Context
La 3 martie 1875 se năștea Elena Densușianu-Pușcariu, cea care avea să devină prima femeie profesor universitar în domeniul medical din România şi prima femeie profesor de oftalmologie din lume. A crescut în oraşul Făgăraş, într-o familie de cărturari, fiind fiica lui Aron Densuşianu, filolog şi istoric literar, și a Elenei, directoare și profesoară de germană la Liceul de domnișoare din Iași, și sora criticului literar Ovid Densușianu. A urmat cursurile secundare la Iaşi, susţinându-şi bacalaureatul în anul 1893. Atrasă de medicină, s-a înscris apoi la facultatea de profil, iar după susţinerea tezei de doctorat (la vârsta de 24 de ani) a plecat la Paris, unde a lucrat în laboratorul de anatomie patologică al profesorului A.V. Corni (cel care publicase, împreună cu Victor Babeș, primul tratat de bacteriologie din lume).
Viața și cariera
Doctorii Roux și Mecinikov i-au îndrumat lucrările practice la Institutul Pasteur, iar în anul 1902 o revistă de medicină experimentală din Paris a publicat un studiu original despre nefrită semnat de Victor Babeş în colaborare cu tânăra Elena Densuşianu. La finalizarea specializării s-a întors în ţară, devenind preparatoare a Laboratorului de anatomie patologică din Bucureşti, apoi medic secundar prin concurs al Spitalelor Eforiei din Bucureşti și, după aceea, medic secundar al Spitalului ”Sfântul Spiridon” din laşi. La ”Sfântul Spiridon” a început să lucreze intens în domeniul oftalmologiei, efectuând o serie de operaţii complexe. A obținut titlul de docent la Universitatea din Iaşi, apoi s-a mutat din nou la Bucureşti, devenind asistentă şi ulterior şefă de clinică, predând, în același timp, studenţilor anului IV cursul de clinică oftalmologică. Doctorița a avut o bogată activitate practică, fiind zilnic în blocul operator, unde a făcut operaţii extrem de delicate, precum trepanaţia sclero-corneeană.
În 1920, catedra de oftalmologie de la Iaşi a devenit liberă, iar ea s-a prezentat la concurs și a reuşit să obţină postul, preluând totodată conducerea clinicii de specialitate. A devenit, astfel, prima profesoară universitară de medicină din România şi una dintre primele din Europa. Între 1920 şi 1940, Elena Densușianu a organizat o instituţie spitalicească la nivelul celor din străinătate, a reușit să aducă la Iași cele mai perfecţionate instrumente şi aparate medicale și a pledat pentru înființarea unei biblioteci de specialitate. Avându-l alături pe Emil Pușcariu, un distins profesor al Universităţii din Iaşi, specialist în histologie, se căsătorește cu el. Chiar şi după ce a ieșit la pensie Elena Densuşianu-Puşcariu și-a continuat activitatea științifică, făcând o serie de cercetări care corelau oftalmologia cu geriatria, iar la vârsta de 88 de ani a publicat la Paris o lucrare foarte apreciată.
Elena Densușianu Pușcariu a fost una dintre cele mai strălucite reprezentante ale oftalmologiei româneşti şi europene, a scris peste o sută de lucrări ştiinţifice, publicate în volume şi reviste româneşti şi străine. A studiat și a scris alături Victor Babeş, Gheorghe Marinescu sau G.
Socor, în ţară sau în străinătate. În afară de tratamente propriu zise, propunea și soluții pentru prevenirea bolilor, profilaxia bolilor sociale (sifilisul, gonoreea şi tuberculoza), campanii de informare cu privire la mijloacele de evitare a bolilor oculare şi la măsurile ce se puteau lua în aceste cazuri.
Cele mai importante tratate de oftalmologie îi citează și i-au folosit contribuţiile, în special cele privitoare la tumorile oculare, oftalmie simpatică, conjunctivită, glaucom, trahom sau diferite tehnici operatorii. Într-una dintre lucrările sale, scria: “Executând un mare număr de operaţiuni, am putut să-mi dau seama de insuficienţa unor metode, ceea ce m-a făcut să imaginez metode personale, care mi-au dat cele mai bune rezultate în toate cazurile în care le-am întrebuinţat”. Elena Densușianu a promovat întreaga sa viață profilaxia şi prevenirea orbirii, prima lucrare pe acest subiect fiind publicată încă din 1913 (“Instrucţiuni populare pentru prevenirea orbirii”). A reluat această temă ulterior, în alte articole, vorbindu-le mamelor despre cum își pot proteja copiii de diverse afecțiuni oculare, solicitând înființarea a cel puţin unui centru oftalmologic pentru două judeţe și efectuarea controalelor periodice.
Cele două cursuri apărute în 1927 includ expuneri clinico-experimentale, terapeutice, date despre istoria medicinii, hărţi, fotografii şi desene color realizate de ea pe baza cazurilor din clinică. În lucrările publicate descrie pe larg trei noi metode în chirurgia oftalmologică, abordează problema traumatismelor oculare cauzate de război şi prezintă numeroase procedee de chirurgie plastică. În 1925 propune un tratament al cataractei la diabetici, iar în 1931 publică rezultatele a 68 intervenţii cu „metoda Stănculeanu” bazată pe extragerea intracapsulară a cristalinului.În anul 1927 a fost aleasă preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturalişti (prima societate ştiinţifică românească, înfiinţată la Iaşi, în anul 1833). S-a stins din viață pe 20 mai 1966, la Iași.
Serviciul oftalmologic al Spitalului “Sf. Spiridon” din Iaşi poartă azi numele Clinica I Oftalmologică “Prof. dr. Elena Puşcariu”.
Bibliografie
-enciclopediaromaniei.ro
-https://federatiasanitas.ro/2018/06/20/elena-densusianu-puscariu-1875-1966
-https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/povestea-primei-femei-profesor-de-oftalmologie-din-1888526.html
