Ţările scandinave tronează în topurile globale pentru competitivitate şi satisfacţia populaţiei. Au fost numite chiar cel mai bun loc în care să te naşti, dar toată strălucirea asta începe să pălească. Modelul social nordic începe să prezinte fisuri. Protecţia socială sporită şi ajutoarele uriaşe încurajează până la un anumit nivel nemunca, lipsa de productivitate, care în final nu mai poate susţine statul social.
Modelul nordic este zdruncinat din interior, voci cu greutate atât din sfera politică, cât şi din cea a afacerilor contestă tot mai puternic sustenabilitatea economiilor scandinave.
Productivitatea stagnează, iar datele economice arată creşteri greoaie. Studii de specialitate citate de „Financial Times” recomandă reducerea cheltuielilor guvernamentale şi limitarea ajutoarelor sociale. Generozitatea statului ţine un segment al populaţiei departe de câmpul muncii.
La nivel macroeconomic, se remarcă scăderea competitivităţii. Dacă în anii 80, Norvegia, Finlanda şi Danemarca înregistrau creşteri ale productivităţii de 2-3 procente în fiecare an, în ultimul deceniu creşterea a frânat puternic până la un 1% anual.
Salariile angajaţilor au jucat un rol decisiv. Ştacheta a fost ridicată atât de sus, încât pentru a-ţi permite să îţi remunereze forţă de muncă, companiile au fost nevoite să devină foarte competitive. Tendinţa însă s-a inversat când salariile au ajuns să limiteze numărul de slujbe disponibile. Companiile se gândesc de două ori înainte de a face angajări şi, în paralel, şomerii nu sunt încurajaţi să caute un loc de muncă, fiindcă primesc ajutoare generoase de la stat. Presiunile pe statul social sunt agravate de îmbătrânirea populaţiei, dar şi de numărul mare de imigranţi adoptaţi de ţările nordice.
În Suedia, de pildă, 15% din populaţie are altă naţionalitate, în vreme ce Finlanda are a doua cea mai îmbătrânită populaţie din lume, după Japonia. Se pare deci că demografia lucrează împotriva economiilor scandinave.
Răspunsul la aceste probleme ar fi mai multe locuri de muncă, o populaţie mai productivă, care să susţină statul social şi care să garanteze bunăstarea populaţiei. Altfel, întregul aparat de protecţie socială devine prea scump şi imposibil de susţinut. Aşa că politicienii încep să caute soluţii, precum ridicarea vârstei de pensionare sau introducerea tinerilor mai devreme în câmpul muncii. Altfel, întregul aparat de protecţie socială devine prea scump şi imposibil de susţinut.
Statul social riscă să se devoreze pe sine. Premierul Suediei atrage atenţia că economia are nevoie de mai multe ore de muncă, altfel guvernul nu va mai putea să ofere beneficii sociale. Nevoia de a reduce costurile a determinat un anumit grad de reformă în sistemele nordice. Servicii publice au ajuns să fie administrate din sfera privată.
Pentru sporirea eficienţei, serviciile de ambulanţă şi de pompieri au fost privatizate în Danemarca, la fel şi o mare parte din spitalele şi şcolile Suediei.
Reforma constantă, spune premierul suedez, este singura cale prin care modelul nordic poate supravieţui. Altfel, modelul nordic pică în propria sa capcană.
DIGI 24 – 22 noiembrie
