Elie Radu – eminentul inginer care a construit România modernă

Motto:

Nu-mi cereţi să vă ţin discursuri, ca să vă arăt cum ştiu să vorbesc; daţi-mi mai bine o planşetă, o riglă şi un echer pentru a vă face un proiect” (Elie Radu).

Elie Radu a fost inginer constructor de poduri și șosele, profesor și academician român. A militat, totodată, pentru drepturile profesionale ale inginerilor, a sprijinit și a îndrumat creația inginerească. De numele său se leagă primul sistem modern din ţară de alimentare a oraşelor cu apă potabilă, primele şosele peste munţi, dar și inovații folosite la sute de poduri, gări şi kilometri de cale ferată. A fost considerat un geniu în domeniul ingineriei. A fost, totodată, președinte al Societății Politehnice în anii 1898, 1903 și 1904.

Context

În secolul al XIX lea, România, ieșită din perioada fanariotă, cu dificultăți și minusuri în domeniul economic, social şi politic, pășea în epoca modernă. Era nevoie de modernizare și, astfel, apariţia unei noi generaţii de intelectuali şcoliţi la Viena, Berlin sau Paris aceelerează acest proces, în toate domeniile. Pe lângă geniile recunoscute din domeniul artelor, precum Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Ion Slavici, Ştefan Luchian sau George Enescu, au existat şi în domeniul tehnic adevăraţi deschizători de drumuri. Unul dintre ei este Elie Radu.

Viața și cariera

Elie Radu a văzut lumina zilei într-o zi de 20 aprilie 1853, la Botoșani. Școala primară și gimnaziul le face la Botoșani, apoi e trimis la Iași, pentru a-și continua studiile, la Colegiul Național. E încurajat de tatăl său să devină inginer. Tatăl său a fost primar al Botoșaniului, timp de 10 ani, și, astfel, tânărul Elie se apropie de lumea lucrărilor edilitare și îndrăgește construcțiile. Fiul pleacă la Bruxelles, în anul 1872, unde urmează Școala Politehnică, pe care a absolvit-o în 1877, obținând titlul de inginer diplomat. I se oferă un post în Belgia, însă el îl refuză și revine în țară. În decembrie 1877, după întoarcerea în țară, se angajează la Ministerul Lucrărilor Publice, unde debutează ca inginer alături de Anghel Saligny, la controlul liniei ferate Ploiești-Predeal.

Încep primele realizări de geniu, care uimesc Europa

De numele său se leagă, în primul rând, alimentarea cu apă potabilă a oraşelor din România. Până să apară Elie Radu, Bucureştiul şi marile oraşe ale României erau alimentate cu sacaua sau prin instalaţii improprii şi din surse îndoielnice, precum Dâmboviţa. Calitatea apei și igiena erau precare, astfel ca orașul era permanent expus bolilor sau epidemiilor.

Pentru București, din diferitele studii făcute și de specialiști străini, în anul 1897 a fost selectată propunerea lui Elie Radu, de a exploata apele subterane, curgând în subsolul Argeșului, din dreptul Bragadirului. Elie Radu avea să aducă în prim plan concepte care depăşeau pregătirea tehnică a contemporanilor, precum puţurile construite cu aer comprimat. În 1897, este numit director de lucrări şi hotărăşte ca Bucureştiul să fie alimentat cu apă din subteran, cu ajutorul unor rezervoare colectoare inovative. Hotorăşte amplasarea lor pe platoul Bragadiru, iar de aici, prin apeducte, apa ajunge la Grozăveşti, unde este filtrată.

Calitatea apei era mult îmbunătăţită, oraşul alimentat, iar construcţia de la Bragadiru devine unicat în Europa, atât prin ingeniozitate, dar şi prin capacitatea sa uriaşă. Se întindea pe o lungime de 6.560 de metri, o captare pe două grupe cu zece puţuri. După modelul Bucureşti, Elie Radu a proiectat staţii de capatare şi reţele de alimentare cu apă în oraşele Sinaia, Turnu Severin, Sulina, Botoşani, Târgovişte, Brăila, Piteşti, Iaşi, Târgu Ocna. Modelul său a fost preluat, de altfel, de aproape toate oraşele României. Practic, Elie Radu a adus apa potabilă în casele românilor. A doua etapă a lucrărilor (1922 – 1927) s-a executat tot după proiectul său, între Sabăr și Argeș (5,5 km), în prelungirea captărilor de la Bragadiru.

Construiește primele șosele din România

Elie Radu a contribuit la construirea șoselelor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania. Drumurile din Carpați, care legau Țara Românească de Moldova și Transilvania, au fost transformate în șosele. Erau primele şosele în adevăratul sens al cuvântului, cu podeţe, ziduri de sprijin, viaducte unde era cazul, parapete şi alte lucrări de consolidare. Astfel, Moroieni-Sinaia, Lotru-Câineni, Târgu-Ocna-Slănic-Moldova, Comănești-Palanca, Dolhasca-Hârlău și Călărași-Lehliu sunt construite de el. Un inginer desăvțrșit și un vizionar a realizat șosele folosind tehnologia macadamului inventată de scoțianul John Loudon McAdam.

Tehnologia consta în utilizarea în straturi mai groase a pietrișului, metodă care nu mai este în prezent, drumurile fiind asfaltate. De asemenea, alături de Gogu Constantinescu, un alt nume în domeniul ingineriei, Elie Radu a adus în prim plan construcțiile din beton armat.

Inventează o grindă care revoluționează construcția podurilor

Podurile erau din lemn, rudimentare ori șubrede. Nu suportau greutăți prea mari, iar societatea și transporturile evoluau rapid. ,,Grinda lui Elie Radu” din beton armat se păstreaza la Politehnica și astăzi. Era construită de inginer la începutul secolului XX. Era realizată din beton armat, pe baza unor calcule făcute de inginer, cu o deschidere de 8 metri. A fost testate la încărcături extreme și fost folosită pentru modernizarea majorităţii podurilor feroviare şi rutiere din România.

Tot Elie Radu a realizat şi primele planşee din beton armat pentru poduri. A realizat podurile de şosea din beton armat peste Jiu, o operă uluitoare în acea perioadă, folosind arcuri, poduri peste Olt, Vedea, Teleorman, Argeş, Râul Doamnei, Prahova, Siret, la care se adaugă încă câteva zeci de poduri pe structură metalică peste alte râuri din ţară. A mai realizat şi peste 20 de kilometri de poduri de cale ferată, după calculele sale.

Contribuția sa la clădirile edilitare

A proiectat şi supravegheat construcţia a zeci de clădiri publice, gări făcute cu arhitecţi români şi după stil românesc, nu cum era obiceiul de până atunci, după modă austriacă sau franceză. Lucrarea sa cea mai importantă este cladirea Ministerului Lucrărilor Publice (actualmente Primăria Capitalei), terminate în anul 1910. Are incluse planșee din beton armat, cu placă la partea inferioară și nervurile dispuse în casete, deasupra plăcii.

Gările de călători din stațiile Calafat, Comănești, Curtea de Argeș, Cotnari poartă, de asemenea, semnătura sa, ca și construcții tip (locuințe pentru personalul de întreținere a șoselelor); birouri și locuinșe de personal; băile de la Mamaia etc. A ajutat la realizarea Expoziției din anul 1906, în Parcul Carol, București (asanarea terenului, construirea Arenelor Romane), a bisericii Cuțitul de Argint etc. La reconstrucția și mărirea Spitalului Brâncovenesc a realizat planșee din beton armat (printre primele planșee din beton armat executate in Capitală, după cele de la Ministerul Lucrărilor Publice).

Activitatea didactică

Activitatea didactică a început-o in anul 1894, ca profesor la Școala de Poduri și Șosele – Secția Conductori, unde a predat, până în 1903, cursurile Trigonometrie, Poduri și construcții civile. Între anii 1903 – 1927, prof. Elie Radu a predat și cursul Procedee generale de construcții.

După anul 1927 (când s-a retras), a rămas profesor de onoare al școlii și președintele Consiliului de Perfecționare (titlu deținut din anul 1925). Cursul de Edilitare (despre alimentarea cu apă și canalizarea orașelor) a fost predat, pentru prima dată în învățământul superior de la noi, de profesorul Elie Radu.

Din anul 1919 a fost numit președinte al Consiliului Tehnic Superior (fusese propus de Anghel Saligny), for în care se discutau și aprobau probleme din domeniul căilor ferate, drumurilor, podurilor, alimentării cu apă și canalizării orașelor, clădirilor și sistematizării oraselor, electrificarii, asanării terenurilor etc. A funcționat până în anul 1930 (anul pensionării).

Pentru remarcabila sa activitate, Academia Română l-a ales, în anul 1927, membru de onoare.

A murit pe 10 octombrie 1931 şi a fost înmormântat la Bucureşti.

(Autor: Alexandru Balaci)

 

Bibliografie

Calendar Rador

https://www.revistaconstructiilor. eu/index.php/2013/08/01/personalitati-romanesti-in-constructii-elie-radu-1853-1931/

https://momenteistorice.ro/ elie-radu/