Teheran, Iran (CNN) – Cu hainele lor şic, cu engleza lor fluentă, cu părul aranjat la modă, tinerii care se relaxează în acest parc din nordul capitalei iraniene, Teheran, nu sunt cu nimic diferiţi de hipsterii din New York sau Londra.
„Viaţa este foarte plăcută pentru noi,” spune o tânără femeie. „Suntem prieteni, ieşim împreună şi râdem, ne distrăm. Şi asta este tot.” Ea şi prietenii săi au vizitat muzeul filmului din oraş, pentru a fotografia bijuterii. Acum lenevesc în aer liber, pe băncile unui parc cu rânduri de copaci pe margini, departe de imaginile Iranului militarizat, care predomină în Occident.
Alături, patru bărbaţi în salopete albastre plantează cu atenţie un model floral. Familii tinere şi prieteni se bucură de vremea caldă şi, bineînţeles, îşi fac fotografii de tip selfie.
Viaţa s-a schimbat mult în Iran, în anul care a trecut, spune Sohrab Saleh, care iese din muzeu alături de doi prieteni. Economia este „mai bună acum, la fel şi relaţiile diplomatice. Sper că totul poate fi mai bine.”
Nu suntem chiar atât de diferiţi”, afirmă Yazdan Gordanpour. „Ne uităm la filme şi facem sport. Mergem la universitate şi ieşim la restaurant şi la cafenea. Poate că guvernele sunt diferite, dar oamenii şi stilul lor de viaţă nu sunt.”
Această zonă din Teheran este mai prosperă decât altele. Aflat la poalele lanţului montan Alborz – o prezenţă constantă, indispensabilă orientării în oraş – atmosfera din cartier este ceva mai răcoroasă decât în alte părţi ale oraşului, împresurate de poluarea traficului din capitala iraniană. Nordul Teheranului este, în linii mari, locul unde se regăseşte un electorat mai liberal şi mai deschis spre reformă. Iranienii merg la urne vineri, în cadrul unor alegeri parlamentare importante, în urma cărora se va stabili şi componenţa unei comisii de supraveghere, responsabile pentru desemnarea succesorului Liderului Suprem al ţării.
„Trebuie să fim optimişi în privinţa ţării noastre”, spune Kimia Fasihian. „Am trecut prin multe perioade dezastruoase, dar cred că este responsabilitatea noastră să sperăm.”
Kimia Fasihian, unul dintre prietenii lui Yazdan Gordanpour, afişează un mare patriotism şi optimism pentru viitor.
„Suntem cu toţii foarte mândri de istoria noastră bogată şi vrem ca această evoluţie să continue”, spune ea. „Schimbările din această direcţie vor ajuta Iranul să evolueze, să devină o ţară mai bună zi de zi.”
Cei doi amici, de 17, respectiv 18 ani, studiază la universitate literatura engleză.
Guvernul iranian este, probabil, „foarte diferit” de alte guverne occidentale, dar viaţa cotidiană este la fel de normală ca oriunde, afirmă Yazdan Gordanpour, în timp ce se aşează pentru a lua prânzul cu prietenii săi, la o cafenea din apropiere.
Nima Behzad crede că americanii nu înţeleg cum este Iranul.
Nima Behzad speră că într-o zi îşi va obţine doctoratul. „Dacă (tinerii occidentali) ar vizita Iranul, ar vedea că este foarte, foarte diferit de ceea ce cred ei despre Iran”, afirmă Nehzad, adăugând: „Am o prietenă americană. În primul rând, ea mi-a spus că, la ei în şcoală, când, vine vorba de Iran, toată lumea se sperie şi spun: ‘Nu este un război în desfăşurare acolo?’ Şi lucruri de acest gen.”
„Iar reacţia mea a fost: Cum? Cum pot gândi astfel?”
„Nimic nu este ca în trecut”, subliniază Arghaban Mayjani. „Lumea a devenit tot mai mică. Aşa că eu cred că este mult mai uşor să mergi şi să vizitezi o ţară, sau, cel puţin, să afli despre cultura acesteia.”
O altă tânără, Arghaban Mayjani, care poartă o eşarfă roşie, aşezată lejer pe cap, intervine: „Nimic nu este ca în trecut”, subliniază Arghaban Mayjani. „Lumea a devenit tot mai mică. Aşa că eu cred că este mult mai uşor să mergi şi să vizitezi o ţară, sau, cel puţin, să afli despre cultura acesteia.” „Alcoolul este interzis – şi cluburile – asta este tot.”
Kimia Fasihian conchide că ea simte o datorie de a fi optimistă pentru viitor.
„Am trecut prin multe perioade dezastruoase, dar cred că este responsabilitatea noastră să sperăm.”
Sursa: edition.cnn.com – 25 februarie
Traducerea: Mădălina Brotăcel
