Context
Teodor Gheorghe Negoiță (n. 27 septembrie 1947, comuna Sascut, județul Bacău – d. 23 martie 2011, București, România) a fost un explorator român al întinderilor polare. În anul 1995 a devenit primul român care a atins Polul Nord. A condus prima stație românească permanentă de cercetare și explorare din Antarctica (Stația Law-Racoviță), fondată de către el și inaugurată în anul 2006.
Viața și cariera
Teodor Gheorghe Negoiță s-a născut la data de 27 septembrie 1947 în comuna Sascut din județul Bacău. Deoarece părinții săi erau învățători, Teodor a avut norocul să aibă acasă o bibliotecă ce conținea multe cărți vechi de călătorii. A fost atras încă de atunci mai ales de descrierile unor expediții în zonele cele mai dificile de pe glob. Urmează ulterior cursurile Facultății de Chimie Industrială de la Iași, devenind inginer chimist. În perioada facultății a frecventat și cursuri la Facultatea de Geografie, de Istorie sau de Folclor. Era pasionat de etnologie și cel mai mult îl interesau pădurile ecuatoriale, Amazonia sau Noua Guinee. După absolvirea facultății, în anul 1974, este repartizat ca inginer chimist la o fabrică din Iași. Se ocupa la fel de mult și cu tehnica, încercând să aducă diverse modificări unor instalații mari. Ulterior, este transferat la București, la un institut de proiectare și cercetare.
În timpul liber, se axase pe studiul unui grup de pigmei din Africa Ecuatorială. Coresponda în acea vreme cu un Institut Catolic din Paris care îi trimitea documentația de care avea nevoie, însă era imposibil pe vremea aceea să faci o cercetare efectivă, pe teren.
Îndrăgește un domeniu pe care putea să-l aprofundeze în țară: speologia. Avea vârsta de 33 de ani când a învățat, de unul singur, tehnica speologiei alpine. Domeniul său de interes era reprezentat de peșterile verticale, cu o adâncime de 200-300 metri, mai puțin cercetate.
Pasiunea sa pentru speologie a evoluat apoi către peșterile în gheață. A reușit să-și procure cel mai bun echipament de speologie din vremea respectivă, adus din Cehoslovacia. Teodor Negoiță simțea totuși că trebuie să dezvolte mai mult decât o pasiune solitară, așa că a inițiat un proiect mai consistent. În anul 1987, este fondatorul primului program românesc de cercetări polare. Încercările de a obține aprobări pentru finanțarea acestui proiect au fost soldate cu eșec, abia după anul 1990 reușind să realizeze ceva concret.
Expediții românești către Polul Nord
A organizat mai multe expediții românești, în zonele înghețate din apropiere de Polul Nord: în Groenlanda, în nordul extrem al Canadei, în arhipelagul Spitsbergen (Svalbard). A format mai multe echipe de cercetători din domenii diferite, acestea fiind primele echipe românești care au activat în exteriorul țării într-o structura foarte neomogenă: geografi, geologi, ingineri, medici, biologi etc .În Groenlanda și arhipelagul Spitsbergen a călătorit de unul singur, parcurgând pe schiuri în jur de 300 de kilometri prin pustiurile înghețate.
Pasiunea sa pentru expediții în mediul arctic l-a determinat însă să renunțe la o eventuală carieră academică. Încă de la primele expediții, el a intrat în contact cu cercetătorii danezi, norvegieni, canadieni, ruși etc. cu intenția ca grupul său de cercetători polari români să nu urmeze direcții de cercetare care să se suprapună cu ale altor țări, ci să efectueze cercetări originale, care să evidențieze meritul particular al României.
În anul 1994, înființează Institutul Român de Cercetări Polare, ca instituție privată, cu scopul de a strânge în jurul său oamenii de știință din diferitele domenii pasionați de cercetările polare. Fondurile pentru cercetare provin din sponsorizări și din granturile guvernamentale sau fondurile europene, prin proiectele de cercetare la care participă Fundația. Din anul 1995, a înființat și condus Fundația Antarctică Română, cu scopul de a strânge finanțări pentru expedițiile ulterioare.Teodor Negoiță s-a pregătit mai mult de un an pentru a efectua o expediție la Polul Nord. În acest scop, și-a îmbunătățit condiția fizică, pentru a putea fi capabil să meargă sute de kilometri pe schiuri, să reziste frigului și să tragă după sine o sanie de 50 sau 100 de kilograme. Se pregătea chiar și opt ore pe zi, trăgând două cauciucuri după el, pentru a simula exact tractarea unei sănii în drum spre Pol. Deși a beneficiat de puține fonduri, Negoiță a avut voința și entuziasmul de a fi primul român care atingea Polul Nord.
La invitaţia Centrului Expediţionar Arctic şi a Academiei de Ştiinţe a Rusiei, a participat la o expediţie de cercetare complexă, pornită din Nordul Siberiei către vârful nordic al planetei.
La data de 21 aprilie 1995, ora 6.00, ora României, a devenit primul român care a atins Polul Nord, în cadrul amintitei expediţii ruse de cercetare. Performanţa lui a plasat România pe locul 11 în lume la capitolul cetăţeni care au ajuns la Polul Nord. Cu acel prilej, a studiat viteza şi direcţia banchizelor în derivă şi gradul de poluare cu radionuclizi, pesticide şi metale grele a apelor din jurul Polului Nord şi a gheţii banchizelor, conform lucrării ”Staţia Law-Racoviţă din Antarctica: Un vis împlinit în lumea aisbergurilor”, semnată de dr. Florica Topârceanu. La data de 21 aprilie 1995, exploratorul Teodor Gh. Negoiță devenea primul român care atinge Polul Nord (pe schiuri), în cadrul unei expediții ruse de cercetare.
În 1996, a înfiinţat Fundaţia Antarctică Română
Teodor Gheorghe Negoiţă a reprezentat România la şedinţele Tratatului Antarctic şi a fost membru activ al Comitetului pentru Protecţia Mediului în Antarctica. În anul 2000, a deschis lucrările Tratatului Antarctic de la Londra, eveniment la care au participat 43 de ţări.La 13 ianuarie 2006, Teodor Gheorghe Negoiţă a inaugurat, alături de echipa sa, prima şi singura staţie de cercetări polare româneşti în Antarctica, Law-Racoviţă. Din echipă au făcut parte şi două femei, Florica Topârceanu şi Elena Bocanciu, experte în biologie şi biochimie, primele românce la Polul Sud.
Numele staţiei provine de la Philip Law, primul cercetător australian care explorase estul Antarcticei, şi Emil Racoviţă, cel dintâi biolog din lume care a studiat viaţa în Antarctica, în cadrul expediţiei Belgica (1897-1899). De-a lungul carierei sale, Teodor Negoiţă a publicat peste 30 de lucrări ştiinţifice, în reviste cu mare impact în lumea ştiinţifică internaţională şi a contribuit la popularizarea rezultatelor cercetărilor sale prin numeroase întâlniri, simpozioane şi sesiuni de comunicări în ţară şi străinătate. Teodor Gheorghe Negoiţă este autorul a două cărţi în care şi-a expus amintirile din regiunile Polului Sud: ”Ştiinţa pe gheaţă – cu chinezii în Antarctica” (2004) şi ”Ambasada României în Antarctica – Staţia Law-Racoviţă” (2006).
Academia Română i-a acordat cercetătorului român distincţia onorifică Meritul Academic pentru merite deosebite în cercetarea din ţinuturile polare. Pentru contribuţia adusă la Ştiinţa Antarcticii, Teodor Gheorghe Negoiţă a fost desemnat Omul de Ştiinţă Internaţional 2003, de către Comitetul Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice din cadrul Institutului de Cercetare Polară Scott (Cambridge, Marea Britanie).
A încetat din viaţă la 23 martie 2011, la vârsta de 64 de ani şi a fost înmormântat în localitatea natală din judeţul Bacău.
(Autor:Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.amosnews.ro/arhiva/memoriam-astrului-polar-romanesc-teodor-gheorghe-negoita-30-11-2011
