Pugilistul român Lucian Bute va lupta, sâmbătă 28 noiembrie, de la ora locală 19:00 (duminică, 29 noiembrie, ora 2:00 în România), la Videotron Centre din Quebec, cu James DeGale, deţinătorul centurii IBF la categoria supermijlocie.
Bute, în vârstă de 35 de ani, are 32 de victorii (24 prin KO) şi două înfrângeri la profesionişti, şi a boxat ultima dată în august 2015, când l-a învins, la Montreal, pe italianul Andrea Di Luisa. Lucian Bute a deţinut centura IBF din anul 2007, pe care a pierdut-o în favoarea lui Carl Froch, în mai 2012, dar şi titlul NABF la categoria semigrea deţinut între noiembrie 2012 şi ianuarie 2014.
În vârstă de 29 de ani, campionul olimpic de la Beijing, James DeGale (21 de victorii, o înfrângere, 14 KO), a intrat în posesia centurii IBF, în luna mai 2015, la Boston, după ce l-a învins pe americanul Andre Direll. Centura a fost deţinută de Carl Froch, fiind pusă în joc după retragerea britanicului. Singura înfrângere a lui DeGale a fost în 2011, în meciul cu George Groves.
Partida dintre Bute şi DeGale are loc la Quebec City, pe Arena Videotron Centre, cu o capacitate de circa 19.000 de locuri, iar preţurile biletelor se situează între 70 şi 500 de dolari canadieni (adică între 49 şi 350 de euro).
Lucian Bute s-a născut la 28 februarie 1980, la Pechea, jud. Galaţi, o localitate care a dat şi alţi mari sportivi precum Steluţa Luca, fostă capitan al naţionalei feminine de handbal a României şi verişoară a lui Lucian Bute, sau Cristian Ciocan, fost campion european la box.
Ca amator, Lucian Bute a câştigat medalia de bronz în anul 1999 la Campionatul Mondial din Houston, Texas şi medalia de aur în 2001 la Jocurile Francofoniei de la Ottawa.
În anul 2003 a devenit boxer profesionist, semnând un contract cu clubul canadian Interbox, fiind antrenat de Stéphan Larouche, cel care i-a avut sub contract şi pe foştii campioni mondiali Éric Lucas şi Leonard Doroftei, iar în prezent locuieşte la Montréal, dobândind şi cetăţenia canadiană în anul 2012.
La 22 noiembrie 2003 susţine primul meci la profesionişti, la Montréal, depăşindu-l prin KO tehnic în repriza a II-a pe Robert Muhammad din SUA.
La 15 iunie 2007, Bute îl înfruntă pe camerunezul Sakio Bika, la arena Centre Bell din Montréal, pe care îl depăşeşte la puncte, prin decizie unanimă, obţinând dreptul de a lupta pentru titlul mondial împotriva campionului columbian Alejandro Berrio. La 19 octombrie 2007, Bute îl învinge pe Berrio prin KO tehnic în reproza a 11-a, la Montréal, obţinând titlul IBF la categoria supermijlocie. Lucian devenea al treilea român care câştiga un titlu mondial la profesionişti după Leonard Doroftei şi Mihai Leu.
De la acel moment, Bute şi-a apărat titlul de nouă ori: împotriva americanului William Joppy prin KO – la 29 februarie 2008, mexicanului Librado Andrade la puncte – la 24 octombrie 2008, columbianului Fulgencio Zúñiga prin KO tehnic – la 13 martie 2009, KO în repriza a patra împotriva mexicanului Librado Andrade – la 29 noiembrie 2009, în arena Colisee Pepsi, KO după trei runde cu columbianul Edison Miranda – la 17 aprilie 2010, KO în runda a noua cu americanul Jesse Brinkley – la 15 octombrie 2010, KO tehnic în runda a zecea cu britanicul Brian Magee – la 20 martie 2011, KO tehnic după patru runde cu francezul Jean-Paul Mendy – la 9 iulie 2011, la Bucureşti, la ROMEXPO (acesta fiind cel mai urmărit meci de box din istoria televiziunii din România, cu o audienţă de 4,5 milioane de telespectatori) şi cu jamaicanul Glen Johnson la puncte după 12 reprize – la 5 noiembrie 2011.
La 27 mai 2012 a venit şi prima înfrângere la profesionişti a lui Lucian Bute, britanicul Carl Froch învingându-l pe român, la Nottingham, Anglia, prin KO tehnic în repriza a 5-a, obţinând şi tilul IBF la categoria supermijlocie.
La 3 noiembrie 2012, Lucian Bute schimbă categoria, şi îl învinge la puncte prin decizie unanimă, pe rusul Denis Grachev, la Montréal, câştigând titlul NABF la categoria semigrea.
După o pauză de un an şi două luni, Lucian pierde în faţa canadianului Jean Pascal, atât titlul WBC Diamond, cât şi titlul NABF la categoria semigrea, după un meci de 12 reprize în care decizia arbitrilor a fost unanimă în favoarea lui Pascal.
În anul 2014, Bute şi-a schimbat antrenorul, numindu-l pe Freddie Roach, dar după numai un an, acesta a fost înlocuit cu fostului pugilist la categoria uşoară, Howard Grant. Toate aceste schimbări, pe fondul unei pauze de un an şi jumătate, perioadă în care boxerul nostru s-a recuprat după o accidentare. La 15 august 2015, Bute l-a învins prin KO tehnic în repriza a patra pe italianul Andrea Di Luisa, revenind cu acest prilej la categoria supermijlocie.
Bute are la profesionişti un palmares de 32 de victorii din 34 de meciuri, dintre care 24 prin KO, şi 2 înfrângeri.
Lucian are o înălţime de 1,87 m, cu o alonjă de 1,83 m şi stilul de mână stângă, cu gardă înversă.
Declaraţie despre meci: „Sunt foarte fericit că mă întorc aici. Am amintiri frumoase, am boxat de patru ori. Ca să fiu sincer, cele mai frumoase amintiri ale mele sunt de aici şi sper să-mi îndeplinesc visul de a redeveni campion la 28 noiembrie. Toate condiţiile sunt îndeplinite pentru a realiza o bună performanţă, mai ales că mai am încă opt săptămâni până atunci. Fanii vor avea un rol foarte important şi îmi vor da multă energie pozitivă. Oricum, presiunea este pe campion. Ştiu, pentru că am fost campion şi îmi amintesc foarte, foarte bine”, a declarat Bute, într-o conferinţă de presă comună cu James DeGale, la Quebec, la 6 octombrie 2015.
James Frederick DeGale s-a născut la 3 februarie 1986, la Hammersmith, Londra, Marea Britanie.
La amatori, DeGale a luptat la categoria mijlocie şi obţinut pentru Marea Britanie, medalia de bronz la Jocurile Commonwealth-ului în 2006, medalia de argint la Campionatele Europene de box de la Dublin, Irlanda, în 2007, argintul la Campionatele Europene din anul 2008 de la Cetniewo, Polonia şi medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Bejing din 2008.
La 2 decembrie 2008, a încheiat primul său contract de boxeur profesionist, în valoare de 1,5 milioane de lire sterline cu promotorul Frank Warren.
Primul meci la profesionişti l-a disputat la 28 februarie 2009, la Birmingham, Anglia, împotriva georgianului Vepkhia Tchilaia, pe care l-a învins destul de strâns, decizia la puncte fiind de 40–36.
După alte cinci meciuri, la 15 mai 2010, l-a învins, la Upton Park, West Ham, Londra, pe conaţionalul său Sam Horton – KO tehnic în repriza a cincea, devenind deţinător al titlului WBA International la categoria supermijlocie.
La 18 septembrie 2010, şi-a păstrat acest titlu, după ce l-a spulberat pe britanicul Carl Dilks, după o victorie năucitoare prin KO în prima repriză.
În 11 decembrie 2010, îl învinge prin KO tehnic în repriza a noua pe conaţionalul său Paul Smith, la Echo Arena, din Liverpool, Merseyside, Marea Britanie, obţinând şi tilul britanic la supermijlocie, pe care avea să îl piardă după numai două meciuri, la 21 mai 2011, pe O2 Arena, Greenwich, Londra, în faţa britanicului George Groves care la învins la puncte prin decizie majoritară. Aceasta a fost prima şi singura înfrângere a lui DeGale din cariera de profesionist.
În următoarea luptă, la 15 octombrie 2011, la Echo Arena, Liverpool, Merseyside, DeGale l-a învins prin decizie majoritară la puncte după 12 reprize, pe polonezul Piotr Wilczewski, obţinând titlul de campion al EBU la categoria supermijlocie.
La 8 decembrie 2012, a boxat la KC Sports Arena, Kingston upon Hull, East Yorkshire, Anglia, împotriva columbianului Fulgencio Zúñiga, pe care l-a învins la puncte, prin decizie unanimă, câştigând tilul vacant WBC Silver la categoria supermijlocie.
Ultimul său meci a fost cel din 23 mai 2015, atunci când l-a învins la puncte prin decizie unanimă pe americanul Andre Dirrell, la Agganis Arena, Boston, Massachusetts, SUA, obţinând titlul vacant de campion IBF la categoria supermijlocie.
DeGale are la profesionişti un palmares de 22 meciuri, 21 de victorii, 14 prin KO şi o singură înfrângere.
James are o înălţime de 1,83 m, o alonjă de 1,88 şi stilul de mână stângă şi picior drept, cu gardă inversă.
Declaraţie despre meci: „Vedeţi ce fel de om sunt. Merg în Canada şi îi dau acestui om oportunitatea de a lupta pentru titlul meu. Lucian Bute a fost campion mondial o perioadă îndelungată, patru sau cinci ani, şi-a apărat cu succes titlul de mai multe ori, este un boxer foarte bun. În ceea ce mă priveşte, sunt într-o formă foarte bună, voi fi greu de învins. Drumul meu abia începe, al lui este pe cale să se termine. La 28 noiembrie mă voi afla în Canada pentru a-mi apăra centura în faţa unui fost campion mondial foarte bun. Acest tip încă îşi doreşte mult să câştige, îşi vrea centura înapoi, dar credeţi-mă, sunt prea tânăr, prea proaspăt, prea bun pentru el”, a spus De Gale la conferinţa de presă de la stadionul Emirates din Londra, la 8 octombrie 2015.
Răzvan Moceanu
