Fără un partid și fără o majoritate care să-l susțină, președintele României, Nicușor Dan, vede cum un al doilea candidat propus pentru conducerea guvernului este respins. Pentru moment, șeful statului exclude organizarea unor alegeri parlamentare anticipate, de pe urma cărora ar putea profita extrema dreaptă.
După două luni de vacanță parlamentară, urmate de mai multe săptămâni de tratative și negocieri, situația rămâne neschimbată: criza politică din România continuă după ce premierul desemnat, liberalul Siegfried Mureșan (Partidul Național Liberal), a fost respins miercuri, 30 septembrie, de Parlament. Este pentru a doua oară când Parlamentul respinge un candidat propus de președintele Nicușor Dan după căderea, la 5 mai, a guvernului liberal condus de Ilie Bolojan, în urma unei moțiuni de cenzură inițiate de social-democrați (Partidul Social Democrat) și de partidul de extremă dreapta Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). Un al treilea candidat, sigur că nu va obține voturile necesare, renunțase la jumătatea lunii iunie, înaintea votului de încredere.
Potrivit observatorilor, Siegfried Mureșan nu avea nicio șansă fără sprijinul social-democraților, care speră acum fie să formeze ei înșiși guvernul, fie, cel puțin, să obțină portofolii ministeriale. Eurodeputatul Siegfried Mureșan (Partidul Popular European), în vârstă de 45 de ani, a obținut astfel doar 182 de voturi din cele 233 necesare, beneficiind, pe lângă voturile propriului partid, numai de cele ale Uniunii Salvați România (USR) și Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR). „După două eșecuri, a devenit clar că nu se poate constitui o majoritate în partea dreaptă a spectrului politic”, subliniază analistul Vlad Adamescu, potrivit căruia „un guvern proeuropean nu poate exista fără participarea PSD și a PNL”.
În timpul dezbaterii care a precedat votul, cele două partide și-au manifestat din nou ostilitatea reciprocă, într-un Parlament fragmentat între social-democrați, dreapta liberală și extrema dreaptă. Președintele PSD, Sorin Grindeanu, a denunțat măsurile de austeritate impuse de guvernul Bolojan pentru reducerea deficitului public, susținând că acestea i-au afectat pe cei mai vulnerabili.
Ilie Bolojan, devenit prim-ministru în iunie 2025, s-a apărat, replicând că partidul său a ales „calea rațională” pentru rezolvarea problemelor economice grave ale țării, punând capăt „sifonării” banilor publici și alimentării „rețelelor clientelare” ale partidelor, în special ale PSD. Deficitul bugetar rămâne cel mai ridicat din Uniunea Europeană, dar a scăzut într-adevăr, de la 9,3% din produsul intern brut (PIB) în 2024 la 7,9% în 2025. Reducerea s-a făcut însă cu prețul majorării TVA și al reducerilor bugetare în domeniul ajutoarelor sociale, al educației și al culturii.
„Perioadă de incertitudine”
Rămâne de văzut ce consecințe va avea eșecul acestui vot, în condițiile în care președintele independent Nicușor Dan are puține opțiuni la dispoziție și se află într-o poziție dificilă. „Este primul președinte din istoria României postcomuniste care nu are în spate un partid în jurul căruia să poată construi o majoritate”, amintește analistul Vlad Adamescu.
După eșecul votului, Nicușor Dan a declarat că va propune luni un nou nume pentru funcția de prim-ministru, după discuții cu liderii partidelor parlamentare. Speculațiile se înmulțesc: ar putea fi vorba fie despre un șef de guvern social-democrat, fie despre un tehnocrat, precum Alexandru Nazare, fost ministru al finanțelor, sau Luca Niculescu, fost ambasador al României în Franța. Două personalități care, potrivit observatorilor, ar putea facilita un compromis între partide.
Intențiile președintelui sunt însă greu de anticipat, în condițiile în care unele dintre acțiunile sale au surprins în repetate rânduri în ultimele luni. În opinia politologului George Jiglău, „Nicușor Dan a contribuit și el la acest blocaj, numind în iunie un membru al PNL împotriva voinței conducerii partidului, ceea ce a provocat diviziuni. La aceasta s-au adăugat lipsa sa de acțiune și absența unei noi nominalizări, care nu au făcut decât să prelungească această perioadă de incertitudine”.
În lipsa găsirii unui prim-ministru, sunt întrunite – pentru prima dată în România postcomunistă – condițiile pentru convocarea alegerilor parlamentare anticipate: au trecut 60 de zile de la prima solicitare de învestire, din 21 iunie, iar două voturi de încredere au eșuat. Deși președintele nu este obligat să recurgă la această soluție, „este o nouă marjă de manevră de care dispune”, subliniază politologul.
Amenințarea suspendării
Deși unii lideri politici cer alegeri anticipate – atât reprezentanți ai extremei drepte, cât și președintele partidului de centru-dreapta USR –, Nicușor Dan respinge această variantă, considerând că un asemenea scrutin nu ar face decât să prelungească criza politică în care se află țara. „El dorește revenirea la coaliția proeuropeană, cu participarea PSD, pentru că urmărește stabilitatea, astfel încât agențiile de rating să își păstreze încrederea în economia românească, evitând în același timp venirea extremei drepte la guvernare”, apreciază Vlad Adamescu.
În cazul unor alegeri anticipate, PSD ar putea pierde din susținere, spre deosebire de dreapta liberală, în timp ce AUR s-ar afla pe o traiectorie care i-ar putea permite să devină primul partid al țării. Cele mai recente sondaje CURS și INSCOP, publicate în septembrie, indică pentru AUR între 34% și 40% din intențiile de vot.
Mai ales însă, președintele României s-ar putea teme de perspectiva suspendării sale din funcție, evocată în ultimele săptămâni de AUR, care s-ar putea alia din nou cu PSD. O asemenea suspendare ar duce la organizarea unui referendum pentru demiterea președintelui. Două referendumuri de demitere au mai avut loc, în 2007 și 2012, în timpul președinției lui Traian Băsescu (2004-2014), fără ca acesta să-și piardă funcția: prima dată pentru că alegătorii s-au pronunțat în favoarea menținerii sale în funcție, iar a doua oară pentru că prezența la vot a fost prea scăzută. În cazul lui Nicușor Dan, devenit nepopular chiar și în rândul susținătorilor săi la numai un an după alegerea sa, în mai 2025, un asemenea vot i-ar putea fi fatal din punct de vedere politic.(Autor: Marine Leduc)
Traducerea: Ruxandra Lambru
LE MONDE (Franța), 30 septembrie 2026
