asigure Ucrainei integritatea teritorială și securitatea viitoare. Tot de la Londra, ziarul The Telegraph se arată mult mai circumspect față de demersul american, considerând că „ucrainenii sunt pe bună dreptate nervoși”. Cum Putin se află deja sub o mare presiune militară, economică și politică, nemaiputând pretinde că învinge, acum e momentul potrivit să se pună pe el și presiune diplomatică. „Oare chiar asta au de gând emisarii lui Trump?” The Washington Post mărește chiar miza, subliniind că un răspuns ezitant acum l-ar putea determina pe Putin să extindă conflictul, și anume. la NATO. „Putin primește o invitație tacită la o confruntare incomparabil mai periculoasă; reacția slabă a lui Trump și a NATO la atacurile tot mai intense ale Rusiei riscă să ducă la război”. În fine, publicația americană Politico relatează în exclusivitate despre documente care probează faptul că o întreprindere chineză de stat „i-a aruncat în secret un colac de salvare producătorului rus de drone ucigașe”. Documente obținute inițial de Kiev și verificate de Londra și Washington, înainte de a ajunge la Politico, certifică aprovizionarea anul acesta de către China a unei subsidiare Rosatom cu 46 de tone de chimicale necesare pentru producția de piese de drone. Sunt exact acele drone kamikaze folosite de Moscova pentru a lovi în august un centru comercial din Ucraina, ucigând 16 oameni.
Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA
