Autor: Alexandru Balaci
Regele Alexandru al III-lea sau Alexandru cel Mare s-a născut în anul 356 (î.Hr) în Pella, Grecia, o localitate aflat la nord-vest de orașul Thessaloníki. A rămas în istorie pentru campaniile sale împotriva regatului perșilor, care l-au purtat inclusiv până în India. Din vremea lui a rămas cunoscută forma de organizare militară de tip „falangă”, care i-a asigurat dominația militară în timpul antichității. Alexandru cel Mare a rămas cunoscut și pentru dorința sa de a restaura cultura greacă, el considerându-se jumătate grec, datorită legăturii sale cu filosoful Aristotel, care i-a fost profesor de la vârsta de 13 ani până la 16 ani. Domnia lui a încetat pe 13 iunie, 323 (î.Hr) în Babylon, când a murit.
Viața lui Alexandru
Alexandru a fost fiul regelui Philip al II-lea al Macedoniei și Olympiei, fiica regelui Neoptolemeus al Epirului. Între 13 și 16 ani, Alexandru a primit educație de la Aristotel, care a sperat să plămădească în tânărul moștenitor al tronului o educație solidă, pentru ca mai târziu, domnia acestuia să fie bazată pe rațiune și justiție și nu pe dictatură. Alexandru a preluat tronul în anul 340, pentru o perioadă scurtă, cât tatăl său a purtat campanii militare împotriva Bizanțului. , inclusiv împotriva unui neam barbar din familia tracilor. La doi ani diferență, Alexandru a comandat aripa stângă a armatei macedonene a tatălui său în bătălia de la Chaeronea, împotriva unei coaliții de orașe grecești. Macedonia a ieșit învingătoare iar Alexandru a reușit să distrugă organizarea batalionului sacru al tebanilor.
La un an diferență, tatăl său a divorțat de Olympia, lucru care a cauzat o ceartă între tată și fiu, iar Alexandru a fugit cu mama lui în Illyria. După o vreme, Alexandru și Philip s-au împăcat, însă poziția viitorului rege de moștenitor al tronului fusese compromisă. În 336, Philip a fost asasinat, iar Alexandru l-a succedat la tronul Macedoniei, fără opoziția aristocraților. Cu cu toate acestea, el a căutat în continuare vinovații pentru asasinarea tatălui său.
Și-a executat toți rivalii, chiar și o prințesă din Lyncestis, întrucât existau bănuieli că aceasta ar fi participat la uciderea tatălui său. A început cu această ocazie o campanie în Grecia, unde a fost ales de către Liga Corintului, ca strateg pentru campania din Grecia. În drum spre Macedonia, a trecut prin Delphi, unde a primit pseudonimul de „invincibil”. În 335 avansează prin Tracia, unde reușește să-i răpună pe tribali, trece Dunărea și reușește să-i disperseze pe geți. Întorcându-se spre Vest, el a purtat lupte cu ilirii, care încercau să cucerească Macedonia.
Un zvon al morții sale începe să se răspândească în Macedonia, antrenând diverse facțiuni pentru a prelua tronul. Tebanii, unul dintre statele grecești supuse de Alexandru s-a revoltat, alături de altele care îi favorizau pe tebani. Întrucât această veste nu era sigură, Demosthenes, un important lider atenian i-a incitat pe tebani să ceară ajutorul orașului Atena. În acest context, Alexandru a plecat spre Teba. După aproximativ 386 de kilometri de marș al armatei macedonene, acesta aproape a distrus Teba, cu excepția templelor și casei poetului Pindar, pe care îl îndrăgise. În această campanie, armata macedoneană a ucis 6.000 de oameni, iar toți supraviețuitorii au fost vânduți ca sclavi.
Campania împotriva perșilor
În primăvara anului 334, Alexandru a trecut strâmtoarea Dardanele, mergând spre Troia, de unde a purtat prima sa bătălie cu perșii la râul Kocabaş, de lângă Marea Marmara. Armata persană a fost condusă de trei satrapi în mai/iunie 334. Bătălia a fost câștigată de Alexandru, care a reușit să doboare mercenarii greci trimiși de Regele Darius iar 2.000 de supraviețuitori au fost trimiși în Macedonia, în lanțuri. Această victorie a deschis Asia de Vest macedonenilor, iar Alexandru a alungat fiecare conducător din orașe și a instaurat un regim bazat pe democrația grecească. Trimite, ca simbol al legăturii sale cu cultura greacă, 300 de bucăți de armuri capturate în bătălia de la Kocabaş, pentru a fi oferite ofrandă zeiței Atena.
În iarna anilor 334-333, Alexandru a cucerit toată partea de vest a Asiei Minor, iar în primăvara anului 333, a mărșăluit cu armata pe coastă, spre Perga, trecând vârfurile munților Climax. În acest timp, regele persan Darius, în fruntea marii armate persane, era pe partea de est a munților Amanus. Informațiile obținute din partea spionilor celor doi au fost greșite, astfel încât Alexandru a fost informat că Darius se afla în Issus, la nord de Myriandrus (astăzi İskenderun, Turcia), unde Alexandru aștepta alături de armata sa. În cele din urmă, Alexandru a descoperit tabăra lui Darius pe coasta râului Pinarus, a deschis lupta cu armata lui Darius și l-a determinat pe acesta să fugă, obținând o victorie tactică.
Mai mult, Darius și-a abandonat familia în mâinile lui Alexandru, alături de haremul acestuia de femei. De la Issus, Alexandru a plecat spre sud, în Siria și Fenicia, pentru a izola flota persană și a-i distruge bazele. În Fenicia, Alexandru a cucerit rapid orașele Marathus și Aradus, iar Parmenio, un general din armata lui Alexandru, a fost trimis să securizeze orașul Damasc. Din Damasc, Parmenio a luat comoara lui Darius, alături de bijuteriile sale, lucru are l-a determinat pe Darius să ceară încetarea luptei și pace. Alexandru i-a cerut lui Darius să capituleze necondiționat. Nu se întâmplă asta, iar Alexandru începe asediul orașului Tyr. În timpul asediului, Darius a trimis o altă ofertă de pace, menționând ca va trimite o răscumpărare de 10.000 de talanți pentru familia lui și va ceda toate teritoriile la vest de Eufrat, însă nici aceasta nu a fost acceptată de Alexandru, care a cucerit orașul și a vândut o mare parte din populație ca sclavi. Istoricii au afirmat că acea campanie împotriva orașului Tyr a fost cea mai mare victorie a lui Alexandru, întrucât numărul foloaselor obținute a fost extrem de mare.
În urma campaniei din Egipt, din 332, cucerește Egiptul, fondând și orașul Alexandria, pe malul vestic al Nilului. În Egipt, Alexandru a fost proclamat faraon şi tratat ca un eliberator. Având Egiptul cucerit, Alexandru deținea partea de est a Mediteranei. În toamna 331, merge să-l înfrunte iar pe Darius, la Gaugamela. Bătălia a antrenat efective importante și pierderi semnificative în ambele părți, dar Alexandru a reușit să-l determine pe Darius să fugă, din nou, cu cavaleria, dar acesta este asasinat. Se spune că, Alexandru a mers la Persepolis, unde l-a înmormântat pe Darius cu onoruri regale. Alexandru a dărâmat și templul lui Xerxes.
Bibliografie
https://www.history.com/topics/ancient-greece/alexander-the-great#section_5
https://www.britannica.com/biography/Alexander-the-Great
https://education.nationalgeographic.org/resource/alexander-great/
