Unul dintre cei mai populari sfinți creștini, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, martirizat la începutul secolului al IV-lea, în vremea împăratului Maximian, este cu osebire venerat în Grecia, unde a devenit statornic ocrotitor al Salonicului, cetatea în care a propovăduit credința creștină Sfântul Apostol Pavel. Festivități în cinstea hramului Sfântului Dimitrie au fost din vechime ținute, atrăgând pelerini de la mari depărtări, căci credința în puterea minunilor sale s-a răspândit de-a lungul perioadei bizantine cu mult dincolo de granițele orașului pe care l-a protejat împotriva raidurilor barbare. În semn de recunoștință, ziua sa de prăznuire coincide cu cea mai însemnată dată din istoria orașului eliberat de turci în 1912, în timpul Primului Război Balcanic, prin grabnica mijlocire a Sfântului.
Primul altar de închinare la acest martir întru credință, unde pelerini de pretutindeni veneau să caute tămăduire, Biserica Sfântului Dimitrie (Aghios Demetrios) din Salonic se află pe locul mormântului său, unde o primă construcție a fost ridicată în secolul al IV-lea. În secolul următor, după ce un guvernator al cetății s-a vindecat miraculos cu ajutorul Sfântului, în semn de mulțumire a clădit un edificiu mai mare, dar acesta a fost afectat de un incendiu în secolul al VII-lea, fiind reconstruit ulterior în forma păstrată până azi. Nobil exemplu de arhitectură bizantină de secol VII, biserica are o îndelungată și învolburată istorie marcată de raidurile barbarilor și de incendii, iar la finele secolului al XV-lea, în urma cuceririi Salonicului de către turci, a fost transformată în moschee. Supraviețuind vitregiilor, peste secole, Biserica Sfântului Dimitrie păstrează magnifice coloane de porfir egiptean, marmură și piatră de Tracia și mozaicurile de secol V care fuseseră acoperite de turci în secolul al XV-lea și redescoperite abia după eliberarea Salonicului. Unul dintre aceste mozaicuri îl înfățișează pe Sfântul Dimitrie între ctitorii lăcașului, un ariepiscop și guvernatorul local. O icoană a Maicii Domnului a Ierusalimului, copie a celei de la Biserica Mormântului Sfântei Fecioare Maria din Israel, alături de o icoană reprezentându-l pe Sfântul Dimitrie în rugăciune, întâmpinând un pelerin, străjuie intrarea în biserică, în timp ce în mijlocul lăcașului domină un ciborium hexagonal de marmură, cu acoperiș de argint, împodobit cu fresce din viața Sfântului, adăpostind în interior racla cu moaștele sale. Una dintre legende spune că trupul Sfântului Dimitrie ar fi fost dus în taină la Sirmium și recuperat de acolo abia un veac mai târziu, la 26 octombrie 413, de unde și ziua sa de sărbătoare.
Mai târziu, în secolul al XIII-lea relicvele au fost luate de cruciați și duse în Italia, unde li s-a pierdut urma și, abia după anii ’70 ai secolului trecut au fost redescoperite și readuse de mitropolitul grec de atunci, Panteleimon al II-lea, în biserica Sfântul Dimitrie. În subsol, de la cripta Sfântului, pe locul în care se crede că a fost ucis de soldații romani și îngropat, cercetătorii au descoperit un întreg labirint de tuneluri ce duc spre Arcul lui Galeriu și alte clădiri vechi din oraș. De asemenea, pe locul unde romanii au aruncat trupul Sfântului a fost descoperită o fântână, unde se spune că izvora mir, însă aceasta a secat în vremea stăpânirii otomane. Tot aici se găsesc cele mai vechi icoane ale Sfântului, nu numai pentru că a fost martirizat în acest loc, ci mai cu seamă din credința grecilor că mijlocirea sa a salvat în toată vremea Salonicul de toate adversitățile și năpastele ce s-au abătut asupra cetății de-a lungul veacurilor. (Cristina Zaharia)
