PORTRET: Jurnalista radio Eugenia Grosu Popescu, 85 de ani de la naştere

de Răzvan Moceanu

Duminică, 24 octombrie, se împlinesc 85 de ani de la naşterea Eugeniei Grosu-Popescu, cunoscut medic-publicist, realizator de emisiuni radio şi tv, cea care şi-a legat destinul, timp de aproape 50 de ani de Radiodifuziunea Română.


Eugenia Grosu Popescu s-a născut la 24 octombrie 1936, la Alba-Iulia.
În anul 1962, a absolvit Facultatea de Medicină, iar 1975 a absolvit Facultatea de Filosofie.
A fost, între anii 1962 şi 1965, intern preclinic la Institutul de Medicină Internă al Academiei. A obţinut doctoratul în antropologie cu teza „Distorsiuni de personalitate sub acţiunea unor factori culturali“.
Din vara anului 1965 lucrează la Radiodifuziunea Română, ca redactor al emisiunilor de educaţie ştiinţifică pentru copii şi tineret, mai apoi şi pe teme ştiinţifice, educaţionale şi medicale.
Între anii 1990-1996 este redactor-şef adjunct la Departamentul Ştiinţă-Învăţământ-Educaţie al SRR.
Între emisiunile realizate de-a lungul a peste trei decenii de către Eugenia Grosu Popescu se află: cele mai cunoscute – „Sfatul medicului“, la Radio România Actualităţi, „Revista medicală“ şi „Ochiul interior“, la Radio România Cultural, “Gaudeamus”, “Radioenciclopedia pentru tineret”, “Minunile lumii au fost numai şapte?”, “Călătorie în istoria civilizaţiei”.
După anul 1990, a iniţiat la Radio o emisiune destinată nevăzătorilor (“Ochiul interior”) aflată în serviciul acestei categorii umane defavorizate.
A scris zeci de scenarii originale, ale unor documentare radiofonice, prezentând istoricul unor descoperiri esenţiale ori viaţa şi opera unor savanţi români şi străini.
Emisiunile sale au fost distinse cu importante premii în străinătate. Astfel, a obţinut Premiul Japonia în 1967, pentru emisiunea “Inima, acest necunoscut”, şi în anul 1973, cu documentarul “Funcţii cunoscute şi necunoscute ale creierului”.
Două emisiuni pe teme de ecologie pe care le-a realizat au fost distinse în Polonia, “Apa, omul, mediul înconjurător” – în 1985 şi “Copacii trebuie să trăiască – în anul 1987.
În anul 1998, Forumul de Informare şi Comunicare din Marea Britanie îi acordă distincţia „Getting the Message Across“.
Experienţa bogată dobândită de Eugenia Grosu Popescu în domeniul radioului şi al televiziunii i-au permis redactarea celor două volume lansate în 1998 de Editura Teora sub genericul “Caietele audiovizualului”, “Jurnalismul Radio” şi “Jurnalismul TV”. Cele două volume semnate de Eugenia Grosu Popescu erau destinate studenţilor la jurnalism şi comunicare audiovizuală, însă în egală măsură au putut ajuta şi publicul aflat în afara intenţiilor unor specializări precise să înţeleagă mai bine limbajul de radio şi televiziune, familiarizându-se cu genurile şi mijloacele de expresie ale celor două importante componente ale mass-media.
Aumulând o bogată experienţă în mass-media, nu a ezitat să şi-o împărtăşească, dovedind vocaţie didactică.
În perioada 1991-1996 a susţinut cursul de educaţie nonformală radiofonică „Paşi spre radio”, iar după 1990, a fost profesor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii Bucureşti şi la Facultatea de Jurnalism a Universităţii „Spiru Haret”.
A înfiinţat şi condus Asociaţia „Mesagerii sănătăţii“, premiată de ONU, şi a fost cofondator şi preşedinte, timp de opt ani, a Uniunii Naţionale a Creatorilor de Radio. Personalitatea complexă a Eugeniei Grosu-Popescu s-a dezvăluit şi în paginile săptămânalului „Viaţa medicală“, unde a susţinut rubricile „TV sănătatea“ şi „Semnale radio“.
A fost membră a Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, a avut o îndelungată şi constantă colaborare cu „Revista Radio”.
S-a făcut apreciată prin talentul jurnalistic deosebit, spirit de observaţie ascuţit, claritate polemică subtilă şi ironie inteligentă. A publicat numeroase lucrări cu caracter medical şi în domeniul audiovizualului, precum „Tainele creierului uman”, „Respectaţi-i pe copii!”, „Caietele audiovizualului”, „Ticuţă-reporterul”.

Ultima sa carte, „Pe cine numim EU? În căutarea sinelui pierdut”, a fost lansată în luna august a anului 2013.
Pentru realizările sale într-o carieră de peste cinci decenii în jurnalism, a fost recompensată de statul român, în martie 2011, cu Ordinul „Meritul cultural“ în grad de cavaler, categoria F „Promovarea culturii”.
Eugenia Grosu Popescu a murit la 14 septembrie 2013, la vârsta de 76 de ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti.