Zile, luni, ani de lagăr… (VIII)

Periprava

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

Pentru a mai descongestiona închisorile politice, comuniştii au înfiinṭat în 1950 coloniile de muncă. Formaṭiunea 0830 Periprava situată în Delta Dunării, pe grindul Letea, a devenit în 1959 lagăr de muncă pentru deṭinuṭii politici, fiind aduşi atunci aproape 2000 de oameni. Înfometaṭi, bătuṭi şi umiliṭi, au fost puşi să muncească la defrişarea stufului, la desṭelenirea pământului, la construcṭii.

Gheorghe Tudorache din satul Vărăşti, judeṭul Călăraşi, era dintr-o familie de ṭărani care s-au opus colectivizării. El îsuşi a făcut propagandă anticomunistă şi a fost printre organizatorii unei revolte în sat, în 1958. Căutat de trupele de Securitate, a reuşit să fugă, având să fie prins abia un an mai târziu.  Anchetat în arestul Securităṭii din strada Uranus, a fost acuzat că avea legături cu posturile Radio Europa Liberă şi Vocea Americii. A fost condamnat şi dus mai întâi la Jialva, apoi, în vara anului 1959, la Periprava. Într-un interviu realizat cu 16 ani în urmă, Gheorghe Tudorache a povestit în detaliu despre tratamentul pe care li-l aplica locţiitorul comandantului pentru munca de pază şi regim, maiorul Ion Ficior.

sursa: http://www.monitorfg.ro
sursa: http://www.monitorfg.ro

„În iulie [1959] ne-a luat şi ne-a dus la dubă, la triaj. Ne-a suit în dubă şi ne-a dus… nu ştiam unde ne duce! Când ne-a coborât din dube la triaj acolo, aproape de vagonul de tren, eram speriaṭi, unii din cei mai în vârstă cădeau de frică – că traversam calea ferată – cădeau jos! Erau securişti mai mulṭi decât noi… securiştii erau cu automatele pregătite de tragere. Ne-au îmbarcat în vagonul-dubă şi ne-au dus. Aflăm […] că ne aflăm la Tulcea, pe malul Dunării. Ne-au scos, tot aşa încadraṭi de Securitate şi ne-au băgat într-un petrolier care avea gura numai aşa, de 60 x 60 cm, acolo făceam pe noi, acolo [în el]… Ne-au plimbat… se auzea vorba că ne duce în Siberia. Ne-au plimbat două zile şi o noapte, ne-au plimbat pe Dunăre şi auzeam difuzoarele la Vâlcov şi Ismail. […] Ca să ne pomenim că ne debarcă vizavi de Ismail, pe insula Periprava.

Ne-au debarcat acolo, pe nisip, [până] la genunchi era nisipul. Ne-au dus într-un ṭarc de sârmă, aşa, ca de vite, ne-au băgat în ṭarcul ăla acolo. Căldură, sufocare mare!… Ne-au băgat la defrişări [de stuf], la agricultură, era chinul de pe lume, în nişte barăci din astea… ne mâncau ṭânṭarii. Pe urmă ne-au dus la sapă. După ce-am defrişat, am pus… deja era porumbul pus, ne-au dus la sapă, că paralel, să şi defrişăm să şi [săpăm], erau munci comune din astea. Şi ne-au dus la sapă şi când porumbul a ajuns mare, coceanul ăla fără boabe pe el, îl mâncam de foame. Şi era comandantul Ficior, maior şi le spunea la militarii în termen: <Pe cine îl prindeṭi, [că mănâncă] îl legaṭi şi mi-l daṭi mie diseară când veniṭi în colonie>. Şi ce se întâmpla?! Erau militari din ăştia, militari în termen la Securitate… Şi unii făceau asta…

sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/
sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/

Dacă vă prindea că faceṭi ce?

Că mănâncă porumb din ăla, coceanul ăla, nici nu avea boabe pe el! Şi se mâncau rădăcini de papură, se mâncau… era foametea. Se semăna mazăre, se adunau boabe de mazăre din pământ, aşa, şi se mâncau… Foamete mare! Şi atuncea, când îl găsea pe ăla că mânca, îi raporta: <Uitaṭi, ăsta a mâncat…>, îl aducea legat. Toată brigada de 50 de oameni trecea prin mâna comandantului Ficior! Era un hol mare, aşa, îi băga pe hol, hol de un metru şi ceva, îi băga pe holul ăla pe toṭi şi cu ranga de fier – el, la uşă – şi câte unul ieşea şi îl lovea la picioare, cu o rangă de fier! Doamne… jap!, trozneau oasele ăluia, erau oameni bătrâni, cădeau jos, mergeau de-a buşilea. Asta a făcut Ficior! Nu mai ştiu cum îl chema, Ficior şi… nu-i mai ştiu prenumele.

Eh, am stat acolo până toamna. Toamna ne-a adus, când ne-a luat de acolo am zis: <Doamne, dacă ne bagă în ṭară poate că o să fie mai bine!> […] Şi ne aduce la Salcia…”

[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 2000]