Cercetând în arhive, istoricul Dorel Vidican a descoperit un raport informativ redactat de autorităţile comuniste referitor la alegerile din Năsăud. Potrivit raportului, Blocul Partidelor Democrate a avut 23 000 de voturi, Partidul Naţional Ţărănesc-Maniu 33 600, celelalte partide 8 400. Acestea sunt rezultatele reale ale votării din 19 noiembrie. Rezultatele oficiale, care aveau să fie publicate două zile mai târziu, arătau însă cu totul altfel: BPD 37 277 de voturi, PNŢ-Maniu 21 213 şi alte partide 8 159. Aceste modificări făcute la numărarea voturilor năsăudenilor nu au fost singurele falsuri care au asigurat victoria comuniştilor în alegeri. Iată şi o mărturie „de la faţa locului”, aceea a lui Ilie Vlad, votant din Prundul Bârgăului, Bistriţa Năsăud, înregistrată cu mulţi ani în urmă pentru Arhiva de istorie orală.
„În 1946, când au fost alegerile <de largă concentrare democratică> le-au spus atunci, a fost Partidul Ţărănesc cu [semnul electoral] <Ochiul>, liberalii cu <Bota>, Titel Petrescu cu <Unghiul>, Lupu cu <Roata> şi <Soarele> Petru Groza cu Partidul Comunist.
Şi atunci, de la Bistriţa, partidul care era la putere atunci, al lui Groza, a luat fanfara să meargă în Năsăud cu fanfară, cu alai, la propagandă. Şi în Dealul Târgului, le-au ieşit înainte ţărani şi le-au spart bandele, i-au împrăştiat. Era la Cluj atunci o gazetă, Naţiunea – nu ştiu, era liberală, nu era – că aceea a scris şi în aceea am fost trecut şi eu. A scris că din partea liberalilor au luat trei [oameni] parte la distrugerea fanfarei de la <Soarele>, dintre care a fost unul […] Vlad Ilie. Vai de mine!
Şi nu aţi avut necaz după aceea cu comuniştii?
Mare necaz după aceea, mare necaz!… Am fost membru de partid [vrând-nevrând]. Am spus întâi că eu stau fără [să fiu] membru de partid. Au zis, să merg să sparg banda, fanfara din Dealul Mureşului, [am ştiut]. […] <Intră [în partid], ai copii, să nu-ţi distrugi copiii>…
Şi când aţi intrat la comunişti?
În 1947.
Şi nu aţi mai avut necazuri?
Nu am mai avut necazuri… […]
Dar aici s-au falsficat alegerile?
Aici s-au falsificat, că au pus la numărarea voturilor… [în plus, voturi pentru <Soare>].
Cum adică?
Echipa care număra voturile… au pus responsabil un învăţător, dacă nu mă înşel Flămând Aurel, e mort. Fratele lui era santinela care păzea şi a văzut tot. Santinela vedea cum frate-său lua foaia [şi citea <Soarele>], el vedea că acolo nu era votat <Soarele>, era <Ochiul>, era <Bota>… Şi atunci a spus: <Eu nu mai pot suferi să văd asta!>. Atunci a venit altul şi l-au schimbat. […]
Dar oamenii pe atunci cu cine au votat?
Oamenii, atunci, majoritatea au votat cu ţărăniştii. Ţărăniştii au fost mi se pare, atunci, o ţâră mai numeroşi, naţional-ţărăniştii lui Maniu.”
[Interviu de Lavinia Ivaşcu, 2000]
