Miercuri, 9 martie, se împlinesc 10 ani de la trecerea la cele veşnice a cântăreţei şi compozitoarei de muzică pop-rock şi actriţei Laura Stoica, cea care a fost considerată una dintre cele mai puternice voci ale scenei muzicale româneşti, un enorm talent şi un monument de dăruire.
Adriana-Laurenţia Stoica, pe numele ei real, s-a născut la 10 octombrie 1967, la Alba Iulia.
Încă din copilărie i-a plăcut muzica şi poezia, şi a dovedit o înclinaţie către actorie.
A parcurs cursurile de canto clasic ale Şcolii Populare de Artă din Târgovişte, absolvite în anul 1986, la clasa profesorului Emil Niculescu, apoi, în anul 1987 a debutat, ca solistă, pe scena Festivalului de Muzică Uşoară de la Amara unde a obţinut locul al II-lea la secţiunea interpretare. Dealtfel, între anii 1987-1991 a participat la majoritatea concursurilor muzicale pentru tinerele talente, Laura Stoica impresionând în egală măsură publicul şi juriile de specialitate.
În anul 1988 a obţinut marele trofeu al Festivalului de Muzică Uşoară de la Râmnicu-Sărat, în anul 1990, participă la Festivalul Bucureşti, unde obţine premiul I la secţiunea Creaţie, cu melodia „Călători în pustiu”, muzica Andrei Kerestely, pe versurile lui Dan V. Dimitriu şi tot în anul 1990, Radiodifuziunea română îi acordă premiul pentru cel mai bun debut muzical al anului.
Tot în anul 1990 a debutat pe scena Festivalului de Muzică Uşoară de la Mamaia, impresionând publicul şi juriul, care i-a acordat premiul I la secţiunea de interpretare pentru piesa „Dă, Doamne, cântec”, muzica Viorel Gavrilă, versuri Eugen Rotaru.
Laura Stoica a apărut, ca solistă, pe scena Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti, în anii 1989 – 1990.
În anul 1991, Laura a fost declarată cea mai bună solistă pop-rock, ea obţinând şi tilul acordat pentru piesa muzicală a anului – „Un actor grăbit”, muizca Bogdan Cristinoiu, pe versurile scrise de Andreea Andrei.
În anul 1992, participă la International Pop Festival, în Austria, unde obţine Premiul al II-lea la secţiunea interpretare solişti, cu piesele „Un actor grabit”/ „No one sees my tears”, muzica Bogdan Cristinoiu, pe versurile în engleză ale lui Joey De Alvare şi „Focul”/ „Fire”, muzica Răzvan Mirică, versuri în engleză Laura Stoica.
Tot în anul 1992, Radio Contact a desemnat-o cea mai bună voce pop a anului, iar „Actualitatea Muzicală” o desemna, în acelaşi an, cea mai bună interpretă a unei piese pop a anului, titlu obţinut pentru „Un actor grăbit”.
Primul ei album, intitulat „Un actor grăbit”, a fost lansat în anul 1992, fiind urmat de albumele „Focul” – în 1994, „Nici o stea” şi „Oameni de zăpadă” – ambele în anul 1997.
Au urmat apariţiile pe scena Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur” de la Braşov, în anii 1992, 1997, 2003 şi 2005. În anul 1992 participă în concursul festivalului, unde obţine premiul I pentru debut discografic şi premiul al III-lea pentru interpretare, cu melodia „Focul”, muzica Răzvan Mirică, pe versuri de Laura Stoica, iar în 1997 obţine în concursul „Cerbului de Aur” premiul al II-lea la secţiunea discografie cu albumul „Nici o stea”.
În anul 1993 Laura Stoica înfiinţează trupa Laura Stoica Band, care i-a avut până în anul 2004 în componenţă pe Iulian Vrabete, Eugen Mihăescu, Vlady Cnejevici, Florin Ionescu, Cristian Soleanu, Răzvan Lupu, Relu Bitulescu, Mihai Coman, Remus Carteleanu, sau Paul Baciu, un mix de muzicieni aparţinând genurilor rock, blues şi jazz. Trupa concertează pe majoritatea scenelor naţionale şi pe multe scene din străinătate, fiind de remarcat recitalurile de la Festivalul Bucureşti – în 1993, Festivalul de la Mamaia – în 1994, Festivalul Toamnei de la Sinaia – 1995, Festivalul de Rock de la Arad – în anul 1999, Festivalul de rock de la Sibiu – în 2001, sau Festivalul Primăverii de la Buzău – în anul 2005.
Laura Stoica a fost un om sensibil, implicându-se în acţiuni caritabile menite să-i sprijine pe cei aflaţi în impas. Astfel, în anul 1994, ea a înfiinţat Fundaţia „Laura Stoica”, care a avut drept scop sprijinirea tinerelor talente, dar a avut ca preocupare şi strângerea de fonduri pentru sprijinul copiilor orfani şi participarea la acţiuni caritabile dedicate strângerii de fonduri destinate copiilor afectaţi de HIV din ţara noastră.
Tot în anul 1997, Laura Stoica participă la International Maltese Song Festival, în Malta, unde este desemnată cea mai bună voce feminină, pentru interpretarea piesei „E toamnă iar pe străzi”, muzica Eugen Mihăescu, pe un text adaptat după o poezie de Adrian Păunescu şi tot în acelaşi an, participă la Festivalul de la Mamaia, unde obţine Premiul al III-lea la secţiunea Şlagăre, cu melodia „În singurătate”, o piesă pentru care ea a scris şi muzica şi versurile.
În anul 1998, participă în Turcia la Pamukalle Festival, unde obţine Premiul Juriului pentru melodia „Ea nu ştie ce vrea”, muzică şi text Iulian Vrabete şi în acelaşi an obţine unul din Premiile Otto – Bravo România, pentru cea mai bună voce rock feminină a anului.
În anul 1999 debutează ca atriţă, pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti, în rolul rolul Vasilisa din „Azilul de noapte”, de Maxim Gorki, regia Constantin Codrescu, şi tot în acel an a participat la concertul live rock „Back Stage Live”, care a colectat fonduri care au fost destinate îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă a copiilor bolnavi de SIDA şi a celor cu handicap psiho-motor.
În anul 2000 a absolvit cursurile de artă-actorie, la Universitatea Ecologică Bucureşti, primii doi ani fiind parcurşi la clasa dr. prof. univ. Adriana Popovici iar anii III şi IV, a studiat cu profesorii Constantin Codrescu, Vlad Rădescu şi Doru Ana.
În anii 2000 şi 2001 joacă în rolul Ahmed din „Hammam/Prizonier în cutia toracică”, după Tahar Ben Jeloun, regia Mihai Mihalcea, la Centrul Mad Bucureşti, Teatrul Odeon.
În anul 2001, participă la Festivalul Discovery de la Varna, Bulgaria, unde câştigă Trofeul pentru cea mai bună piesă – „I need love”, muzică şi versuri Laura Stoica dar şi Premiul Criticii şi Premiul special al Juriului.
A realizat numeroase turnee internaţionale, între care sunt de menţionat cele din Bulgaria – în 1991, Israel – în 1997, Malta – în 2001, şi SUA – în anii 2002 şi 2003.
În anul 2004 a apărut în rolul Drucila în „Îndrăgostiţii din Ancona”, regia Andrei Mihalache, la Teatrul Naţional Constanţa, iar un an mai târziu este distribuită în rolul Rocky din „Călători în voia sorţii”, regia Marcela Timiras, la Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti.
Între anii 1990 – 2005 a evoluat în peste 700 de concerte şi spectacole de divertisment, pe scenele româneşti şi în străinatăte, fiind remarcabile apariţiile ei în concertele susţinute în anul 1995 de Ricchi & Poveri, la Constanţa şi Galaţi, şi de Samantha Fox, la Sala Palatului din Bucureşti.
A mai obţinut alte şi alte premii precum Premiul de telegenie al Carului de Televiziune 5, Premiul publicaţiilor „Melos” şi „Adevărul”, Premiul Asociaţiei Artiştilor Profesionişti din România sau Premiul Ansamblului Tineretului din Bucureşti.
În perioada 2001 – 2005, Laura Stoica a participat la emisiuni tv, concerte, evenimente de tip teledon organizate de principalele televiziuni din Romania, în cadrul cărora s-au strâns fonduri speciale dedicate diverselor scopuri umanitare.
În anul 2005, Laura Stoica Band îi avea în componenţă pe Laura Stoica – voce şi compoziţie, textier şi interpret la chitară era Adrian Vişteanu, backing-vocal era Emanuel Gheorghe Fisa, care cânta şi la clape şi se ocupa şi de compoziţie şi orchestraţie, Victor Miclăuş cânta la chitară bass, iar Cristian Mărgescu, cel care urma să-i devină soţ, era toboşar.
La începutul primăverii anului 2006, Laura Stoia a primit vestea că este însărcinată şi că urma să devină mămică, însă la 9 martie în acel an, un cumplit accident de circulaţie i-a curmat viaţa ei, lui Cristian, cel cu care urma să-şi unească destinele şi copilului lor nenăscut. Teribila tragedie se întâmpla în comuna comuna Sineşti, pe drumul lor de întoarcere către Bucureşti de la concertul pe care artista îl susţinuse la Urziceni.
În ultimul său interviu, Laura Stoica transmitea cât de fericită era că urma să aducă pe lume o viaţă: “Copilul se va naşte între 10 şi 15 septembrie, în zodia Fecioarei. Știu că sunt copii buni cei născuţi sub acest semn (…) Nu contează dacă e băiat sau fată. Nu am preferinţe. Cel mai important este să fie sănătos şi să aibă noroc. Și cred că o să aibă, pentru că a venit când nu mai credeam că e posibil să devin mamă”.
Răzvan Moceanu
