Context
Acum 540 de ani (1483), după o muncă asiduă depusă de unii dintre cei mai renumiți artiști și arhitecți din istorie, uşile Capelei Sixtine s-au deschis pentru prima slujbă, prilej cu care capela a fost închinată Înălţării cu trupul la cer a Fecioarei Maria, sărbătoare şi romano-catolică. Capela Sixtină este unul dintre cele mai vizitate locuri din Palatul de la Vatican, Roma, Italia, aflându-se în partea dreaptă a Catedralei Sfântul Petru. Aceasta este capela palatului papal, fiind zidită ca loc de taină şi de reculegere, între anii 1472-1483.
A fost construită pentru Papa Sixtus al IV-lea
Capela Sixtina, capela papală din Palatul Vatican, a fost ridicată în 1473–1481 de către arhitectul Giovanni dei Dolci pentru Papa Sixtus al IV-lea (de unde și numele). Capela este renumită pentru frescele sale renascentiste create de Michelangelo. Este de formă paralelipipedică, având o lungime de 41 de metri, o lăţime de 13,41 de metri şi o înălţime de aproape 21 de metri. Se spune ca acestea ar fi fost dimensiunile Templului zidit de Solomon, în perioada Vechiului Testament. Cel care a proiectat clădirea a fost Baccio Pontelli, un arhitect renumit al vremii, iar cel care a supravegheat ridicarea ei a fost Giovannino del Dolci.
Capela este împărţită în două: în capătul estic se află Altarul, iar în cel vestic un spaţiu destinat credincioşilor. Tavanul capelei este boltit, în stilul apusean, iar pereţii laterali, în partea lor superioară, sunt luminaţi de 12 ferestre mari. Podeaua capelei prezintă un deosebit mozaic din marmură colorată. Picturile de pe pereţii capelei au fost lucrate de mai mulţi artişti ai vremii, nu numai de către Michelangelo. Au pictat Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli, ajutaţi de mai mulţi ucenici, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo şi Bartolomeo della Gatta.
Picturile murale sunt împărţite pe trei mari perioade istorice, potrivit gândirii vremii respective, şi anume: perioada de la Facerea lumii şi până la darea Celor zece Porunci; perioada de la Moise şi până la Naşterea lui Iisus Hristos; perioada creştinismului, de după Hristos. Cele mai deosebite două scene din picturile de pe pereţii capelei sunt lucrarea lui Perugino, în care „Hristos îi dă cheile lui Petru” şi lucrarea lui Botticelli, cu „Pedepsirea lui Core”. Amândouă au pe fundal Arcul lui Constantin, primul mare împărat creştin, care ar fi dat temporar Papei puterea de conducere în Imperiul Roman de Apus.
În anul 1508, papa Iulius al II-lea îi va încredinţa lui Michelangelo pictarea tavanului capelei. Michelangelo a pictat mai bine de 500 de metri pătraţi, vreme de patru ani. Artistul a depus aproape zilnic un efort epuizant, lucrând fără ucenici. Pictarea tavanului capelei se va termina şi sfinţi în ziua de prăznuire a Tuturor Sfinţilor, la 1 noiembrie 1512.
În anul 1535, papa Paul al III-lea Farnese, uimit de lucrarea lui Michelangelo, hotărăşte pictarea peretelui de deasupra Altarului, lăsat iniţial liber. Michelangelo începe zugrăvirea scenei numită „Judecata de Apoi”, la care va lucra asiduu vreme de şase ani, terminând-o în 1541.
Fresce mai mici între ferestre înfățișează diverși papi. Pentru marile ocazii ceremoniale, cele mai joase porțiuni ale pereților laterali au fost acoperite cu o serie de tapiserii ce reprezintă evenimente din Evanghelii și Faptele Apostolilor. Acestea au fost proiectate de Rafael și țesute în 1515–1519 la Bruxelles.
Capela Sixtină este locul principalelor ceremonii papale și este folosită de Colegiul Sacru al Cardinalilor pentru alegerea unui nou papă atunci când există un post vacant. Papi noi au început sa fie aleși în Capela Sixtină din 1492 (iar din 1870 numai în Capela Sixtina). În timpul verdictului și al concluziilor trase înaintea votului final, 115 cardinali se întâlnesc în capelă după ce au jurat să țină secret detaliile discutate. În zilele noastre, dispozitivele electronice nu sunt permise în interior și toți cardinalii sunt verificați de microfoane ascunse înainte de a intra.
După intrarea cardinalilor, ușile capelei sunt blocate și sunt spuse cuvintele „Extra omnes”, adică „Toți ceilalți afară”. De aici provine cuvântul ”conclave”: „cum clave” sau “închis cu cheie”. Un coș special instalat pe acoperișul capelei semnalează progresul sau impasul alegerilor: fumul negru indică faptul că niciun candidat nu a primit încă majoritatea necesară de două treimi; fumul alb se ridică deasupra Capelei (și sună clopotele) atunci când noul papă a fost ales.
Capela Sixtină a fost renovată în mai multe etape, între anii 1980-1999.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.britannica.com/topic/Sistine-Chapel
https://destepti.ro/ capela-sixtina-din-vatican
