Mesajele de Anul Nou ale unor șefi de stat și de guvern, previziunile geopolitice și dezastrele naturale se numără printre temele de interes abordate de presa internațională.
Președintele francez Emmanuel Macron s-a folosit de mesajul său de Anul Nou pentru a-și „reafirma voința de a duce la bun sfârșit reforma pensiilor”, cât și pentru a-și „arăta statura de reformator”, consideră săptămânalul francez Le Point. El și-a „construit discursul pe o singură promisiune: nu intenționez să mă opresc”. Nu a ratat nici ocazia de a evidenția un bilanț pozitiv: reforma codului muncii, a căilor ferate și a învățământului inferior, dar „a subliniat mai ales sănătatea economică a țării – 500.000 de locuri de muncă create și întoarcerea investitorilor”. Pentru 2020, Emmanuel Macron și-a mai propus „un nou model ecologic”, promițând „decizii noi și puternice”, precum și măsuri împotriva „forțelor care subminează unitatea națională”, anume comunitarismul și atentatele la laicitate. Emmanuel Macron, „nu a arătat niciun regret, nicio voință de a schimba viteza”, conchide publicația pariziană.
BBC comentează mesajul de Anul Nou al premierul britanic, Boris Johnson, care poate fi sintetizat în două cuvinte: promisiuni și reconciliere. Johnson a expus o imagine optimistă a noului an, în care Marea Britanie va ieşi din UE la finalul lunii ianuarie, o prioritate pentru guvern. Victoria sa categorică în alegeri a creat o certitudine a Brexit-ului care va permite încheierea diviziunii şi disputelor din ultimii ani. El a menținut un ton reconciliator, promiţând să guverneze „pentru toţi”, chiar dacă au susţinut Brexit sau nu. În privința promisiunilor, premierul şi-a repetat angajamentele de a cheltui mai mult pentru educaţie şi de a face din anii 2020 „un deceniu al prosperității şi oportunităţilor”, informează postul public de radio britanic.
Într-un discurs televizat din prima zi a anului, premierul israelian Benjamin Netanyahu, inculpat pentru corupţie, fraudă şi abuz în serviciu, a cerut parlamentului să-i acorde imunitate, motivând că dorește „să îmi exercit dreptul, datoria şi misiunea de a rămâne în slujba cetăţenilor Israelului”, relatează RAI News. Conform televiziunii italiene, este vorba despre „ultima carte pe care Netanyahu o mai are de jucat pentru a evita să fie judecat”. Publicația israeliană de limbă engleză The Jerusalem Post se arată îngrijorată de decizia Curții Supreme de a examina o petiție pentru excluderea lui Netanyahu din cursa pentru fotoliul de premier la viitoarele alegeri, fapt care „a exacerbat tensiunea dintre sistemele politic și judiciar, până la punctul în care ea reprezintă o amenințare reală la adresa stabilității democrației Israelului”. Mai exact, temerea constă în faptul că judecătorii s-ar putea lăsa intimidați acum, ceea ce înseamnă că pot fi oricând intimidați, iar „dacă o asemenea frică va prevala, statul de drept va fi paralizat și sistemul judiciar își va fi pierdut independența”. La Libre Belgique anunță că Benjamin Netanyahu a renunțat miercuri, pe fondul dosarului său de corupție, la toate portofoliile ministeriale pe care le deținea. Publicația belgiană precizează că premierul a cerut imunitate până la finalul actualei legislaturi și că e prima oară în istoria Israelului când șeful guvernului în exercițiu este inculpat și când el solicită Knessetului imunitate.
Un discurs foarte controversat de Anul Nou a susținut premierul australian Scott Morrison, care, în contextul incendiilor catastrofale de vegetație din ultimele luni, a evitat să facă orice legătură între acestea și schimbarea climei, relatează The Guardian. În acest dezastru ecologic și umanitar au murit deocamdată 17 oameni, alte mii au devenit refugiați și au ars 4 milioane de hectare de vegetație. Ilustrând gravitatea calamității, cotidianul britanic arată că „la sfârșitul celui mai fierbinte deceniu din istoria Australiei, capitala Canberra era acoperită de un nor dens de fum din cauza căruia calitatea aerului a depășit de 21 de ori pragul de pericol. Fumul s-a întins la peste 2.000 de kilometri depărtare, în insula sudică a Noii Zeelande, unde a colorat cerul zilei în portocaliu.” Televiziunea australiană ABC a informat că 2019 a fost cel mai călduros și mai secetos an din istoria monitorizării meteo a Australiei, doborând recordurile anterioare înregistrate în 2013, respectiv 1902. Site-ul Ouest-France titrează: „Dopată cu cărbune, bogata Australie neagă schimbarea climei”, o negare „incomprehensibilă”. Conform acestuia, cercetătorul Christian Downie a demonstrat încă din 2006 într-un studiu științific legătura dintre agravarea incendiilor de vegetație și schimbarea climei, dar, 13 ani mai târziu, guvernul continuă să nege evidențele. „Dar Australia are otravă în ochi: cărbunele, care reprezintă bogăția ei, țara fiind cel mai mare exportator din lume. În 2016 mixtura ei energetică încă mai era compusă în proporție de 93% din combustibili fosili, din care 73% cărbune. Emisiile australiene de dioxid de carbon au crescut față de 1990 cu 46,7%”, explică publicația franceză. Portalul de știri News.com.au prezintă o altă fațetă a tragediei: Universitatea din Sydney a estimat că din septembrie până acum au murit în incendii 480 de milioane de animale – mamifere, păsări și reptile – și există temerea că „specii întregi de animale și plante au fost rase de pe fața pământului” odată cu „milioanele de hectare de rezervații naturale” arse. „Scene oribile cu canguri fugind de ziduri de foc, corpuri carbonizate de koala și papagali căzând din copaci au îngrozit lumea, care încearcă să priceapă amploarea catastrofei în curs de desfășurare”, scrie News.com.au.
În editorialul său din a doua zi a anului, cotidianul britanic Financial Times apreciază că, pentru UE, „Autonomia strategică este un obiectiv bun, dar nu cu prețul alianței cu SUA.” Dacă UE a adoptat încă din 2016 o „strategie globală” în privința politicii externe și de securitate, care stabilește „autonomia strategică” drept obiectiv fundamental al UE, „un progres efectiv în această direcție e dificil de sesizat”, dincolo de retorica Comisiei. Motivul este acela că viziunea președintelui francez Macron – „NATO e «în moarte cerebrală», angajamentul de securitate al SUA față de Europa e în dubiu, iar UE ar trebui să inițieze un dialog constructiv cu Moscova” – dezbină statele membre. „Influența globală în expansiune a Chinei, agresivitatea Rusiei și comportamentul recent al SUA fac de dorit ca UE să gândească și să acționeze” nu numai ca o „formidabilă putere comercială.” „Cele mai mari obstacole sunt de ordin psihologic. Europa este divizată în însăși mintea ei cu privire la cum ar trebui să răspundă la la noile realități geopolitice ale lumii. În asemenea circumstanțe, este prematur, și poate chiar periculos, să pui sub semnul întrebării alianța transatlantică, în condițiile în care Europa nu are nimic cu care s-o poată înlocui”, conchide publicația britanică.
Site-ul bulgar 24 Chasa preia un interviu acordat de cunoscutul politolog Ivan Krâstev postului public de radio de la Sofia (BNR). El apreciază că 2020 va fi un „an-cheie”, întrucât urmează „alegeri cruciale în diferite state din lume”, iar deosebit de importante vor fi cele din SUA. „Cu un președinte democrat, tonul cu privire la Europa va fi probabil schimbat, atitudinea față de UE va fi mai pozitivă. Dar dacă presupunem că alegerea oricui va face din Europa cea mai importantă regiune strategică pentru Statele Unite, eu cred că avem o iluzie. Oricine ar fi președintele Statelor Unite, Europa nu va fi prioritatea Americii. Politica americană în această privință s-a schimbat radical. Relațiile dintre Statele Unite și China sunt cele care vor contura politica americană în următorul deceniu”. În opinia lui Krâstev, problema majoră a Europei este timpul: „În ce măsură Europa va reuși să se repoziționeze în următorii 3-4 ani într-o lume care este cu totul diferită de cea care a fost în 2010”, citat de 24 Chasa.
Legat de previziuni, dar și de dezastrele naturale, The New York Times a publicat o amplă analiză sub titlul „Lecțiile cutremurului albanez: Balcanii nu sunt pregătiți pentru [seismul] cel mare”. Ziarul american apreciază că „de la București, în România, până la Sofia, în Bulgaria, și în toate țările balcanice din sud-estul Europei, guverne succesive nu au abordat problema riscurilor ridicate de clădirile îmbătrânite”. Mai mult, în anii ’90 în regiune s-a construit foarte mult făcându-se rabat de la norme în favoarea profiturilor facile. Rezultatul? „Milioane de oameni trăiesc în locuințe care e improbabil să supraviețuiască unui seism major, afirmă experții.” În cazul României, 349 de structuri din București sunt în pericol de colaps în caz de cutremur, dar acestea sunt doar cele inspectate, arată The New York Times. Ziarul citează ONG-ul românesc Re:Rise, care susține că a identificat 1.600 de clădiri care se pot prăbuși, în vreme ce multe altele nu au fost încă evaluate. În 2018 s-a efectuat o simulare de cutremur la care s-a estimat că ar fi murit peste 4.000 de oameni. „Dacă autoritățile spun că vom avea 4.000 de victime, iar ele au rolul de a calma populația, vă puteți imagina amploarea și magnitudinea reală. Am putea trece cu ușurință pragul de 10.000 la bilanțul morților”, a declarat reprezentantul Re:Rise. (Andrei Suba, RADOR)/asuba
