Chimenul este cunoscut din antichitate, de când a fost utilizat atât ca și condiment pentru brânzeturi, preparate din carne, cât și ca plantă medicinală. Printre principalele beneficii pe care le oferă chimenul se numără îmbunătățirea sistemului digestiv și întărirea sistemului imunitar.
Chimenul (Carum carvi) face parte din familia Apiaceae, din care face parte și morcovul. Este o plantă care crește în zonele deluroase și de munte, atât spontan, cât și în culturi, rodind numai în al doilea an. Originar din Orient, preferă solurile argiloase, uscate și expuse la soare. Planta are un aspect similar cu cel al mărarului, cu frunze fin ramificate, care cresc pe tulpini de 20-30 cm. Frunctele (numite greșit semințe) sunt achene mici de circa 5 mm lungime, cafenii, ovalare, alungite, ușor curbate, cu un gust și miros aromate, înțepătoare, caracteristice. Recoltarea se face în mai-iunie, cu puțin înainte ca fructele să ajungă la maturitate.
În zona noastră, chimenul este printre puținele condimente care cresc spontan, în diferitele lui varietăți, fiind întâlnit prin fânețele și pajiștile din zonele de deal, montane și subalpine. Deși omniprezent în aceste locuri, există un mare impediment pentru culegători: crește foarte răzleț, iar fructele sale, care sunt principala parte utilizată în terapie, sunt mult mai mici decât cele ale chimenului de cultură și se scutură pe măsură ce se coc. Fructele de chimen sunt bogate în fier și conțin uleiuri volatile (carvonă, carveol, carvacrol), mucilagii, substanțe albuminoide, glucide, rezine, tanoizi, minerale, fitosteroli. De la această plantă se utilizează, în scop medicinal, în special fructele, sub formă de infuzie, decoct, pulbere sau tinctură.
Chimenul este un condiment aromatic foarte apreciat în arta culinară. Este presărat pe pâine, precum și pe unele brânzeturi tari, cărora le transmite un parfum delicios. Asezonarea mâncărurilor grase cu chimen stimulează, de asemenea, producerea fluidelor digestive, făcând astfel alimentele mult mai ușor de digerat. E folosit la prepararea a numeroase feluri de lichior.
Studii recente reflectă eficiența chimenului în afecțiuni precum colonul iritabil, colita și mirosul neplăcut al respirației. Potrivit unor cercetări recente, fructele de chimen ar putea avea, de asemenea, proprietăți anticancerigene.
Chimenul, bogat în ulei volatil, ulei gras și proteine, este indicat în fluidizarea secrețiilor bronhice. Ceaiul de chimen este eficient și împotriva răcelilor. De asemenea, fitoterapia cu chimen este indicată în caz de astm bronșic și de dureri de cap.
Cercetătorii și oamenii de știință au descoperit, în urma unui studiu, că ceaiul de chimen are proprietatea uimitoare de a intensifica capacitatea organismului de a arde grăsimile din corp cu până la 25%, fapt pentru care este indicat în curele de slăbire. Astenia psihică și lipsa concentrării se înlătură cu ajutorul tincturii de chimen. Uleiul volatil conținut de fructele de chimen are efect tonic, favorizând circulația cerebrală și reinstalând starea de optimism și forța mentală.
Chimenul este un remediu pentru cei care suferă de balonări excesive. Recent, s-a dovedit că, pe lângă efectul antispastic, care combate „gazele”, are un efect de stimulare a enzimelor pancreatice, care ajută la asimilarea alimentelor indigeste, susțin medicii. În plus, efectul antimicrobian datorat uleiurilor eterice are efect în cazul dezechilibrelor în flora digestivă, diaree, toxiinfecții. Ceaiul de chimen reglează ritmul cardiac, ajută la eliminarea viermilor intestinali și la absorția fierului în organism, stimulează secreția lactației prin conținutul de fitoestrogeni, îmbunătățește calitatea laptelui matern, calmează inflamațiile sânilor în timpul alăptării. De menționat că această plantă consumată în cantități mari poate deveni toxică și poate avea efecte negative asupra sistemului digestiv. Ceaiul de chimen nu este recomandat femeilor însărcinate și nici celor care suferă de epilepsie.
Ada Ionescu
