Cu două săptămâni înaintea alegerilor europarlamentare, presa italiană şi cea internaţională au tras un semnal de alarmă, arătând că maniera în care face politică preşedintele Ligii Nordului, Matteo Salvini îl apropie pe acesta de fostul lider fascist Benito Mussolini. Analiştii cred că reabilitarea fostului Duce – desconsiderând faptele istorice – reprezintă un joc politic deosebit de periculos.
Timp de decenii politicienii italieni au evitat să se adreseze poporului din balconul lui Mussolini. Ultima dată când a vorbit Duce de la balconul din Palazzo Comunale din Forlì, a fost în data de 18 decembrie 1944. Orăşelul din regiunea Emilia Romagna se găseşte la doar 15 km. de Predappio, comuna unde s-a născut Mussolini. Forlì a devenit cunoscută atunci când Duce i-a spânzurat acolo pe patru partizani care cu o zi înainte i-au ucis câţiva luptători fascişti. Stâlpii de susţinere ai lămpilor care ne amintesc de acele vremuri dramatice există și în prezent. Palatul amplasat în piaţa Saffi a devenit un simbol al unei epoci tragice. Politicieni de frunte ai Italiei în ultimii 75 de ani nu au dorit să răscolească trecutul şi au evitat să folosească balconul Ducelui pentru a transmite mesaje politice de actualitate. Ministrul de interne şi viceprim-ministrul Matteo Salvini la sfârşitul săptămânii trecute a reuşit să dărâme încă un tabu. S-a urcat la balconul de tristă amintire şi a propus castrarea celor care comit infracţiuni împotriva libertăţii vieţii sexuale şi a avertizat că există pericolul creării unui „califat islamic” la Bruxelles. Totodată Salvini i-a insultat pe adversarii săi politici, ceea ce nu a mai constituit o surpriză. Cotidianul italian La Repubblica a atras atenţia că nu doar conţinutul discursului lui Salvini contează, ci şi forma acestuia. Faptul că ministrul de interne apare în jacheta preferată de neonazişti la meciurile echipei sale preferate, A.C. Milan, sau că vorbeşte pe balconul folosit de Duce sunt acțiuni care au valoarea unui simbol. „Acesta este un mesaj politic care trebuie luat în serios înainte să fie prea târziu” – scria publicaţia amintită. După al doilea război mondial în Italia au apărut mai multe partide neofasciste. Acum însă situaţia este mult mai precară din cauză că Salvini este cel care decide asupra direcţiei politice a ţării, prin apariţiile sale radicale devine din ce în ce mai acceptat, ceea ce în urmă cu câteva decenii ar fi fost de neconceput. Publicaţia presigioasă Neue Zürcher Zeitung scrie că la exact 100 de ani de la crearea mişcării fasciste, acum a fost construită imaginea unui „Duce bun”. Cu o anumită ocazie Salvini l-a lăudat pe Mussolini pentru că a întrodus sistemul de asistenţă pentru persoane vârstnice. Pe preşedintele Ligii Nordului nu l-au deranjat nici măcar faptele istorice, şi anume că măsura nu se leagă de numele Ducelui, o reţea de asistenţă pentru vârstnici organizată de voluntari a funcţionat în Italia încă din anul 1895. Mussolini doar a oficializat acest sistem. Sistemul general de pensii a fost introdus în Italia abia în anul 1969. Dar nu doar extremiştii urmăresc „curăţarea” lui Mussolini. Preşedintele parlamentului European Antonio Tajani în martie a menţionat că deşi Silvio Berlusconi s-a delimitat de fascism, a declarat în cadrul unui interviu radiofonic că Mussolini înainte să se alieze cu Hitler a făcut şi lucruri bune pentru Italia. „A creat infrastructură în ţară. A construit drumuri, poduri, săli de sport, şi a uscatmulte mlaştini. Dacă ne uităm la fapte nu putem spune că nu a obţinut nimic” – spunea Berlusconi. Ulterior acesta a fost nevoit să dea explicaţii, şi a susţinut că el toată viaţa a luptat împotriva fascismului, şi că fascismul a fost perioada cea mai întunecată a istoriei Italiei. Istoricul Francesco Filippi într-o carte recent apărută sub titlul „Mussolini a făcut şi lucruri bune” listează şi analizează acele legende potrivit cărora epoca fascismului italian nici nu ar fi fost atât de dramatică. De exemplu, în Italia se vorbeşte despre faptul că în timpul Ducelui trenurile circulau punctual. În realitate altceva s-a întâmplat. După ce Mussolini a încercat fără succes în anul 1922 să soluţioneze problemele căilor ferate, în anul 1926 a emis un decret prin care a prevăzut sancţiuni drastice aplicabile celor care răspândesc ştiri care denigrează gloria pământului natal. Din această categorie de ştiri denigratoare făcea parte şi formularea de critici la adresa căilor ferate italiene pentru că trenurile aveau întârzieri. Tot prin acest decret se poate explica faptul că, potrivit opiniei unora, criminalitatea și corupţia ar fi fost sub control, spre deosebire de acum. Scriitorul de renume mondial Umberto Eco a menţionat odată că Mussolini nu a avut nicio filozofie, ci s-a bazat exclusiv pe propagandă. Ştirile false – care acum reprezintă o problemă a statului – au fost propagate atunci tocmai de către stat – scrie NZZ.
Faptul că Salvini, Berlusconi, partidul Fratelli d’Italia în mod conştient încearcă să profite de o oarecare nostalgie faţă de epoca fascistă şi manipulează opinia publică reprezintă un pericol pentru democraţia italiană – consideră istoricul Filippi.
Székely Ervin, Rador
