După venirea lor la putere, comuniştii s-au pornit rapid să înlocuiască societatea existentă cu una modelată după principiile şi interesele lor. Procesul s-a desfăşurat în doi paşi – distrugerea şi reconstrucţia –, s-a făcut forţat, cu ură şi suferinţă. În plus, virtuţile noii orânduiri promise aveau să se dovedească foarte curând false. Dar, mai întâi, aşa cum i-au învăţat mai experimentaţii tovarăşi sovietici, trebuia distrusă societatea civilă existentă, ca purtătoare a tuturor relelor capitalismului. Era nevoie să fie eliminaţi „duşmanii de clasă”, care „mişunau” pretutindeni. Era necesar să dispară structurile de bază ale societăţii, pentru a face loc altor structuri modelate după viziunea marxist-leninistă şi stalinistă. „Omul vechi” trebuia să piară pentru ca să se nască „omul nou”.
Pentru toate acestea, comuniştii au mobilizat forţe, energii, mijloace uriaşe. Departamentul de propagandă a acţionat la ordinul Comitetului Central al partidului, sensul existenţei sale fiind răspândirea ideilor oficiale în şcoli, întreprinderi, presă, administraţie. Reţeaua de propagandişti era o armată veşnic în atac, răspândită pretutindeni în ţară şi cu o ierarhie precisă. „Agitatorii” operau la locurile de muncă, „lămurind” şi dinamizând oamenii. „Informatorii politici” detaliau şi consiliau în privinţa problemelor greu de rezolvat ale propagandei. Urmau cercul presei comuniste – cealaltă fusese bineînţeles eliminată –, precum şi alte forme de exercitare a propagandei.
Limbajul folosit de această oaste bine organizată era avântat, cu un gen de exaltare menită să convingă cu orice preţ – sau să impună -, avea o logică subjugată militantismului, cu formule-tip învăţate la instructajele de partid. Adesea, discursul propagandistic comunist sfida reguli elementare de gramatică şi exprimare, era osificat sau cel puţin mumificat, ceea ce îl face uşor de recunoscut. Îl întâlnim chiar şi astăzi, din păcate, în discursuri care le amintesc pe cele ale comuniştilor ilegalişti. Arhiva de istorie orală şi Arhiva sonoră Radio România vă oferă în următoarele săptămâni câteva mostre din perioada primului deceniu comunist.
