Context
La 10 octombrie 1866, s-a născut Dimitrie Brândză, medic şi naturalist; întemeietorul Institutului Botanic (1891; bombardat în 1944) şi al Grădinii Botanice din Bucureşti (amenajarea acesteia începe în 1884 şi se încheie în 1891, când sunt inaugurate serele); membru titular al Academiei Române din 1879, vicepreşedinte al acestui for (1892-1895).
Viața și activitatea
Pe 10 octombrie 1846, în comuna Bivol (astăzi Viişoara, din fostul judeţ Dorohoi) se năştea Dimitrie, unul dintre cei trei fii ai familiei paharnicului Gheorghe şi Ruxanda Brândză, cel ce avea să devină cercetător, botanist, medic, profesor universitar şi director al Grădinii Botanice din Bucureşti, doctor al Facultăţii de Medicină din Paris. Subiectul tezei sale de doctorat s-a intitulat ,,Istoria botanică şi terapeutică a genţianaceelor folosite în medicină’’.A făcut liceul la Iaşi, între 1857-1864, apoi studiile superioare la Paris: în perioada 1864-1866 urmează cursuri de ştiinţe naturale la Sorbona, iar între 1864-1869, studii medicale, obţinând în 1869, la Paris, titlul de doctor în medicină.
A fost medic şi profesor de igienă la Seminarul „Socola”, profesor de ştiinţe naturale la Liceul „Naţional” din Iaşi, profesor de botanică şi zoologie la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi (1867-1874), medic la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iaşi (1869), profesor la Catedra de Botanică şi Zoologie a Universităţii din Bucureşti (1874-1895). Profesorului Dimitrie Brândză îi revine meritul de a fi înfiinţat o catedră independentă de botanică. A alcătuit, totodată, trei manuale de ştiinţe naturale pentru învăţământul secundar: „Geologia” (1872), „Zoologia” (1872) şi „Botanica” (1873).A muncit asiduu și pentru explorarea ştiinţifică a florei din întreaga Românie, ca şi pentru întemeierea primelor aşezăminte botanice din ţară În 1883 vede lumina tiparului principala sa operă, „Prodromul florei române” sau „Enumeraţiunea plantelor până astăzi cunoscute în Moldova şi Valahia”, care înglobează peste 2.100 de specii din Moldova şi Muntenia, dintre care 1.875 recoltate personal sau verificate în ierbarele consultate. Această lucrare pune bazele cercetării floristice din România.
Pentru meritele sale în cadrul învăţământului universitar, al cercetării florei României şi al activităţii ştiinţifice medicale, Dimitrie Brândză a fost ales la 30 iunie 1879 membru titular al Academiei Române, iar în sesiunea generală din 11 aprilie 1880 a rostit discursul de recepţie intitulat „Despre vegetaţiunea României şi exploratorii ei”. În 1884 a publicat în Analele Academiei lucrarea „Vegetaţia Dobrogei”. A fost şi vicepreşedinte al Academiei Române, în perioada 1 aprilie 1892-29 martie 1895.
O activitate deosebită a desfăşurat în cadrul Grădinii Botanice. „În anul 1874 Grădina Botanică a fost mutată de pe vechiul amplasament în centrul oraşului, pe terenurile palatului Vasile Suţu situate în faţa Universităţii. În acelaşi an, instituţia a trecut în componenţa Universităţii din Bucureşti, pe lângă Facultatea de Ştiinţe şi având la conducere pe remarcabilul profesor dr. Dimitrie Brândză”.
Pentru colecţiile botanice şi bibliotecă, Dimitrie Brândză obţine o încăpere în clădirea Universităţii, unde îşi transportă biblioteca sa şi ierbarul personal, împreună cu colecţii aduse de la Iaşi, la care se adăugau ierbarul lui Hoffmann şi cel al doctorului Carol Davila, cel care înfiinţase primul Grădina botanică din cadrul Şcolii de medicină şi farmacie.”Condiţiile improprii dezvoltării unei grădini botanice l-au determinat pe marele botanist să întreprindă numeroase demersuri pentru a obţine un teren adecvat reamenajării acestei instituţii, în conformitate cu misiunea pe care trebuia să şi-o îndeplinească. În anul 1884 acţiunile sale au fost încununate de succes, alocându-se în baza decretului nr. 659 din 28 februarie terenul şi fondurile necesare. Amenajarea noilor spaţii, care corespund amplasamentului actual al Grădinii Botanice, a presupus construirea şi popularea primelor sere (utilizând modelul serelor Grădinii Botanice din Liege), construirea Institutului Botanic în care au funcţionat, până la bombardamentul din 4 Aprilie 1944, disciplinele de Biologie vegetală, Herbarul şi Muzeul Botanic, ca şi efectuarea principalelor plantaţii de arbori şi arbuşti”.
Dimitrie Brândză a contribuit la crearea terminologiei botanice româneşti şi la descoperirea de noi specii (Silene pontica, Centaurea jankae, Paeonia romanica ş.a.).
Dintre numeroasele lucrări deosebit de valoroase pe care le-a publicat amintim: „Curs elementar de istorie naturală” (3 volume, 1873), „Fragmente din flora României” (1876), „Numirile vulgare ale plantelor” (1876), „Contribuţiuni nouă la flora României” (1889), „Flora Dobrogei” (în colaborare, apărută postum, în 1898), „Plante nouă din România” (apărută postum, în 1903) etc.
A încetat din viaţă la 3 august 1895, la Slănic-Moldova.
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/calatorii/documentar-gradina-botanica-din-bucuresti-156-de-ani-de-la-infiintare-id1791.html
https://www.agerpres.ro/documentare/2019/09/12/romani-celebri-dimitrie-brandza-medic-si-naturalist-fondatorul-gradinii-botanice-din-bucuresti–368474?fbclid=IwAR2eJ1AUBKnCaVan1JhgXXjO60aQZCOj0oVenjHupLGPLMwIOQ1nNpXMx7A
RADOR – Alexandru Balaci
