Răzvan Moceanu
Motto: „Un om nedreptăţit de soartă, de o rară nobleţe sufletească şi de o nepreţuită înzestrare scriitoricească, Dinu Pillat s-a dovedit a fi, pentru cei care l-au cunoscut, dar şi pentru cei care l-au citit, demn urmaş al poetului Ion Pillat, întrecându-l în anumite privinţe pe tatăl său” – scriitorul Arşavir Acterian despre bunul său prieten, într-un articol intitulat „Dinu Pillat între credinţă, creaţie şi puşcărie.”
Vineri, 19 noiembrie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Dinu Pillat, prozator, critic şi istoric literar şi deţinut politic, condamnat la 25 de ani de muncă silnică în „lotul Noica-Pillat”.
* * * * *
Dinu Pillat s-a născut la 19 noiembrie 1921, la Bucureşti, fiind fiul poetului Ion Pillat și al pictoriței Maria Pillat-Brateş.
Între anii 1932-1940, a urmat cursurile Liceului ”Spiru Haret”, perioadă în care va debuta, în revista acestui liceu, ”Mlădiţa”, în 1933, cu ”O călătorie la Constantinopol”.
În 1934, va publica câteva eseuri despre nuvela şi romanul românesc, cronici literare diverse, precum şi proze lirice.
În anul 1938, este consemnat debutul său în critica literară, cu articolul ”Nuvelistica lui Ionel Teodoreanu”, apărut în ”Universul literar”.
În perioada studenţiei, în 1941, Dinu Pillat a cunoscut-o pe Cornelia (Nelli) Filipescu, viitoarea lui soţie, cu care va avea o fiică, viitoarea scriitoare Monica Pillat.
Între cei doi se va derula una dintre cele mai impresionante povești de dragoste din cultura română, care va fi reconstituită mai târziu, de către Editura Humanitas, într-un volum de corespondență inedită, intitulat „Biruința unei iubiri”.
Tot în anul 1941, începe să publice în revista ”Albatros” pagini din ”Jurnalul unui adolescent”, o versiune intermediară a romanului ”Tinereţe ciudată”, tipărit în volum în 1943.
În anul 1945 a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, un an mai târziu apare al doilea roman al său, ”Moartea cotidiană”, iar în 1947 a susţinut teza de doctorat, ”Romanul de senzaţie în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, cu excursul suplimentar ”Contribuţiuni la biografia lui Ion Pillat”, îndrumător fiindu-i George Călinescu.
Între anii 1945-1947, a fost asistent al lui George Călinescu la Catedra de istorie a literaturii române moderne de la Universitatea din Bucureşti, însă mai apoi va pierde acest post, urmând, de aici, o lungă perioadă de privaţiuni.
Ca istoric literar, debutează cu lucrarea „Romanul de senzaţie în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea”.
În decembrie 1956, a devenit colaboratorul profesorului său George Călinescu, în calitate de cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor din Bucureşti.
În martie 1959, este arestat şi judecat în procesul cunoscut sub numele ”lotul Noica-Pillat”, sub acuzaţia de ”uneltire împotriva ordinii sociale şi înaltă trădare de stat”, motivată, între altele, de scrierea romanului ”Aşteptând ceasul de apoi”, care circulase în manuscris – în care se contura ideea că Mișcarea Legionară nu fusese alimentată din Germania, ci din Uniunea Sovietică, proba principală în dosar. Alături de Dinu Pillat, printre cei arestaţi s-au numărat: Păstorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, N. Steinhardt, Al. Paleologu, Marietta Sadova sau Barbu Slătineanu.
La 1 martie 1960, a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani de degradare civică, apoi a trecut prin suferinţe cumplite în penitenciarele Jilava și Gherla. În detenţie a fost bătut, torturat, ţinut cu lanţuri la picioare, pentru că era un om care nu renunţa la crezul şi la ideile lui. Fiindcă nu existau interogatorii fără bâtă, când se întorcea în celulă, era cuprins de neputinţă şi disperare.
El suferea de tuberculoză în momentul încarcerării, în detenţie boala va avansa, iar în combinație cu torturile de la Jilava și Gherla, e un miracol că scriitorul reușește să-și ducă zilele timp de cinci ani și patru luni de arest.
Într-o noapte, când a fost adus de la o astfel de anchetă, unde fusese torturat, a afirmat că L-a văzut în dreptul uşii pe Iisus, răstignit pe cruce, în acel moment înţelegând de ce i s-a dat această suferinţă. Revelaţia că prin suferinţă s-a apropiat de Iisus i-a dat o putere spirituală atât de mare, încât, de atunci, nimic nu i s-a mai părut de neîndurat.
A fost eliberat din închisoare în vara anului 1964, în urma amnistiei deţinuţilor politici.
Fiica sa, Monica Pillat, avea să povestească ulterior că, imediat după ieșirea din închisoare „el voia sa stea departe de viața pe care a trăit-o. Nu a mai dorit să termine nici un roman. Îi era teamă ca familia să nu pățească ceva. S-a rezumat la traduceri, antologii și critică literară. S-a simțit foarte vinovat față de prieteni și față de noi, deși nu avea nici un motiv”.
La rândul său, Nicolae Steinhardt, a descris extrem de elocvent stările prin care a trecut prietenul său Dinu Pillat, în remarcabilul volum „Jurnalul Fericirii”: „Vrea să-mi ceară iertare, eu vreau să-i spun și cât îi sunt de recunoscător și se iscă o scenă nițel ciudată, în care ne întreceam cu plecăciunile, mulțumirile, scuzele, iertările și îmbrățișările. Dar curând ne liniștim și vorbim deschis și curat (…). lui Dinu îi datorez prilejul fără de care nu m-aș fi putut naște a doua oară, din apă și din Duh”.
După eliberarea din arest, Dinu Pillat îşi va reocupa postul de cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor din Bucureşti, unde a lucrat până aproape de sfârşitul vieţii.
În anul 1969, publică alte două lucrări de istorie a lieraturii, „Mozaic istorico-literar. Secolul XX” (ed. a II-a, 1971) şi „Ion Barbu”.
În 1975, în urma unei noi restructurări pe criterii politice, este dat afară şi retrogradat pe un post de documentarist la Biblioteca Centrală Universitară.
Dinu Pillat a murit la 5 decembrie 1975, la Bucureşti, în urma unui cancer, la doar 54 de ani.
Postum, îi apar, în 1976, lucrarea de istorie a literaturii „Dostoievski în conştiinţa literară românească”, iar în 1978, „Itinerarii istorico-literare”, la Editura Minerva.
În anul 2010, dactilograma romanului „Aşteptând ceasul de apoi” a fost găsită în Arhivele C.N.S.A.S., fiind tipărit în acelaşi an de către Editura Humanitas.
La 12 iunie 2010 romanul „Aşteptând ceasul de apoi” a fost lansat la standul Editurii Humanitas din cadrul Târgului Internaţional de Carte Bookfest, în prezenţa fiicei autorului, scriitoarea Monica Pillat. Cartea „Tinereţe ciudată şi alte scrieri” de Dinu Pillat, al doilea volum din seria dedicată scriitorului, a apărut în 2011 la Editura Humanitas, volumul cuprinzând proze din perioada 1933-1945: „Jurnalul unui adolescent” (apărut în 1941), romanele „Tinereţe ciudată”(1943) şi „Moartea cotidiană” (1946).
În anul 2013, Editura Casa Radio a lansat audiobook-ul „Dinu Pillat. Aşteptând ceasul amintirilor”, un proiect al Serviciului Patrimoniu Cultural și Arhive al Radio România.
La 19 noiembrie 2016, la Muzeul Memorial ”Liviu şi Fanny Rebreanu” din Bucureşti a avut loc masă rotundă „Dinu Pillat – 95”, o dezbatere organizată de Muzeul Naţional al Literaturii Române, la care a participat şi scriitoarea Monica Pillat.
