Într-o zi de 2 februarie 1928 apărea, la Bucureşti, până în 1945, revista „Bilete de papagal”, sub conducerea lui Tudor Arghezi. Apare inițial cotidian şi apoi săptămânal, cu întreruperi – în mai multe serii. Tudor Arghezi lansează în paginile revistei, care avea dimensiuni mici, un gen literar nou, concentrat: „biletul” sau „tableta”.
Lucruri serioase, spuse cu zâmbetul pe buze
Ziarul era de foarte mici dimensiuni, fiind publicat în 4 pagini cu dimensiunile de 32×12 cm. Primele numere au fost tipărite în tipografia instalată în curtea casei lui Tudor Arghezi, pe locul căreia se află în prezent Casa memorială Tudor Arghezi. Poetul construise, pe proprietatea sa, o clădire anexă, pe care a transformat-o în tipografie. La șapte ani după moartea lui Arghezi, în ziua de 20 mai 1974, autorităţile au deschis porțile „Casei Memoriale Tudor Arghezi”. Din anul 2006, „Casa Memorială Tudor Arghezi” a fost transformată în Muzeul Memorial ”Tudor Arghezi”.
Iată ce spunea poetul despre locul editării revistei „Bilete de papagal”: „Mărţişorul e patria literaturii mele. De acolo au ieşit Cuvinte Potrivite şi toate scrierile adunate acuma într-o mulţime de volume, gândite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie. […] În Mărţişor mi-am scris […] şi amintirile şi impresiile de la o zi la alta” – Tudor Arghezi, „Manuscriptum”, nr. 2(7) 1972, citat în „Bilete de papagal”, 14 iulie 1972, număr omagial, Editor Muzeul Literaturii Române.
„Ziarul meu mi l-am inventat și făcut singur, fără partid, fără amici politici, fără sprijinul cultural și estetic, nici al guvernelor, nici al domnului Aristide Blank.” (n.r. bancher și om de afaceri din epocă), argumenta, Arghezi, obiectivitatea publicației. Formatul revistei era unul foarte mic și probabil că tocmai dimensiunea lui l-a făcut pe Arghezi să inventeze specia tabletei, un text concentrat pe un spațiu minim. Tudor Arghezi oferă lămuriri despre formatul publicației și rubricilor: „M-am folosit de acest titlu al meu […] când ca rubrică, un timp, când ca ziar cotidian mai înainte şi mai tîrziu. […] Biletul vrea să precizeze o concepţie literară şi, dacă se acceptă, un stil. […] Tableta sau Biletul sunt nişte sinteze şi pot să ia accente de la vers, clarităţi de la satiră şi culori de la poezie” – Tudor Arghezi, [1946], citat în revista „Bilete de papagal“, din 18 mai 2002, număr unic, Editor Muzeul Literaturii Române.
„Un ziar atât de mic nʼa mai apărut niciodată, nici la furnici. Neavând ziarul mare, în care să scrie nerozii importante, redactorul acestei foiţe de ţigare dă la lumină mai puţin de cât o fiţuică şi se mărgineşte să publice crîmpeie surâzătoare. Idealul lui nu era de altfel decât să realizeze, în universul hârtiei tipărite, un echivalent al puricelui din lumea de carne şi oase. Un purice nervos, dotat cu o remarcabilă natură de inspector-general, aţâţat de o iniţiativă şi o ipoteză nouă la fiece săritură şi zigzag, este orişicum o creaţiune catalogată în albumul ilustrat al lucrurilor făcute de Dumnezeu, în ziua lui a şaptea de odihnă” – Tudor Arghezi, citat în primul număr, din 2 februarie 1928, al revistei „Bilete de papagal”.
Primele două numere ale ziarului au fost integral scrise de Tudor Arghezi. De la al treilea număr, apar colaborările. În numărul 3, George Topîrceanu scrie două parodii (“Psalm” și “Utrenie”), după două poezii semnate de Arghezi în volumul ”Cuvinte potrivite” precum și alte două parodii originale. Numărul 4 a fost scris de Otilia Cazimir, iar numărul 5 – de Felix Aderca. Numărul 9 a fost scris de Ionel Teodoreanu, iar numărul 16 de Urmuz, împreună cu directorul publicației. Au mai colaborat Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Geo Bogza, Emil Botta, Eugen Ionescu.
În cuprinsul revistei se regăseau articole polemice, scenete, prozopoeme şi versuri. Dintre diversele genuri literare, revista cultiva cu predilecţie pamfletul. În fiecare număr erau nelipsita ”tabletă” argheziană şi texte ale unor mari scriitori.
Seria întâi a Biletelor de papagal, cu apariție zilnică, s-a încheiat cu nr 460, din 9 august 1929.
În anul 1930, la 15 iunie, reapare revista Bilete de papagal, cu același format, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp, ultimul număr al seriei a II-a apărând la 5 octombrie 1930.
În iunie 1937 apare seria a 3-a a revistei Bilete de papagal, cu un alt format și o altă prezentare grafică, cu apariție săptămânală. După apariția a 33 de numere, în februarie 1938 revista a fost interzisă și și-a încetat apariția. Sâmbătă 16 decembrie 1944, Tudor Arghezi a scos ultima serie (a patra) a publicației Bilete de papagal în format de ziar, din care au apărut 48 de numere, până joi 15 februarie 1945.
În revistă au debutat o serie de poeți și scriitori, ca Virgil Teodorescu (1928), Aurel Baranga, Constantin Nisipeanu (1928), Virgil Gheorghiu, Geo Bogza, Ion Biberi, Cella Delavrancea, Laurențiu Fulga (1937), Maria Banuș (1928), Emil Botta (1929). ”Speculează timpul, chiar dacă nu faci nimic. Dă-i o aparentă folosință. Cu alte cuvinte: găsește-te totdeauna în treabă”. (citat de N.M.Condiescu în rubrica Formular de etică specială, ”Bilete de papagal”, nr.1 din 2 februarie 1928).
Referințe:
Calendar Rador
George Călinescu – ”Istoria literaturii române”
