Atunci când Statul Islamic a luat cu asalt scena în Siria şi Irak, părea concentrat asupra acaparării de teritorii în propria vecinătate. Dar în ultimele două săptămâni, aşa-numiţii soldaţi ai califatului par a fi demonstrat că au o rază de acţiune înfricoşătoare, prin atacurile teroriste împotriva Rusiei, din Liban şi acum din Europa.
Atacurile aparent sincronizate care au transformat Parisul într-o zonă de război, vineri, au avut loc la doar câteva zile de la explozia care a vizat un cartier şiit din Beirut, controlat de aliatul Iranului, Hezbollah, şi de la doborârea avionului de pasageri rusesc în Egipt. Succesiunea rapidă de lovituri, toate revendicate de Statul Islamic, sugerează că războiul regional s-a transformat într-unul global.
Pentru preşedintele Obama şi aliaţii americani, atentatele vor impune aproape sigur o reevaluare a ameninţării şi ar putea necesita o strategie mai agresivă împotriva Statului Islamic (IS). Dl Obama se pregătea să plece sâmbătă într-o deplasare programată în Antalya, Turcia, unde urma să se consulte cu alţi lideri ai lumii, în cadrul unui summit al G-20 care acum va fi cu siguranţă dominat de atacurile de la Paris şi de întrebări referitoare la măsurile care trebuie adoptate în continuare.
„ISIS este categoric o ameninţare care depăşeşte regiunea”, a spus Frances Fragos Townsend, consilier-şef în contraterorism la Casa Albă în timpul preşedintelui George W. Bush. „Nu trebuie să presupunem în continuare că ISIS este o simplă ameninţare îndepărtată. Are în mod clar ambiţii internaţionale dincolo de califatul autoproclamat.”
Situaţia era deja destul de complexă, diverşii actori implicaţi în război având interese separate.
Iranul luptă împotriva IS, dar cu greu ar putea fi calificat drept aliat al SUA. Rusia spune că luptă şi ea împotriva IS, dar pare a încerca în principal să susţină guvernul sirian al preşedintelui Bashar al-Assad, căruia dl Obama i-a cerut să se retragă.
Acum, dl Obama ar putea fi constrâns să regândească liniile alianţei şi contururile războiului în care luptă.
„La drept vorbind, nu-mi pot imagina cum ar putea să nu le schimbe abordarea”, spunea Michael E. Leiter, fost director al Centrului Naţional pentru Contraterorism în timpul dlui Bush şi dlui Obama. „Când acorzi unei organizaţii de acest fel o libertate de mişcare atât de mare şi o urmăreşti din ce în ce mai mult, oamenii nu ar trebui să se mire de lucruri precum atentatul asupra avionului”.
Matthew G. Olsen, un alt fost director al centrului de contraterorism, a spus că seria de atacuri majore va constrânge Casa Albă să ia măsuri suplimentare. „Toate acestea cresc miza pentru SUA şi sporesc presiunile asupra SUA şi a Occidentului, pentru a răspunde mai agresiv”, a spus el.
Escalada acţiunilor împotriva IS comportă riscuri proprii. Avionul rusesc a fost atacat după intervenţia Moscovei în conflictul din Siria. Şi IS a avertizat că îşi va intensifica atentatele împotriva acelor ţări care s-au alăturat coaliţiei coordonate de americani care luptă împotriva grupării în Irak şi Siria.
„Tempo-ul operaţional creşte în ambele tabere”, spune dl Olsen. „Noi ne înmulţim atacurile în Siria şi Irak, iar IS îşi sporeşte la rândul său atentatele”.
Reprezentantul Adam B. Schiff de California, democrat din Comisia pentru serviciile de informaţii, a spus că atacurile ar trebui să spulbere orice iluzii privind natura IS. „Va spori impresia de urgenţă de a-i învinge”, a spus el, „iar acest lucru va fi foarte greu de făcut fără eliminarea sanctuarului său. Dacă asta nu crează în lume o determinare crâncenă de a scăpa de acest flagel, nu ştiu ce va reuşi să facă acest lucru”.
Atacurile de la Paris vor suscita inevitabil întrebarea eventualei escaladări a operaţiunilor militare americane şi occidentale din Siria şi Irak. Dl Obama a autorizat atacuri aeriene şi a trimis mici echipe ale forţelor speciale să consilieze unităţi militare irakiene, pe rebelii sirieni şi luptătorii kurzi de pe teren. Dar s-a împotrivit vehement unei implicări de mai mare anvergură a trupelor terestre americane, pentru a evita o repetare a ceea ce el consideră a fi greşelile din războiul din Irak.
Dna Townsend şi alţii spun că Washingtonul a fost prea reticent să recunoască un „adevăr neconvenabil” – că ameninţarea IS se întinde dincolo de Orientul Mijlociu şi ar putea duce cu uşurinţă şi în SUA la un atac în stilul celor de la Paris.
Dl Obama şi secretarul de stat John Kerry au clarificat prin declaraţiile emise după atentatele de la Paris, că SUA se vor împotrivi ferm terorismului, de orice sorginte. La Viena, unde dl Kerry a încercat să negocieze o reglementare a războiului civil din Siria care a ajutat la naşterea IS, el a spus că atacurile de la Paris ne vor „întări hotărârea” de a contraataca. „Veţi vedea mai multe lucruri”, a spus Steven Simon, fost consilier pentru Orientul Mijlociu al dlui Obama. „Controale de frontieră mai drastice, o supraveghere mai atentă în SUA şi o mai mare atenţie acordată comunităţilor locale, în speranţa întăririi cooperării deja strânse cu agenţiile de informaţii europene”.
Juan Carlos Zarate, fost consilier pe probleme de contraterorism al dlui Bush, a spus că răspândirea ameninţării va necesita acţiune pe multiple fronturi. „După atacurile de la Paris, Beirut şi din Sinai, guvernul american şi aliaţii s-ar putea să nu conştientizeze că s-ar putea să nu fie timp pentru restrângerea acestei ameninţări – ci că va fi nevoie să fie mult mai agresivi în perturbarea controlului pe care îl au teroriştii asupra teritoriilor, resurselor şi minţilor tinerilor musulmani”.
Atacurile de la Paris, care au loc la scurt timp după atentatul ucigaş de la Charlie Hebdo, publicaţia satirică franceză, din ianuarie, îi vor sili pe analiştii americani să-şi revizuiască presupunerile privind potenţiala ameninţare în plan intern.
Dacă atacurile din locuri ca Mumbai, India, au fost extrem de coordonate, în SUA o mare parte a atenţiei s-a concentrat asupra posibilităţii unor atacuri ale unor lupi singuratici inspirate, chiar dacă nu direct, de grupuri radicale externe, după cum a arătat incidentul de la Fort Hood, Texas, din 2009 sau atentatul de la maratonul din Boston din 2013.
„Atacurile coordonate multiple sfidează teoria lupului singuratic pe care am construit-o”, a spus Juliette Kayyam, fost asistent al secretarului securităţii interne în timpul dlui Obama. „Faptul că s-a putut întâmpla aşa ceva este remarcabil, iar nu în mod laudativ. Putem rezista indivizilor care acţionează pe cont propriu prin atacuri de nivel inferior şi cu consecinţe minimale. Aceasta înseamnă că ‘războiul’ pe care credeam că l-am trimis la culcare a reapărut”.
Bruce Hoffman, directorul Centrului pentru Studii de Securitate de la Universitatea Georgetown, a spus că niciodată nu a fost o alegere tranşantă între lupii singuratici şi atacatorii străini. „Accentul pus pe lupii singuratici a făcut parte din iluzia că IS este un pur fenomen local care poate fi restrâns la Siria şi Irak”, a spus el.
De fapt, presupunerile făcute iniţial vineri arătau că atacurile de la Paris ar fi trebuit să fie opera al-Qaida, grup care în mod tradiţional are un arie de acţiune şi aspiraţii mai extinse decât IS.
În 2010, îşi aminteşte dl Hoffman, Osama bin Laden a făcut apel la franşizele Qaida să lanseze atacuri în stilul celor de la Mumbai în oraşe europene, dar ordinul lui nu a găsit urechi receptive pentru că nu exista un grup capabil de o astfel de operaţiune la vremea aceea.
Astăzi, IS pare a fi umplut acest vid.
„Au vrut să fie consideraţi o organizaţie teroristă globală”, spune John D. Cohen, profesor la Universitatea Rutgers care a fost înalt funcţionar la Departamentul de contraterorism şi informaţii al Securităţii Interne, până anul trecut. „Dacă este aşa, vor fi trimis un mesaj zgomotos că sunt”.
Articol de Peter Baker şi Eric Schmitt
Traducerea: Adriana Buzoianu
THE NEW YORK TIMES (SUA), 14 noiembrie 2015 – Washington
