Duminica Floriilor – simboluri creştine, semnificații, tradiții populare și… …sărbătoriți cu (pre)nume de flori

Floriile

de Vasile Alecsandri (Convorbiri literare, 15 mai 1868)

---

Duminica Floriilor este o sărbătoare a bucuriei, din care transpare credința în înviere și în viața de apoi. Acest fapt este subliniat de numeroasele obiceiuri și tradiții de Florii, răspândite în țările creștine de pe mapamond. Adesea, aceste obiceiuri se întemeiază nu doar pe credința creștină, ci și pe credințe de sorginte păgână. Sărbătoarea Floriilor reprezintă cea mai importantă sărbătoare care vestește Paștele. Aceasta rememorează intrarea Domnului Iisus în Ierusalim, unde a fost aclamat de locuitorii oraşului şi întâmpinat cu frunze de palmier, fiind totodată sărbătoarea celor care poartă nume de flori. Totodată, în ziua de Florii, Biserica acordă dezlegare la pește, fiind a doua oară după Buna Vestire, în postul Paștelui, în care se poate consuma acest aliment. De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era îndreptată, pe lângă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei. De fapt, denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim. Legenda mai spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plângând, şi-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat să-şi găsească fiul. Pe drum, a ajuns la o apă şi a rugat o salcie să-i facă punte. Pentru aceasta, a binecuvântat-o să nu poată fi făcuţi cărbuni din lemnul ei şi să fie dusă în fiecare an la biserică de Florii. De aceea, în această zi oamenii duc la biserică flori şi ramuri de salcie, pentru a fi sfinţite. Potrivit credinţei populare, “mâţişorii” sfinţiţi de preot, în biserică, în Duminica Floriilor, au puteri magice: împletiţi în coroniţe şi aşezaţi deasupra uşilor, la ferestre şi la icoane, ei apără familia de boli şi de alte rele, aducând spor şi noroc. La ţară, ramurile de salcie înmugurită sunt legate în jurul pomilor fructiferi, ca să rodească din plin şi sunt amestecate în hrana animalelor, ca să le păzească sănătatea şi productivitatea. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a Intrării Mântuitorului în Ierusalim, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.

Semnificația biblică a sărbătorii Floriilor

Marea Sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim are loc în duminica dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Paşti), ziua fiind cunoscută şi sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor. În această zi creştinii sărbătoresc Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, înainte de patimile şi Învierea Sa. Intrarea Domnului în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat, deşi nu purta nici hlamidă împărătească de purpură, nici coroană de aur pe cap, şi nu avea nici pază de oşti pământeşti, după cum relata părintele Ilie Cleopa (1912 – 1998), în vol. Predici la Praznice Împărăteşti (1996). Două sunt motivele pentru care Mântuitorul şi-a făcut o intrare triumfală în vechea cetate a Ierusalimului, potrivit starețului Cleopa. „A venit Hristos la Ierusalim pentru a pătimi moarte de cruce de bunăvoie pentru mântuirea lumii. Apoi, pentru a se împlini prorociile din Vechiul Testament, să fie recunoscut după Lege că este Mesia, Mântuitorul lumii”. Poporul l-a întâmpinat pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9).  Pentru faptul că mulţimea din cetatea Ierusalimului l-a întâmpinat pe Mântuitor cu ramuri de finic, în Biserica Ortodoxă în această zi sunt împărţite credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate. Finicul sau curmalul este emblema credincioșilor și simbolul frumuseții, al purității și al nobleței interioare. El înseamnă speranța, viața care triumfă și iubirea care vine din suflet. Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (sau Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. În această săptămână, de duminică şi până vineri, se săvârşesc slujbele Deniilor, slujbe de dimineaţă (Utrenie) făcute seara aşa cum se face în cadrul privegherilor. Deniile diferă însă şi de slujbele de priveghere şi de Utrenii, prin faptul că aceste slujbe cuprind cântări şi rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paşti. În timpul unui an bisericesc, Deniile se săvârşesc numai în două săptămâni, în timpul Postului Paştilor: miercuri şi vineri în săptămâna a cincea, miercuri fiind Canonul Sfântului Andrei, adică o slujbă de dimineaţă, o Utrenie, în care se cuprinde un canon mare. La fel vineri seara, este slujba Acatistului Bunei Vestiri al Maicii Domnului, încadrat în slujba de dimineaţă, în slujba Utreniei, care se face seara. Tot Denii se numesc şi slujbele din ultima săptămână din Post, Săptămâna Mare. Slujbele care încep în seara din Duminica Floriilor şi continuă în serile de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt Utrenii, adică slujbe de dimineaţa, făcute seara.

Obiceiuri în Sâmbăta lui Lazăr

Sâmbăta lui Lazăr este sâmbăta de dinainte Floriilor, importantă sărbătoare ortodoxă care anul acesta este marcată pe data de 8 aprilie. În această zi, Biserica face pomenirea învierii lui Lazăr de către Domnul Iisus Hristos, înfăptuită în Betania. Data acestei sâmbete este deci una schimbătoare de la un an la altul, în funcție de data Paștilor – mai precis opt zile înainte de aceasta. În tradițiile românilor, o zi importantă este Sâmbăta lui Lazăr numită și Moșii de Florii sau Sâmbăta Morților, obișnuindu-se ca, în această zi, femeile să facă plăcintele lui Lazăr și să le dea de pomană. În Sâmbăta lui Lazăr, la sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morții, care așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ. Totodată, se practică datina Lăzărelului, care amintește de un străvechi zeu al vegetaţiei ce murea şi renăştea la începutul fiecărei primăveri. Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având legenda ei. Într-una dintre acestea, Lazăr moare după ce a poftit la nişte plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea. În zona de sud, în sâmbăta dinaintea Floriilor se mergea cu Vaiul, care inițial a fost un imn religios. Tradiția spune că fete împodobite cu salcie cântau din poartă în poartă și primeau ouă. În această zi există obiceiul Cântecelor de Paști, în care se povestește despre moartea și învierea lui Lazăr, înviere care o anunță pe cea a Mântuitorului Iisus Hristos. În sâmbăta ce precede  Floriile fetele colindă împodobite cu flori pe cap. Acestea cântă despre moartea nefericită și despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazăr. Una dintre fete, supranumită Lăzărița, se îmbracă în mireasă. În cântec se spune că acesta i-a cerut mamei să-i facă azimă (turtă făcută din aluat de făină de grâu sau de secară nedospit și coaptă de obicei sub spuză) iar ea n-a voit; el s-a dus apoi cu oile la pădure, s-a suit pe o creangă să scuture frunze oilor, dar a început să bată vântul, creanga s-a rupt, iar el a căzut și a murit. Cele trei surori ale lui l-au găsit, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce și l-au înmormântat. În Sâmbăta dinaintea Floriilor copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului, apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi de sănătate. Glasuri curate de copii povestesc peste vremuri despre Iisus, Cel primit cu slavă şi ramuri de măslin şi finic în Ierusalim de aceleaşi mulţimi care peste o săptămână aveau să-l răstignească. Totodată, la sate, pe vremuri, se practicau de Florii și câteva obiceiuri păgâne. La miezul nopţii dinspre Florii, fetele fierbeau apă cu busuioc şi cu fire de la ciucurii unei năframe furate de la înmormântarea unei fete mari. În Duminica de Florii, ele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând, în acest fel, să le crească părul frumos şi bogat. În alte locuri, oamenii nu se spală pe cap în această zi tocmai ca să nu încărunţească la fel ca pomii în floare.

În Grecia, Sâmbăta lui Lazăr este cunoscută în popor cu numele „Primele Paști”. În obiceiurile păstrate în Grecia sunt evidente influnțele păgâne antice, întrucât Lazăr nu îl prefigurează numai pe Hristos, ci trimite cu gândul și la zeii ce simbolizează tinerețea precum Adonis și Atis, prezenți în ritualurile păgâne antice de primăvară. În Cipru există obiceiul ca, în timpul unui joc pe roluri, Lazăr să fie interpretat de un copil. Tot în Grecia, în Sâmbăta lui Lazăr are loc o procesiune cu caracter funerar, în care copiii cântă pe la casele cunoscuților imnuri cunoscute sub numele „Lazarakia”. La sfârșit fiecare copil primește din partea celui colindat o mică prăjitură.

În Bulgaria, în Sâmbăta lui Lazăr fetele sunt cele care cântă și danseaza pe la casele cunoscutilor “Lăzărița”. Acest obicei constituie un rit de trecere de la copilărie la pubertate.

Tradiții și obiceiuri de Florii

In ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-L întâmpina tainic pe Hristos. Ele sunt sfințite și puse la icoane. Se crede că nu e bine să renunți la aceste ramuri dacă nu au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Există credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teamă ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, și stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate. Ramura de salcie sfințită era utilizată și în scopuri terapeutice. Oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli, iar bătrânele se incingeau cu salcia la mijloc ca să nu le mai doară șalele. Există și obiceiul ca părinții să-și lovească încet copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică, în credința că așa vor crește sănătoși și înțelepți. De Florii, una dintre marile sărbători ortodoxe, elementele creștine și precreștine se îmbină în mod fericit, rezultând tradiții și obiceiuri extrem de pitorești.

• O veche legendă ne spune că Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o apă mare i s-a ivit în cale. S-a rugat de toate buruienile s-o treacă apa, însă doar salcia a fost cea care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar preoții să o slujească.
• Cel care se împărtășește de Florii are mari șanse să i se împlinească orice dorință își va pune când se apropie de preot.
• Cu ocazia Moșilor de Florii, femeile coc placintele pe care le dau de pomană săracilor ca să nu moară de dorul lor, așa cum a pățit mama lui Lazăr. Legendele spun ca oamenii care nu serbează ziua lui Lazăr se vor umple de pistrui.
• Acum se aerisesc hainele și zestrea. În ziua de Florii unele gospodine scot hainele și veșmintele la aer în curte. Acestea se scutură de praf și, în plan simbolic, de rău și de urât. În Duminica Floriilor, fetele care vor să se mărite trebuie să scoată la soare zestrea pentru a chema ursitul. De Florii e bine să aeriseşti toate hainele.
• Înaintea marii sărbători, fetele mari din Banat și Transilvania obișnuiesc să pună o oglindă și o cămașă curată sub un par altoit. După răsăritul soarelui sunt luate și folosite în ritualuri de dragoste și sănătate.
• În același timp, dacă cineva îndrăznește să se spele pe cap chiar în ziua de Florii, fără apă descântată și sfințită, riscă să albească.
• Se dau câteva ramuri de salcie la vite ca să mănânce, iar livezile și viile sunt împodobite ca să dea roade bogate.
• În ziua de Florii, multe gospodine coc atâtea pâini câți membrii are familia, însă sunt diferite, în funcție de vârstele celor din familie. Pâinile se împletesc din aluat de grâu și sunt ornate cu figurine sau cruci din același aluat. Pâinile se vor da de pomană celor săraci pentru a fi feriți de probleme și necazuri.
• Altă tradiție a acestei sărbători este aceea că fetele să fiarbă apă cu busuioc. Fetele merg la miezul nopții să fiarbă apa și să o pregătească pentru a se spăla pe cap cu ea a doua zi, pentru a avea un păr frumos și strălucitor. Această apă o pun apoi la rădăcina unui păr înflorit, spunând: “Cât de frumos e părul înflorit, așa de frumoasă să fiu și eu; cum se uită oamenii la un păr înflorit, așa să se uite și la mine!”
• Duminica de Florii se spune că aduce veşti despre cum va fi vremea de Paşte sau cum va fi timpul în vara care va urma. Aşa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.
• Vara, când vremea este urâtă, se pun mâţişori pe foc, pentru ca fumul acestora să alunge trăsnetele şi fulgerele. Nu se munceşte în această zi, iar masa trebuie să fie întinsă tot timpul.
• De Florii se mănâncă peşte, aceasta fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri. Biserica ortodoxă dă dezlegare la pește, pentru că se spune că în această zi Iisus ar fi cerut să mănânce pește. În popor se spune că peștele consumat în această zi are puteri tămăduitoare și cine mănâncă se va lecui de orice boală.
• De Florii se obişnuia chiar să „se facă de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an.
• Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş.
• O altă tradiție spune că ramurile de salcie sunt așezate înainte de culcare sub pernele fetelor nemăritate, ele crezând că vor deveni mai frumoase și vor găsi curând un soț.
• Demult, crenguțele de salcie așezate la icoane după Florii se aruncau vara pe foc atunci când începea o furtună pentru a se împrăștia norii, ori se așterneau în ogradă pentru a alunga grindina. Ramurile de la icoană se așezau de gospodari în mijlocul casei, când era vremea rea, pentru a o apăra de trăsnete.
• În Duminica de Florii se culeg flori ce se adună în ciubare, ele urmând a fi folosite pentru încondeierea ouălor pentru Paște.
• Tradiţia cere ca de Florii mormintele să fie curăţate şi stropite cu apă sfinţită, iar crucile să fie împodobite cu flori de primăvară şi cu crenguţe sfinţite de salcie. Se dau de pomană, pentru sufletele celor plecaţi dintre cei vii, plăcinte şi gogoşi.
• Pentru că se crede că acum încep să înflorească urzicile, acestea nu se mai folosesc ca alimente, iar sărbătoarea se numeşte şi „Nunta urzicilor”. Urzicile, mâncate în special în post, sunt considerate foarte sănătoase.
• Se mai spune că dacă se aud broaştele cântând până la Florii, vara care urmează va fi frumoasă.
• În majoritatea localităţilor din Alba, în Duminica Floriilor, după slujbă, copiii însoţiţi de dascăli şi preot, împreună cu credincioşii străbat uliţele localităţilor cu salcie înmugurită în mână, cântând „Verşul Floriilor”, ca apoi să le depună în faţa altarului. Procesiunea simbolizează intrarea lui Iisus în Ierusalim. Ramurile de salcie sfinţite la Biserică se împart credincioşilor, care le pun, sub formă de cununiţă, la icoane sau deasupra porţilor, la intrarea în curţi.
• În unele sate copiii duc la îndeplinire un ritual asemănător cu sorcovitul, iar în foarte multe locuri se duc ramuri verzi la biserică. Există, în unele sate, și un fel de „Sorcovit” de Florii, copiii aducând în case flori de primăvară, dar și ramuri înverzite de salcie, sfințite la biserică. Ei îi ating cu aceste rămurele pe toți cei pe care-i întâlnesc, în ideea de a fi sănătoși și fericiți.

Obiceiuri de Florii în lume

• În Franța și Spania, încă din secolul al VIII-lea se păstrează obiceiul de a imita aclamațiile iudeilor „Osana!” (în limba aramaică – limbă semitică, răspândită în special în Antichitate în Siria, Palestina și Mesopotamia – este o rugăciune închinată Domnului ce înseamnă totodată și frunza de finic) la primirea lui Hristos. Din secolul al IX-lea se păstrează obiceiul aducerii ramurilor la biserică, obicei ce s-a răspândit atât în Răsărit, cât și în Apus. În Duminica Floriilor, bisericile sunt împodobite cu frunze de palmier în unele regiuni, sau cu ramuri de măslin, de dafin, în zonele în care acestea sunt mai des întâlnite, precum și în unele din țările mediteraneene. Alte substitute, precum ramurile de arbust, sunt folosite în țările nordice. În unele țări sunt folosite flori dar și ramuri de conifere. Acolo unde sunt întrebuințate ramurile de finic, acestea sunt adesea tăiate în forme diferite, în special sub forma sfintei cruci. În Grecia, după slujbă, sunt oferite de preot fiecărui credincios o mică cruce împreună cu un buchet din ramuri de dafin. Acest buchet este numit “vaya” și va fi ținut lângă icoanele din casele credincioșilor, precum ramurile de salcie în România. Există și superstiția potrivit căreia ramurile binecuvântate nu trebuie tăiate cu un obiect ascuțit, întrucât se crede că astfel acestea pierd puterea de a păzi de rău și boli.
• Tot în Grecia și Franța există obiceiul ca ramurile binecuvântate să fie duse în cimitir. În Franța, Duminica Floriilor și Ziua Tuturor Sfinților sunt sărbătorile când cei mai mulți credincioși merg în cimitire pentru a se ruga pentru cei adormiți. Aici, ca și în alte țări latine, există obiceiul de a planta ramuri de arbust binecuvântate în Duminica Floriilor, la mormintele celor dragi. Tot aici, în timpul înmormântării se pune în mâna celui adormit o astfel de ramură ca o mărturie a credinței în viața de apoi. Ca o plantă mereu verde, arbustului i s-a conferit acest simbolism funerar încă din vremuri pre-creștine, când le era închinat zeităților lumii subpământene Hades și Cybela.
• În Rusia și în Europa Centrală, oamenii obișnuiesc să mănânce mugurii de salcie în Dumnica Floriilor pentru a fi feriți de canicula din timpul verii.
• Din Carelia, o regiune majoritar ortodoxă a Finlandei, s-a răspândit un obicei în restul acestei țări, conforma căruia în dimineața primei zile de Paști, copiii întreabă oamenii dacă doresc să fie atinși cu o ramură de salcie, în timp ce rostesc o urare pentru sănătate, în schimbul primirii unei mici recompense din partea acelor persoane. Un fel de Sorcovă autotonă!
• În Slovacia, copiii realizează pentru procesiunea din Duminica Floriilor un copac. Se crede că ramurile acestuia au proprietăți tămăduitoare. Oamenii aruncă hainele de valoare sau lucruri scumpe înaintea acestui alai și dăruiesc bani sau ouă fiecărui copil în schimbul unei coronițe. Astfel de copaci sunt împodobiți cu flori în Polonia, cu flori uscate și cereale în Lituania și Letonia, și cu mere, portocale și covrigi în Austria.
• În Germania, Duminica Floriilor este numită Duminica Verde datorită florilor și ramurilor specifice.
• Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi.

Sărbătoriții zilei – Cine își serbează onomastica în Duminica Floriilor

Floriile sunt personificări ale florilor celebrate în duminica ce le poartă numele, Duminica Floriilor, peste care Biserica creştină a suprapus sărbătoarea Intrării triumfale a Domnului Iisus în Ierusalim. Floriile sunt motiv de bucurie pentru ortodocșii români și în fiecare an retrăim parcă intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim, smerit pe asin. Încărcată de semnificații, această sărbătoare are parte, pe tot cuprinsul țării, de obiceiuri și tradiții, care creează de secole o conexiune profundă între noi toți, continuând să ne definească. În ziua de Florii, pe lângă alte obiceiuri și tradiții, sunt sărbătoriți oamenii ce poartă (pre)nume de floare. Însă, nu doar cei cu nume de flori sunt răsfățații zilei, ci toți cei care poartă (pre)nume inspirate din natură: de flori și plante. Aproximativ 1,5 milioane de persoane din România poartă nume de flori, dintre cei felicitați de Florii, aproximativ 630.000 fiind bărbaţi, și peste 850.000, femei. Așadar, câteva dintre cele mai cunoscute, sau, dimpotrivă, cele mai rare (pre)nume sărbătorite de Florii ar fi: Anemona, Brânduşa, Camelia, Codrin(a), Codruţ(a), Crăiţa, Crenguţa, Crina, Crizantema, Dalia, Delia, Floarea, Flora, Florenţa, Florentin, Florentina, Florica, Florin, Florina, Garofiţa, Gențiana, Gherghina, Hortensia, Iasmin(a), Iris, Lăcrimioara, Laur(a), Laurenţiu, Laurian(a), Mălin(a), Margareta, Micșunica, Mugurel, Narcis(a), Panseluţa, Romaniţa, Roza, Rozalia, Trandafira, Violeta, Viorel(a), Viorica, Zambila. Mai sunt și alte nume exotice, împrumutate din alte țări, tot inspirate de flori și natură: Jasmina, Daphne, Yasmina, Yesenia, Zinnia.

Semnificația prenumelor feminine sărbătorite de Florii

– Alyssa – Un nume ce înseamnă „rațional” sau „nobil”, Alyssa, cu toate variantele sale (Alisa, Alissa, etc), este denumirea unei plante medicinale despre care s-a crezut cândva că ar fi fost leacul pentru nebunie.

– Anemona – Un nume de origini grecești, semnificația numelui Anemona este „floarea vântului”. Totodată, numele de floare Anemona mai simbolizează și fragilitatea.

– Aster/Steluța – Un nume tot mai popular în România, Aster este tot de origini grecești. Numele este dat unei flori cu aspect de stea, considerată sfântă în mitologiile greacă și romană. Mult mai românescul Steluța are și el aceeași origine.

– Azaleea – Un alt nume de origini grecești, Azaleea, derivat din Azalea, înseamnă „uscat”. Acest lucru are legătură cu caracteristicile florii Azalea, căreia îi merge foarte bine în sol uscat.

– Brândușa/Iris – Numele „Brândușa” este de origine română și se referă la o floare mică și delicată, cunoscută și sub numele de „crocus”. Această floare înflorește în primăvară, de obicei în luna martie sau aprilie, și este simbolul reînnoirii și al începutului primăverii. Numele „Brândușa” poate fi interpretat ca o referință la frumusețea și fragilitatea acestei flori, dar și ca o expresie a speranței și optimismului pentru viitor. Numele Iris are origini grecești, ce semnifică floarea cu același nume. Iris este un nume este asociat cu frumusețea și grandoarea. Numele „Iris” este popular în întreaga lume și este adesea utilizat pentru a denota o personalitate elegantă, sofisticată și cu un gust estetic rafinat.

– Camelia – Numele „Camelia” este de origine latină și se referă la o floare originară din Asia de Est și cunoscută pentru frumusețea sa. Numele „Camelia” poate fi interpretat ca simbol al frumuseții și rafinamentului, dar și ca o expresie a sentimentelor intense și profunde. Persoana care poartă acest nume poate fi văzută ca o persoană sofisticată și elegantă, asemenea acestei flori frumoase și pline de semnificație.

– Cecilia – Acest nume are de asemenea origini latine, iar în traducere înseamnă „Crin Divin”. Persoana care poartă acest nume poate fi văzută ca o persoană puternică și înțeleaptă, care este capabilă să își urmeze credința și să facă alegeri curajoase în viață.

– Crina – Numele „Crina” se referă la o floare cu același nume, crinul. Această floare este originară din Europa și Asia, fiind cunoscută pentru frumusețea și eleganța sa. Numele „Crina” poate fi interpretat ca simbol al purității și frumuseții, dar și ca o expresie a eleganței și fineții. Persoana care poartă acest nume poate fi văzută ca o persoană frumoasă și rafinată, asemenea acestei flori elegante și sofisticate.

– Lili/Liliana – Numele „Liliana” este un nume cu origini latine și provine din cuvântul „lilium”, care se referă la floarea de crin. Floarea de crin este cunoscută pentru frumusețea și eleganța sa, iar numele „Liliana” este asociat cu aceste calități.

– Codruța/Codrina – Numele „Codruța” este de origine română și derivă din cuvântul „codru”, care se referă la o pădure în care predomină arbori mari și copaci bătrâni. Persoana care poartă acest nume poate fi văzută ca o persoană puternică și stabilă, care este legată de natură și care are un caracter profund și autentic, asemenea unui copac bătrân dintr-un codru dens.

– Crăița – Numele „Crăița” are origini românești și este un diminutiv al cuvântului „crăieț”, care înseamnă „mic rege” sau „prinț”. Acesta este un nume feminin și poate fi interpretat ca „mică prințesă” sau „mică regină”. Cuvântul „crăieț” provine din latinescul „rex”, care înseamnă „rege”, și a fost folosit în trecut pentru a descrie fiul unui rege sau al unui principe. Numele „Crăița” este, prin urmare, un nume regal și nobil, asociat cu frumusețea și eleganța.

– Crenguța – Numele „Crenguța” are o origine naturală și se referă la o mică crenguță sau ramură, sugerând fragilitate și delicatețe. Acest nume este adesea folosit ca o poreclă sau un nume de familie, dar poate fi și un prenume dat fetelor. În acest caz, numele sugerează inocența și natura fragilă a copilului. În cultura populară românească, crenguța este adesea asociată cu primăvara și cu reînnoirea naturii, ceea ce îi conferă un simbolism pozitiv. De asemenea, acest nume poate sugera o persoană care este apropiată de natură și iubește să petreacă timp în aer liber.

– Crizantema – Numele „Crizantema” are o origine florală și se referă la o floare cu același nume, care este cunoscută pentru frumusețea și diversitatea culorilor sale. Cuvântul „crizantema” vine din grecescul „chrysos”, care înseamnă „aur” și „anthemon”, care înseamnă „floare”. Acest nume este adesea folosit ca un nume de fată, sugerând o personalitate puternică.

– Dafina/Laura/Lauriana – Numele Dafina își are originea în limba greacă, provenind din grecescul „daphne”, care înseamnă laur. În mitologia greacă, Daphne era o nimfă ce a fost transformată de către tatăl săul într-un arbust (dafin), pentru a fi scăpată de Apollo, ce se îndrăgostise de ea. Numele „Laura” are origini latine și este derivat din cuvântul „laurus”, care înseamnă dafin. În Roma antică, coroana de lauri era un simbol al victoriei și al realizărilor și era acordată câștigătorilor competițiilor sportive sau militare. De asemenea, numele „Laura” este adesea asociat cu simboluri precum pacea, victoria și puritatea.

– Dalia/Delia/Gherghina – Numele „Delia” are origini din limba greacă și ar fi derivat din Delos, o insulă greacă asociată cu zeița Artemis și cu tradiția florală. Numele este popular în România și este adesea asociat cu frumusețea și eleganța, datorită semnificației sale florale. Delia este, de asemenea, un nume utilizat în literatură și muzică, fiind adesea asociat cu o personalitate artistică și creativă. Gherghina este denumirea românească dată daliei, care provine din „Georgina” și derivă din numele grecesc „Georgios”, care înseamnă „agricultor” sau „lucrător în pământ”. Acest nume poate fi asociat cu valorile muncii, cu tradiția rurală sau cu simplitatea și modestia. În România, numele este popular și este adesea utilizat pentru o personalitate muncitoare, harnică și cu un caracter puternic.

– Erica/Erika – Numele „Erika” are origini din limba nordică veche și înseamnă „regină eternă”. Numele este popular în întreaga lume și este adesea asociat cu forța și independența, datorită semnificației sale regale. Mai ales în ultimii ani, Erika este un nume popular în România și este adesea utilizat pentru a denota o personalitate puternică și hotărâtă. Numele poate fi scris și „Erica” și este adesea asociat cu personalități creative și spirituale.

– Felicia – Numele „Felicia” are origini latine și înseamnă „fericită” sau „norocoasă”. Numele este popular în întreaga lume și este adesea asociat cu optimismul și bucuria de viață, datorită semnificației sale pozitive. Puțini știu, însă Felicia este și numele unei flori, cu petale delicate albăstrui.

– Florentina/Floarea/Florica/Florența – Florentina este un nume de origini latine, derivat din denumirea „florentinus”, ce semnifică înfloritor, prosper. Florentina este un nume popular în România și este adesea utilizat pentru a denota o personalitate delicată, rafinată și sofisticată.

– Garofița – Numele „Garofița” are origini latine și provine de la cuvântul latin „caryophyllus”, care înseamnă „garoafă”. Garofița este o floare populară și este adesea asociată cu dragostea, pasiunea și romantismul. Garofița este, de asemenea, un simbol al prieteniei și al afecțiunii, iar numele poate fi considerat un dar sau o apreciere pentru cineva drag.

– Gențiana – Numele „Gențiana” are origini din limba latină și este derivat din cuvântul „gentiana”, care se referă la o plantă cu flori albastre intense, ce crește în munți. Gențiana este adesea asociată cu puritatea și eleganța, dat fiind că florile sale sunt considerate simboluri ale acestor calități.

– Iasmina – Numele „Iasmina” are origini persane și este derivat din cuvântul „yasamin”, care înseamnă „iubire” sau „florile iasomiei”. Iasomia este o floare populară cu un parfum dulceag și este adesea asociată cu iubirea, frumusețea și delicatețea. Numele „Iasmina” este deseori utilizat pentru o personalitate sensibilă, romantică și cu o atitudine pozitivă față de viață.

– Hortensia/Ortansa – Numele „Hortensia” are origini latine și provine de la cuvântul latin „hortensis”, care înseamnă „din grădină” sau „de cultură”. Numele este adesea asociat cu floarea hortensiei, care este cunoscută pentru frumusețea și culorile sale intense. Hortensia este adesea utilizată pentru a denota o personalitate puternică, dar și elegantă și sofisticată, dat fiind că această floare reprezintă grandoare, noblețe și lux.

– Lăcrămioara – Florile ce stau la baza acestui nume de floare au la bază ca elemente de simbolism puritatea, dragostea, sinceritatea și norocul.

– Luminița – „Luminița” este un nume asociat cu simboluri precum speranță, lumină și căldură. Lumina este o forță pozitivă care îndepărtează întunericul și oferă ghidare și direcție. Mai puțin cunoscut este faptul că Luminița este și un nume de floare, de culoare galbenă, cu flori micuțe și delicate, ce se deschid seara.

– Magnolia – Mai puțin întâlnit, numele „Magnolia” este un nume de floare cu origini latine și se referă la un gen de plante cu flori mari și frumos colorate. Aceste flori sunt cunoscute pentru parfumul lor puternic și aroma lor dulce. Numele „Magnolia” poate fi asociat cu calități precum eleganța, rafinamentul și frumusețea.

– Mălina – Numele de floare „Mălina” derivă din denumirea copacului prunus padus, un abrust decorativ cu mici inflorescențe delicate, albe și foarte plăcut mirositoare. Mălina este un nume potrivit unei persoane gingașe, delicate, cu o atitudine pozitivă.

– Margareta – Numele de floare „Margareta” este un derivat din grecescul margarites, a cărui semnificație este de perle, de prețios. Margaretele sunt flori delicate, asemănătoare cu floarea de mușețel, ce e potrivit pentru o fire liniștită, calmă și răbdătoare.

– Micșunica – Micșunica este un nume mai puțin frecvent, de origine românească. Micșunelele sunt plante cu flori colorate și delicate, ce au multiple întrebuințări în medicina alternativă.

– Narcisa – Numele de floare „Narcisa” provine din cuvântul grecesc s și se referă la o floare fragilă, cu petale lungi și subțiri și cu un miros dulceag. În mitologia greacă, Narkissos era un tânăr frumos care a căzut îndrăgostit de propria sa reflexie în apă și a fost transformat într-o floare de narcisă de zeii nemulțumiți de vanitatea lui. Astfel, narcisa simbolizează întruchiparea iubirii de sine și a frumuseții fugitive.

– Olivia – Numele de floare „Olivia” nu se referă în mod direct la o anumită floare, ci este un nume de origine latină care înseamnă „măslin”. Măslinul, la rândul său, datorită importanței sale în religiile creștine, este simbolul păcii și al biruinței.

– Panseluța – Numele de floare „Panseluța” se referă la o floare mică și delicată, cu petale rotunjite și culori vibrante, cum ar fi albastru, mov, roz și alb. Numele de „Panseluța” vine din cuvântul francez „pensée”, care înseamnă „gând”. În tradiția populară, panseluța este adesea asociată cu dragostea și gândurile dulci, fiind oferită adesea ca un cadou romantic.

– Petunia – Numele de floare „Petunia” se referă la o floare cu petale mari și colorate, care se regăsește în mai multe nuanțe, inclusiv albastru, roz, roșu, violet și alb. Originară din America de Sud, petunia a devenit o plantă populară pentru grădinarii din întreaga lume. Numele de „Petunia” este considerat a fi derivat din cuvântul guarani „petun”, care se traduce ca „tutun”. În trecut, petunia era folosită de triburile indigene pentru a-și prepara țigările și pentru proprietățile sale medicinale. În prezent, petunia este adesea asociată cu dragostea și cu bucuria, fiind folosită în aranjamentele florale și în decorațiuni pentru evenimente festive.

– Rodica – Numele de floare „Rodica” nu este direct asociat cu o floare anume, ci este un nume feminin de origine grecească. În greacă, „rodos” înseamnă „trandafir”, astfel că numele „Rodica” poate fi tradus ca „micul trandafir”. Numele este adesea asociat cu frumusețea și delicatețea, precum și cu simbolul dragostei și afecțiunii. În tradiția populară românească, numele de Rodica este purtat de fete inteligente și pline de energie, care își trăiesc viața cu entuziasm și pasiune.

– Romanița – Numele de floare „Romanița” se referă la o floare mică și delicată, cu petale albe și galbene și un miros dulceag. Numele este derivat din cuvântul latin „Romanus”, care înseamnă „roman”, fiind asociat cu regiunile sudice ale Europei, în special cu Italia. În tradiția populară, romanița este adesea asociată cu norocul și cu protecția împotriva energiilor negative, fiind purtată ca un talisman sau fiind aruncată într-un foc de Sânziene. De asemenea, romanița este cunoscută și pentru proprietățile sale medicinale, fiind folosită în mod tradițional pentru a trata durerile de cap și pentru a calma sistemul nervos.

– Roza/Rozalia/Trandafira -Toate cele 3 nume de fete se serbează de Florii și sunt înrudite între ele prin originea lor, având la bază floarea de trandafir. Trandafira, mai puțin obișnuit, este un nume exclusiv românesc, în timp ce Roza și Rozalia, scris și Rosalia, derivă din latinescul „rosa”, care înseamnă tot trandafir.

– Sânziana – Numele de floare „Sânziana” se referă la o floare de culoare galbenă, cu un simbolism puternic în tradiția românească. Florile de sânziene sunt folosite ca leacuri naturiste din cele mai vechi timpuri.

– Valeriana – Numele de floare „Valeriana” se referă la o plantă medicinală cu flori mici și roz sau albe, cu un miros puternic și plăcut. Numele este derivat din cuvântul latin „valere”, care înseamnă „a fi puternic sau sănătos”, fiind asociat cu proprietățile medicinale ale plantei de Valeriana. În tradiția populară, numele de Valeriana este în strânsă legătură cu simbolul sănătății și al bunăstării, precum și cu norocul și protecția împotriva energiilor negative.

– Veronica – Numele de floare „Veronica” se referă la o plantă cu flori albastre sau violet. Numele este derivat din cuvântul latin „vera icon”, care înseamnă „adevărata imagine”, fiind asociat cu legenda biblică a Fecioarei Maria care a șters fața lui Iisus cu o cârpă pe care a lăsat-o apoi în urmă, iar pe aceasta a rămas impresa chipul lui Iisus. Veronica este cunoscută și pentru proprietățile sale medicinale. În tradiția populară, numele de Veronica este adesea asociat cu simbolul credinței și al spiritualității, precum și cu norocul și cu protecția împotriva energiilor negative.

– Violeta/Viorela/Viorica – Aceste 3 nume asemănătoare au un punct de plecare comun: o plantă cu flori mici și parfumate, cu tonuri de mov, albastru, roz sau alb. Numele sunt derivate din latinescul „viola”, care înseamnă „violet”, fiind asociat cu culoarea caracteristică a florii. Violeta este cunoscută pentru proprietățile sale medicinale și aromatice, fiind utilizată în producția de parfumuri, săpunuri și alte produse cosmetice. În tradiția populară, cele trei nume sunt asociate cu simbolul modestiei și al delicateței, precum și cu dragostea și cu loialitatea.

– Zambila/Zambilica – Numele de floare Zambila, cu diminutivul său Zambilica provine din floarea cu aceeași denumire, cu flori mari și parfumate, cu tonuri de mov, albastru, roz sau alb. În tradiția populară, numele de Zambila este adesea asociat cu simbolul frumuseții și al eleganței, precum și cu iubirea și cu romantismul. Zambila este considerată a fi o floare de primăvară, fiind adesea asociată cu începutul renașterii naturii și cu înnoirea vieții.

În ceea ce privește bărbații, cele mai întâlnite prenume de floare din România sunt Florin și Viorel, dar, există și altele la fel de „sonore”:

– Bujor – Numele de floare „Bujor” se referă la o plantă cu flori mari și parfumate, cu petale groase și rotunjite, de culoare albă, roz sau roșie. Numele este derivat din cuvântul latin „paeonia”, care se referă la aceeași specie de flori. În tradiția populară, numele de Bujor este adesea asociat cu simbolul bogăției și al prosperității, precum și cu iubirea și cu feminitatea. Bujorii sunt considerați a fi unele dintre cele mai frumoase flori din lume, fiind adesea utilizate în aranjamente florale și în decorarea grădinilor.

– Crin – Asemenea numelui de floare Crina, numele de băiat Crin are ca origini floarea cu aceeași denumire și este un simbol al rafinamentului și eleganței.

– Codruț/Codrin – Ambele nume de băiat au origini românești, ce amintesc de pădure, natură și duc cu gândul la o persoană falnică, puternică și de neclintit.

– Eric – Masculinul lui Erika/Erica, numele de floare Eric are aceeași origine în zona de nord a Europei și înseamnă „conducător etern”. Planta cu același nume produce inflorescențe bogate, cu petale roz și delicate.

– Florin/Florentin/Florică – Asemănător Florentinei, variantele masculine de nume de flori au originea în limba latină și înseamnă prosper, înfloritor.

– Gențian – Un nume la fel de rar întâlnit poate ca Gențiana, dacă se întâmplă să cunoști vreun Gențian este neapărat să îi spui La mulți ani de Florii.

– Ghiocel – Printre puținele nume de flori ce nu au echivalent în rândul celor feminine, Ghiocel este un nume românesc ce duce cu gândul la o persoană delicată, dar puternică și învingătoare în același timp.

– Laur/Laurențiu/Lorin – Echivalente masculine pentru Laura/Lauriana, Laur, Lorin sau Laurențiu poartă și ei nume de floare, având la bază tot planta omonimă.

– Lilian – Poate mai rar întâlnit, Lilian este un nume de floare de băiat ce este „înrudit” prin semnificație cu Crin, ambele amintit de aceeași floare maiestuoasă.

– Mugur/Mugurel – În ciuda faptului că nu e reprezentat de o anumită floare, Mugurel este și el celebrat în ziua de Florii. Numele Mugurel simbolizează noi începuturi, gingășie, reînvierea naturii.

– Narcis – Asemenea Narcisei, și varianta masculină a numelui își are originea în mitologia grecească și în legenda lui Narcis, cel îndrăgostit de propria persoană. Așadar, deși numele poate însemna și frumusețe, dragoste, el poate fi asociat și cu vanitatea, mândria și iubirea de sine.

– Viorel – Echivalentul masculin al numelor Viorela, Viorica sau Violeta, Viorel este unul dintre cele mai celebrate nume românești de ziua Floriilor. Viorel este un nume 100% românesc, al cărui simbolism este de bogăție, dragoste și loialitate.

Mult soare şi senin în viaţă, iar norocul să vă însoțească!

La mulţi ani!

Autor: Alina Andrei, RADOR

https://www.traditii-superstitii.ro/duminica-floriilor-traditii-obiceiuri-superstitii/

https://www.crestinortodox.ro/paste/obiceiuri-traditii-paste/obiceiuri-florii-71065.html

http://www.cultura.ro/duminica-floriilor-semnificatii-traditii-si-obiceiuri

https://science.hotnews.ro/stiri-antropologie-25499625-floriile-traditii-obiceiuri-ramuri-verzi-duse-biserica-pana-jocuri-moartea-nunta.htm

https://ziarulunirea.ro/florii-ce-nume-de-flori-sunt-sarbatorite-in-duminica-floriilor-256805/

https://www.libertateapentrufemei.ro/credinte/nume-sarbatorite-de-florii-320062