Un lucru mai puţin ştiut despre îndrăgitele şi gustoasele alune caju este că acestea sunt fructele unui arbore care face parte din aceeaşi familie cu iedera otrăvitoare, Anacardiaceae.
Plantele din această familie (printre care mango, iederă otrăvitoare, sumac, scumpie şi fistic) sunt răspândite în regiunile tropicale şi mediteraneene, majoritatea speciilor fiind iritante datorită producerii unui ulei toxic, numit urushiol. Acesta este conţinut de obicei de frunze, dar şi de coaja fructelor şi este un alergen foarte puternic, care poate fi chiar fatal dacă este ingerat.
În cazul alunelor caju, uleiul este prezent chiar sub coajă, pe suprafaţa miezului şi de aceea, comercializarea lor trebuie făcută după un atent proces de curăţare şi îndepărtare a învelişului. Această operaţiune este făcută manual, cu foarte mare grijă şi cu efecte destul de nocive asupra lucrătorilor din ţările tropicale sărace, care nu au echipamente de protecţie.
Survine logic întrebarea: atunci cum de putem consuma caju crud ? Realitatea este că aceste alune vândute sub eticheta „caju crud” nu sunt de fapt 100% neprocesate. Riscul de a ingera urushiol ar fi foarte mare, în consecinţă acestea sunt trecute prin abur fierbinte sau chiar fierte, pentru a distruge uleiul iritant.
În cazul fisticului, cantitatea de urushiol conţinută în coajă este mult mai mică, dar persoanele alergice vor resimţi imediat prezenţa toxinei. Pentru cei care nu au reacţii alergice, e necesar totuşi un sfat general valabil pentru orice aliment: să fie consumat cu moderaţie! Şi chiar dacă variantele prăjite ale acestor delicioase gustări nu sunt la fel de sănătoase, sunt totuşi mai sigure.
Sursa: www.iflscience.com
Traducerea şi adaptarea: Bianca Ioniţă
