Răzvan Moceanu
Motto: „Dacă îmi recunosc un merit ca dramaturg este că oricare dintre personajele mele, înţepate cu un ac, va sângera sânge viu, uman” – Tudor Muşatescu
Miercuri, 22 februarie, se împlinesc 120 de ani de la naşterea lui Tudor Muşatescu, poet, prozator şi dramaturg, cel care a lăsat posterităţii piesa în trei acte „Titanic vals”, cea mai de succes comedie din istoria teatrului românesc, dar şi alte piese memorabile care au marcat dramaturgia românească a secolului al XX-lea. Muşatescu este considerat cel mai de seamă dramaturg român după I.L. Caragiale.
* * * * *
Tudor Muşatescu s-a născut în comuna Măţău, lângă Câmpulung Muscel, la 22 februarie 1903, fiind fiul Elenei (născută Vlădescu) şi al lui Alexandru Muşatescu, profesor de latină, greacă şi română. Tatăl său a fost director al Gimnaziului „Dinicu Golescu” din Câmpulung, primar, senator, prefect.
Provenind din familia unui avocat şi „contaminat” de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală.
Între anii 1910 şi 1914, Muşatescu învaţă la şcoala primară din Câmpulung.
Între 1914 şi 1919, a frecventat Liceul ”Dinicu Golescu” din Câmpulung şi un liceu din Iaşi, iar bacalaureatul îl va obţine la Liceul ”Sf. Sava” din București.
A colaborat regulat, din anul 1919, la revista „Rampa”, precum şi la reviste umoristice şi magazine ilustrate.
În anul 1924, a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti.
În 1923, va debuta ca dramaturg, cu piesa „Focurile de pe comori”, scrisă în limba franceză şi reprezentată la Paris.
În 1925 au fost jucate pe scena Teatrului din Craiova alte două piese, „T.T.R.” şi „Datoria”. Au urmat „Panţarola” (1928) şi „Sosesc deseară” (1931), piese prin care a încercat o reabilitare a vodevilului.
Cronica română, 25 februarie 2003
În 1926, a publicat primul şi singurul volum de versuri, „Vitrinele toamnei”. A continuat cu schiţe („Nudul lui Gogu”, 1928; „Ale vieţii valuri”, 1932), proză de experiment sub formă epistolară („Doresc ca micile mele rânduleţe”, 1934; „Fiecare cu părerea lui”, 1970), romanul „Mica publicitate” (1935).
În perioada 1930-1940, a fost inspector general al teatrelor.
S-a impus cu comedia în trei acte „Titanic Vals”, care a avut premiera în noiembrie 1932, la Teatrul Naţional din Bucureşti, aceasta fiind reprezentată şi în multe oraşe europene. Comedie de moravuri, genul în care Muşatescu a excelat, „Titanic Vals” reînvie burghezia românească din epoca interbelică, luându-i în derâdere condiţia şi aşezând-o în situaţii comice care să-i trădeze neajunsurile.
Alte piese la fel de apreciate au fost şi satira dedicată politicii şi politicienilor, „…Escu” (1933), dar şi „Visul unei nopţi de iarnă” (1937).
A condus mai multe companii teatrale efemere: Teatrul din Sărindar (1940), Teatrul „Tudor Muşatescu” (1941-1942), Teatrul „C.A. Rosetti”, Teatrul Nostru şi Teatrul Colorado (1943-1944). A fost membru în comitetul de conducere al Societăţii autorilor dramatici români, ales în 1945.
A mai scris multe alte piese – comedii, drame, tragicomedii – , dintre care amintim: „Teatru la domiciliu” (1944), „Ţara fericirii” (1945), „Profesorul de franceză” (1946), „Al optulea păcat” (1946), „Madona” (1947), „Geamandura” (1950), „Doctoria” (1952).
A scris comedii şi în colaborare cu Sică Alexandrescu: „Figura de la Dorohoi”, „La iarbă verde”, „Teoria cocoşului”, „Miss România”, „Birlic”.
A scris schiţe, romane, piese de teatru, însă adevărata sa vocaţie s-a dovedit a fi teatrul, în special comedia, Tudor Muşatescu fiind considerat de critici „un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialiene de moravuri”, prin tipologie, situaţii şi dialoguri spirituale.
A realizat şi adaptări de succes ale multor piese, printre care: „Coana Chiriţa”, „O crimă celebră”, „Ţuşca”, „Mizerabilii”. A prefaţat culegeri de schiţe vesele din autori români şi străini şi a scris o culegere de „Cuplete şi scenete umoristice” (1950).
A realizat şi numeroase traduceri: D’Ennery & Cormon, „O crimă celebră”, București, 1942, Molière, „Căsătorie cu de-a sila”, București, 1955, Vladimir Maiakovski, „Teatru”, București, 1957 (în colaborare), Ciudomir, „Bilete de favoare”, București, 1965 (în colaborare cu Constanța Batalova), Ilf și Petrov, „Opere”, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Ion Mihail), Gustaw Morcinek, „Cele șapte ceasornice ale groparului Joachim Rybka”, București, 1968 (în colaborare cu Teodor Holban) şi Karel Capek, „Teatru”, București, 1968 (în colaborare).
Piesa „Titanic vals” a fost ecranizată cu succes în anul 1964, în regia lui Paul Călinescu, avându‑i în rolurile principale pe Grigore Vasiliu-Birlic, Silvia Fulda, Coca Andronescu, Ion Finteşteanu şi Mihai Fotino.
A fost căsătorit cu actrița Kitty Stroescu, iar fiul lor, Bogdan Mușatescu, a fost actor la Teatru Naţional din Bucureşti.
Tudor Muşatescu a murit la 4 noiembrie 1970, la vârsta de 67 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
În 2010, cu ocazia a 40 de ani de la moarte, Editura Ars Docendi a reprodus, în ediţie anastatică, singurul volum de versuri al lui Tudor Muşatescu, „Vitrinile toamnei” (1926).
