Institutul National de Cercetare-Dezvoltarea pentru Protectia Mediului Bucuresti (INCDPM)

Institutul National de Cercetare-Dezvoltarea pentru Protectia Mediului Bucuresti (INCDPM) a participat în perioada 10-15 septembie 2017 la cel de-al 8-lea Simpozion International privind Sturionii (ISS8) organizat în cadrul Universitatii de Resurse Naturale si Ştiinţe ale Vieţii (BOKU), Viena, Austria. Acest simpozion are o istorie de 28 de ani fiind unul de importanta majora atat prin numarul tarilor participante (peste 30 de tari), cât şi prin noutatea temelor abordate.

11

Lucrarea “Situaţia actuala, presiunile si perspectivele de conservare a speciilor de sturioni de pe Dunarea Inferioara” prezentata de echipa INCDPM a pornit de la urmatoarea ipoteza: “Daca speciile de sturioni de pe Dunarea Inferioara sunt amenintate cu extinctia, trebuie adoptate demersuri rapide pentru stabilirea amenintarilor reale care au condus la situaţia actuală a acestor specii prin intensificarea actiunilor de monitorizare a sturionilor marcaţi ultrasonic si prin alcătuirea de echipe internationale multidisciplinare formate din cercetatori cu orizonturi largi, nu înguste”. Astfel, au fost prezentate rezultatele bazei de date unice pe plan mondial obţinute de INCDPM în decursul ultimilor 6 ani de monitorizare intensiva cu ajutorul sistemelor DKTB si DKMR-01T (premiate si medaliate la nivel internaţional) care arata faptul ca pe Dunarea inferioara se regasesc numai 4 specii de sturioni (morun, păstruga, cega şi nisetru), primele 3 fiind in continua descrestere, iar cea de-a patra fiind amenintata critic cu extincţia (conform scalei de extinctie (Deak et al., 2017).
Rezultatele cercetărilor arată că principalele presiuni puse asupra speciilor de sturioni sunt braconajul, pescuitul irational şi construcţiile hidrotehnice. Astfel, Dr. ing. DEÁK György, directorul general al INCDPM, a atras atenţia asupra urmatoarelor aspecte:
1. La ora actuală braconajul este cea mai mare ameninţare asupra speciilor de sturioni de pe Dunarea Inferioara – fenomen amplificat de lipsa de implicare a autoritatii de reglementare (Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura), pe care INCDPM incearcă sa îl cuantifice prin marcarea ultrasonica, să îl stopeze prin marcarea anti-braconaj şi prin colaborarea cu autoritaţile de supraveghere si de forta ale statului român.
2. Sturionii au capabilitatea de a se adapta noilor condiţii create de construcţiile hidrotehnice, dacă nu este întreruptă conectivitatea longitudinală, fapt demonstrat de cazul pragului de fund construit (până la nivelul 0 MNC) pe braţul Bala peste care au trecut sturioni (atât în perioada construcţiei, cât şi dupa finalizarea acesteia).

33

3. Impactul construcţiilor Porţile de fier nu este atât de semnificativ pentru scăderea populaţiei de sturioni cum este considerat, deoarece:

i) diminuarea drastică a numărului de sturioni a avut loc începând cu anii 1940;

ii) conectivitatea longitudinala a fost întreruptă (conform estimărilor INCDPM, s-a redus cu circa 60% traseul posibil de migraţie,), însă speciile migratoare de sturioni se reproduc cu frecventă mai mare cu mult în aval de Porţile de fier, astfel puţinele exemplare cărora le-a fost întreruptă migraţia pot gasi noi habitate de reproducere.
Este de menţionat faptul ca exemplarele care ajungeau pana in sudul Bavariei, Germania erau foarte rare, dar foarte mari (Reinartz, 2002), caracter susţinut şi de rezultatele INCDPM în ceea ce priveşte raritatea exemplarelor de Huso-huso capturate şi marcate (numai 5% sunt mai mari de 2,5 m). INCDPM are ca prioritate gasirea cauzelor reale care au condus la scăderea populaţiei de sturioni pe Dunărea inferioară deoarece a atras public atenţia faptului că, opus opiniilor unor cercetători, cauzalitatea acestui aspect dezastruos nu se datorează în totalitate Porţilor de Fier deoarece rămâne întrebarea: De ce a dispărut cega (sturion nemigrator) în amonte de aceste construcţii?, pe lângă faptul că a fost constatată o scădere a populaţiei de sturioni înaintea construcţiei Porţilor de fier.
Lucrarea prezentată de echipa INCDPM a fost apreciată de cercetătorii din alte state (Marea Britanie, Georgia, Canada, SUA şi Rusia), cu acest prilej stabilindu-se noi oportunităţi de colaborare pentru conservarea speciilor de sturioni de pe Dunărea inferioară.