Există politicieni francezi interesaţi în mod special de relaţia cu România, fie că au trăit o experienţă politică legată de România sau una personală, zeci de oameni politici din Hexagon au ajuns să cunoască foarte bine ţara. Care sunt preocupările lor legate de România, cum văd ei întărirea relaţiilor dintre Bucureşti şi Paris, în ce măsură viziunea franceză şi cea românească sunt complementare în Uniunea Europeană, sunt câteva întrebări pe care Vasile Damian le pune în fiecare săptămână politicienilor francezi, preocupaţi de România. „Este de datoria României să arate că este o ţară foarte responsabilă şi puternică, o naţiune care devine treptat un element esenţial al Europei de mâine”. Iată ce spune la RFI deputatul conservator Christian Kert, vicepreşedinte al grupului de prietenie Franţa-România, alesul francez a fost – şi rămâne – printre cei mai entuziaşti avocaţi ai României, o ţară în care, de altfel, Christian Kert a adoptat o fetiţă. Vasile Damian a discutat cu parlamentarul francez despre grupul de prietenie, de ce şi gând a intrat în acest grup mai exact.
Christian Kert: Am intrat în acest grup la începutul lui 1990, adică imediat după Revoluţia Română. Am fost impresionat de acel elan de libertate care era atunci în România. Am dorit să-mi ajut colegiii parlamentari de acolo, care urmau să reclădească ţara. Foarte repede am căpătat o serie de responsabilităţi în acest grup, pe care l-am prezidat apoi un deceniu. În permanenţă am urmărit, în primul rând, să păstrăm contactul cu omologii noştri de la Bucureşti şi, de altfel, am realizat câteva operaţiuni: am format o serie de colegi din Parlament, am organizat întâlniri între parlamentari români şi responsabili de firme franceze – mai ales cu Renault, când se profila la orizont proiectul Logan. Al doilea obiectiv, a doua misiunea pe care mi-am propus-o, a fost în momentul procesului de aderare a României la UE. Am urmărit negocierile privind capitolele de integrare pe care ţara dumneavoastră trebuia să le îndeplinească. Cu miniştrii însărcinaţi cu chestiunile europene, am lucrat la dosarul României, pentru ca ţara să adere cât mai repede la UE. Zece ani după ce am condus acest grup de prietenie am predat ştafeta Preşedinţiei, dar am rămas mai departe unul dintre vicepreşedinţii săi şi asta pentru că am şi o afinitate personală cu România. Iubesc foarte mult această ţară pentru latinitatea ei, dar şi pentru că am adoptat de acolo o fetiţă, care a dorit să păstreze legătura cu ţara ei. Continui, aşadar, să am contacte cvasipermanente cu România.
Reporter: Cum vi se pare că a evoluat România, de când aţi cunoscut-o prima dată? Ce imagine reţineti despre ţară, 25 de ani după căderea comunismului?
Christian Kert: Continui să arunc o privire foarte amicală asupra României, în primul rând, pentru că, aşa cum aţi înţeles, am trăit, practic, alături de această ţară, în ultimi 25 de ani. Este o ţară care s-a reclădit în acest răstimp şi sunt fericit că am putut însoţi schimbarea de aproape. Sunt foarte mulţumit să constat că România s-a integrat repede în structurile europene, cert cu anumite greutăţi, dar să nu uităm că ţara venea de foarte departe şi îi era, deci, cu atât mai greu să se adapteze normelor europene. Constat deci cu plăcere că există o voinţă puternică a României de a se integra structurilor comunitare. România merită să fie felicitată pentru aceste eforturi. În fine, există din partea anumitor parteneri europeni nişte reticenţe vizavi de România, din cauza unor chestiuni legate de imigraţie şi securitate. Este de datoria României să înfrângă aceste reticenţe demonstrând că este marea ţară în care eu personal mi-am pus – şi îmi mai pun – multe speranţe, o ţară foarte responsabilă, puternică, o naţiune care devine treptat un element esenţial al Europei de mâine. România nu numai că şi-a trăit deja aventura europeană, dar ea poate, prin capacităţile sale şi prin stabiltatea ei, să devină unul dintre elemente noi, puternice, în sânul comunităţii europene. După cum ştiţi, şi Franţa aspiră la o Europă mai puternică şi mai solidară, mai justă, mai egalitară. Din acest punct de vedere cred că acest contract de încredere pe care l-am semnat cu România este pe cale să se îndeplinească şi de aceea vreau să le mulţumesc încă o dată românilor.
