La Londra caviar, în Portugalia pâine cu unt

La Londra se vede că nebunia a revenit în momentul în care metrul pătrat în Kensington sau în Knightsbridge nu mai este disputat doar de sultanul din Brunei sau de manechinul Tamara Ecclestone, ci de tineri simpatici din City care au reînceput să câştige şi cheltuie bani, ca şi cum ziua de mâine nu ar exista. Consumul de Château Lafite Rothschild ca şi cum ar fi un vin de masă banal ilustrează aceeaşi traiectorie lunară: unii au reînceput să deţină cash şi atunci petrecerea a revenit, ca şi cum toate acestea nu au fost decât o pauză pentru a-ţi dezmorţi picioarele. În Portugalia nu este aşa. Normalitatea care a revenit este, de regulă, doar pâinea cu unt, esenţialul – restaurantele au reînceput să aibă ceva mai mulţi clienţi, însă sufertaşul rămâne principalul mod de trai. Se vând mai multe maşini, deşi companiile sunt cele care îşi înnoiesc parcul, pentru că familiile încă mai cântăresc pericolul de a-şi pierde brusc locul de muncă. Numai treptat, asemeni oamenilor dezorienţaţi după un atentat aerian, ţara începe timid să iasă din adăpostul în care s-a ascuns în ultimii trei ani. Problema este ceea ce urmează – de altfel, momentul actual. Deşi bugetul de stat încearcă să construiască dulcea iluzie potrivit căreia 2015 este un fel de an zero, în realitate el ameninţă să devină un fel de întoarcere la minus zero. Riscurile financiare şi economice (dar şi politice) care asediază Portugalia sunt la fel de vizibile ca în 2011. Se fac mai puţine cheltuieli publice, însă deficitul continuă să fie o problemă, iar îngrămădirea datoriei confirmă acest lucru fără iluzii contabile. Implozia BES şi dificultăţile fireşti ale BCP şi ale altor bănci de dimensiune mai mică, dar şi ale unor companii, dezvăluie o economie pe muchie de cuţit. Ţara nu doreşte tocmai să trăiască într-un fel de troică fără troică, chiar şi pentru faptul că astfel rămâne doar dezordinea, aşa cum am văzut. Însă a pune în discuţie, chiar la începutul dialogului, a legii celor 35 de ore în administraţia publică este mesajul greşit, chiar dacă este doar discurs electoral. Vom vedea dacă este.

Sursa: DIÁRIO DE NOTÍCIAS, Portugalia

Traducerea şi adaptarea: Iulia Baran