Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit ca ocrotitor al României, Greciei, Ciprului, Rusiei, Georgiei, Ucrainei, Scoţiei, al multor oraşe italiene şi provincii spaniole, al câtorva regiuni sud-americane şi al insulei Barbados, iar în trecut a fost sfânt patron al Ordinului cavaleresc Lâna de Aur, devenit unul dintre cele mai prestigioase ordine din Europa, înființat în 1430 de către Filip al III-lea, Duce de Burgundia, pentru a celebra căsătoria sa cu Infanta Isabela a Portugaliei.
Sărbătoarea Sfântului Andrei, „Cel dintâi chemat”, face parte din patrimoniul cultural al Greciei, unde ocrotește orașul Patras, loc al martiriului său, dar și alte orașe. Eliberarea orașului Nafplion de sub turci, pe 30 noiembrie 1822, a făcut ca Sfântul Andrei să fie considerat și protectorul acestuia. Localnicii din Peloponez și Epir au numit luna noiembrie „aindria”, în timp ce în Kozani, Tesalia sau Tracia este numită „andrias”, iar sărbătoarea Sfântului Andrei este asociată în Grecia cu tradiții agricole. În ziua de 30 noiembrie, pentru a ajuta recoltele să dea mai multe roade, țăranii fierbeau grâu cu zahăr, stafide și nuci, care era apoi dus spre binecuvântare la biserică și împărțit cu familia și vecinii. În Cipru, Sfântul Andrei, „Ai Ntrikas”, este considerat vindecătorul surzilor, paraliticilor și epilepticilor, iar la mănăstirea purtând hramul său, din nord-estul Peninsulei Karpass, la sud de Capul Sfântului Andrei, se adună numeroși pelerini cu nădejde de tămăduire. Mănăstirea Sfântului Andrei de aici, cunoscută cândva ca Lourdes a Ciprului, este ridicată pe locul unui fost așezământ monahal fortificat de secol XII. În acest loc se crede că Sfântul Andrei a poposit pentru scurt timp în ultima sa călătorie misionară în Cipru, înainte de a se întoarce în Galileea. Legenda spune că un izvor ale cărui ape l-au vindecat de orbire pe cârmuitorul bărcii sale a țâșnit aici, pe urmele lăsate de pașii Apostolului.
În timp, în România, sărbătoarea zeităţii geto-dace Sântandrei s-a contopit cu cea a Sfântului Apostol Andrei, creştinător al românilor și ocrotitor al ţării. Primul propovăduitor al Evangheliei pe meleagurile geto-dacice, Apostolul a predicat într-o retrasă aşezare mohanală dobrogeană, un lăcaş săpat în stâncă, numit Peştera Sfântului Andrei, socotit prima biserică de la noi, redescoperită abia spre jumătatea secolului XX. În interior, într-o nişă se află patul cioplit în piatră pe care se crede că se odihnea Apostolul, iar în adânciturile din pereţi, credincioşii vin să lase acatiste sau iconiţe, spre împlinirea rugăciunilor, mai ales pentru vindecare trupească şi sufletească. În Scoţia, Ziua Sfântului Andrei, 30 noiembrie, este zi de sărbătoare naţională, iar crucea sa în X se înscrie în heraldica drapelului ţării. Oficial, ziua de 30 noiembrie a devenit zi naţională prin Declaraţia de la Arbroath, sau Declaraţia de Independenţă a Scoţiei, din 1320. În ziua de 30 noiembrie se organizează parade şi festivităţi, în oraşul St Andrews şi în altele, ceremoniile durând o săptămână întreagă. Legenda spune că, în călătoriile sale de propovăduire a învăţăturilor Mântuitorului, Andrei ar fi ajuns în Scoţia, unde ar fi ridicat o biserică, în oraşul numit acum St Andrews. O altă istorisire susţine că, deşi nu a ajuns pe pământ scoţian, după moartea sa, mai multe dintre relicve au fost aduse în regiunea Fife, vechiul regat al picţilor, prin secolul al IV-lea. O altă variantă arată că, în anul 832, Óengus al II-lea, regele picţilor, înaintea unei bătălii grele, a văzut pe cer o cruce în formă de X şi a interpretat acest semn ca pe un ajutor venit de la Sfântul Andrei, numindu-l apoi sfânt protector. Indiferent care dintre poveşti conţine mai mult sâmbure de adevăr, toate încearcă să sugereze cum a devenit Sfântul Andrei protector al Scoţiei.
În Germania se celebrează Andreasnacht, Noaptea Sfântului Andrei, în Austria există tradiţia Rugăciunii Sfântului Andrei, Andreasgebet, iar în Polonia, festivitatea dedicată sfântului este numită Andrzejki şi cuprinde şi momente de prezicere a soartei. La Santo André Cape, în Póvoa de Varzim, Portugalia, o capelă de secol XVI închinată Sfântului Andrei, ocrotitor al pescarilor şi marinarilor de aici, se află în apropierea unei stânci numite Penedo do Santo, o rocă misterioasă, cu o urmă despre care localnicii cred că ar fi fost lăsată chiar de Apostol, în trecerea sa prin regiune. Potrivit legendelor locale, Sfântul Andrei este un luntraş al sufletelor şi aduce la ţărm trupurile celor pieriţi în naufragii, astfel că victimele găsite în apropiere de capelă au fost îngropate sub ea. În ultima zi a lunii noiembrie, localnicii, majoritatea pescari, înveşmântaţi în mantii negre şi purtând făclii, străbat în pelerinaj drumul de la capelă spre plajă, intonând rugăciuni şi înconjurând, la final, capela, pentru a forma apoi un lanţ al sufletelor. Se spune că aceia care nu vizitează Santo André în timpul vieţii vor fi nevoiţi să facă acest pelerinaj după plecarea din această lume. Sfântul Andrei este, de asemenea, protector al localității Luqa, din Malta, țară ale cărei festivități religioase fac parte din cultura sa, însă aici data celebrării este vara, în prima duminică a lunii iulie. Îndeletnicirea sa de pescar a făcut ca Apostolul să fi fost ales ca ocrotitor al micii comunități malteze Luqa, întrucât, la un moment dat, aici locuiau mulți pescari. Sărbătoarea Sfântului Andrei începe întotdeauna la biserica parohială din Luqa, menționată pentru prima oară la finele secolului al XV-lea, refăcută începând cu jumătatea secolului următor, pentru a căpăta un nou aspect, cel actual, inspirat de co-catedrala Sfântului Ioan din Valletta, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Spre a-și arăta recunoștința pentru sfântul lor protector, localnicii participă la ceremoniile religioase și la cele laice dedicate sfântului, încheiate întotdeauna cu spectaculoase focuri de artificii.
Venerarea Sfântului Andrei, ocrotitorul orașului, datează în San Andrés Tuxtla, Veracruz, Mexic, din 1580, când primarul orașului numit atunci Tlacotalpan i-a comunicat viceregelui Noii Spanii că, datorită convertirii sale la catolicism, Estancia de Tzacoalco va primi numele de San Andrés Tzacoalco, ulterior devenit San Andrés Tuxtla. Timp de mulți ani, sărbătoarea principală a orașului a fost Săptămâna Mare, dar la sfârșitul secolului al XIX-lea s-au conturat sărbătorile dedicate Sfântului Andrei, pe 29 și 30 noiembrie, cu mare fast și cu spectacole ce îmbină tradițiile populare cu cele religioase. În Huasquiña, Chile, Sfântul Andrei este sărbătorit începând din 29 noiembrie, iar a doua zi se săvârșește Liturghia, urmată de o procesiune ce străbate străzile orașului. Sărbătoarea Sfântului Andrei face parte și din destinul localității San Andrés de Pica, într-o regiue chiliană bogată în lagune și saline, numită Oaza deșertului. În secolul al XVI-lea s-a stabilit prima comunitate spaniolă aici, aducând cu ea credința catolică și o mare prețuire pentru Sfântul Andrei. Festivitățile încep pe 28 noiembrie noaptea, pe 29 localnicii desfășoară o procesiune la biserică, aducând ofrande, iar pe 30 noiembrie dimineața participă la Liturghie. La amiază, icoana Sfântului Andrei este scoasă în fața bisericii și credincioșii flutură eșarfe sau batiste pentru a-și saluta ocrotitorul. La amurg, se formează lanțuri umane pentru dansuri pe ritmuri tradiționale.
În Barbados, ziua Sfântului Andrei este celebrată ca zi a Independenţei nationale, din 1966. Când insula a devenit colonie britanică, după ce primul vas englezesc a ajuns aici în 1625, scoţienilor poposiţi în acest loc peisajul le-a amintit de colinele şi câmpiile de acasă, aşa că au botezat unul dintre cele 11 districte Saint Andrew. Pe stema ţării figurează două trestii de zahăr, dispuse în forma crucii Sfântului Andrei, iar „Ordinul Sfântului Andrei” este cea mai însemnată distincţie naţională a statului caraibian. Arhipelagul columbian San Andrés y Providencia, adesea vizitat de pirați în secolul al XVI-lea, descoperit de englezi în secolul al XVII-lea, cedat spaniolilor în secolul următor, ocupat de forțele revoluționarului Simon Bolivar la începutul secolului al XIX-lea și devenind apoi parte din Gran Colombia, este, de asemenea, ocrotit de Sfântul Andrei. Pe insula ce îi poartă numele, San Andres, veneratul Apostol este cinstit cu ample și colorate parade religioase și populare și cu evenimente culturale, continuate cu un Carnaval al Cocosului, încheiat cu încoronarea unei Regine, în urma unor concursuri ce atrag participante venite din Columbia, Bahamas, Belize, Honduras, Jamaica sau Panama.
Cristina Zaharia, RADOR
