De ce se frământă Rusia, cu mâna întinsă, la „scara din faţă” a Occidentului? Anglo-saxonii lasă din nou să cadă „cortina de fier”
Dezbaterea în legătură cu acţiunea adresată de Comitetul Olimpic al Rusiei la hotărârea Curţii de Arbitraj Sportiv (CAS) de a le interzice atleţilor ruşi să ia parte la
Jocurile Olimpice din Brazilia este o parodie a instanţelor. Cum era şi de aşteptat, instanţa de judecată şi-a demonstrat neprofesionalismul şi angajarea Curţii de Arbitraj Sportiv (CAS). Totul are o limită şi tocmai de aceea cele petrecute trebuie să trezească nu doar elita sportivă, ci şi pe cea politică din Rusia, care aproape linguşeşte Occidentul.
La 70 de ani de la declaraţia lui Whinston Churchill despre „cortina de fier” dintre Occident şi Moscova, acelaşi Occident respinge din nou Rusia total. Scopul este simplu: să o izoleze prin metode paşnice şi să o
supună unei autarhii silite, pentru ca ţara să slăbească în dezvoltarea sa.
Discreditarea şi izolarea Rusiei faţă de Occident se desfăşoară pe un front larg, în toate direcţiile posibile şi imposibile. Acum este deja rândul sportului. Mâine ce va urma – cultura? Anglo-saxonii şi sateliţii lor din Uniunea Europeană folosesc deja în mod făţiş la nivel de stat, pentru sufocarea Rusiei, calomnia, fărădelegea, nu ezită să recurgă la grosolănie, minciună, şantaj, escrocherie.
Neadmiterea atleţilor ruşi „curaţi” la Olimpiada din Brazilia este o palmă dată de Occident, devenit tot mai ostil faţă de Rusia. Se poate spune că este un război al Forţei şi al Răului împotriva Adevărului şi a Dreptăţii. Din punct de vedere moral, supremaţia o deţine Rusia, economic – Occidentul. Mai mult decât atât, metodele de confruntare sunt umilitoare pentru Occident, însă acesta de mult s-a lăsat păgubaş, din neputinta de a opune ceva rezonabil şi logic curajului de neclintit al Rusiei de a-şi apăra independenţa care, de altfel, spre deosebire de Occident, nu face rău nimănui.
Surprinzătoare este consecvenţa cu care Rusia stă de vorbă politicos şi calm cu şmecherii şi şarlatanii de la Washington şi de la Bruxelles. Este oare însă să discuţi cu un neobrăzat şi un necioplit deosebit de politicos, ca şi cum dialogul este purtat cu un partener educat şi care are respect faţă de Rusia? Moscova însă se încăpăţânează să discute cu Occidentul tocmai în această manieră.
Doar ce Curtea de Arbitraj Sportiv (CAS) din Elveţia şi forţele aflate în spatele acesteia au scuipat Rusia în faţă, că dubla campioană olimpică Elena Isinbaeva, mult mai principială decât alţi sportivi, s-a dedat unor consideraţii abstracte, comparând verdictul CAS cu „înmormântarea atletismului”. Plastic, desigur, dar puţin convingător. Şi pentru că atletismul nu va muri, şi pentru că organizatorii complotului olimpic şi de dopaj au vrut să nu le pese nici de îngrijorarea ruşilor în ceea ce priveşte menţinerea atletismului mondial, nici de sportiva de vază şi de Rusia. În acelaşi spirit, în cadrul bunului-simţ, ministrul sportului, Vitali Mutko, a declarat că hotărârea instanţei este „politizată, nu are o bază juridică”. Este doar o constatare, şi aceea fără autoritate, deoarece Mutko nu este o instanţă, ca să respingă hotărârea unei alte instanţe. Surprindere provoacă şi secretarul de presă al Preşedintelui Federaţiei Ruse. După cum transmite RTR, Dmitri Peskov şi-a exprimat „regretul” în legătură cu hotărârea CAS şi consideră „îndoielnică” aplicarea de către instanţă a „principiului responsabilităţii colective”. Ce-i cu acest ton plin de îndoieli? El i-ar mai fi şi mulţumit instanţei pentru hotărârea pronunţată sau s-ar fi scuzat dinaintea comunităţii sportive internaţionale. Totuşi, renumita Irina Rodnina în acest spirit şi-a şi început comentariul: cică, dacă este aşa, atunci „trebuie căutate greşelile şi erorire noaste”?!
Se pun atunci întrebările: dacă este aşa, atunci de ce suntem indignaţi de hotărârea CAS; dacă este aşa, de ce să ne mai purtăm ca un puşti care a făcut o poznă şi-şi recunoaşte vina dinaintea profesorului ? Sau pentru ce să stai de vorbă cu un interlocutor care te-a jignit şi te-a umilit, fie el şi unul cumsecade?
Statutul Comitetului Internaţional Olimpic prevede participarea individuală a sportivilor la competiţii, de aceea se este exclusă şi responsabilitatea colectivă. Iar pentru că hotărârea dată de CAS aduce, prin analogie, cu folosirea, de către naziştii, tocmai a acestei responsabilităţi, când au luat ca ostatici civili pentru a-i împuşca ulterior, să spunem pentru un ofiţer german ucis de partizani. Hotărârea CAS reprezintă uciderea carierei unui sportiv care nu se face vinovat de nimic, dar, de fapt, şi a lui însăşi, ca profesionist.
Da, este vorba de o comandă politică, de introducerea, de către Occident, a rusofobiei totale, mai mult decât atât în rândul cetăţenilor din ţările occidentale, pentru a justifica în ochii lor acţiunile sale dezgustătoare de discreditare a Rusiei, de sufocare puţin câte puţin a acesteia. De aici concluzia: dacă se războiesc cu Rusia, chiar şi dacă cu metodele obişnuite, atunci trebuie dat şi un răspuns, ca la război. Dar cum anume? Potrivit datelor mass-media rusă, jumătate dintre cetăţenii Rusiei intervievaţi este de părere că Olimpiada trebuie boicotată. Dar atunci Occidentul, care face totul pentru izolarea Rusiei, va declara că acest lucru încearcă să-l obţină nu Occidentul, chipurile Rusia însăşi se izolează de restul lumii. Politica! Aceasta este singura explicaţie a „înconvoierii” Rusiei dinaintea Occidentului, care şi-a pierdut capul din cauza rusofobiei.
Şi totuşi este de asemenea evident că, dacă ţi s-a dat o palmă, cu atât mai mult în public, nu se poate să nu plăteşti cu aceeaşi monedă. Cum se poate face asta: simetric sau asimetric? Problema nu este simplă, pentru că mijloacele de informare în masă internaţionale se află în mâna Occidentului, care nu se teme, făcând declaraţii despre libertatea cuvântului şi a presei, să le pună beţe în roate mijloacelor de informare în masă ruseşti care încearcă să spună adevărul şi numai adevărul. Dar dacă nu se răspunde cu aceeaşi monedă, data viitoare deja vor lovi la picioare. Sarcina oficialilor sportivi şi a politicienilor din Rusia este nu să nu permită să se întâmple aşa ceva, nu să behăie dinaintea lupului gata să-i mănânce.
Articol de Dimitri Klenski
REGNUM (Rusia), 21 iulie 2016
Traducerea Silvia Nicolau
