Radio România la 95 ani.  

Eugen Preda: “La Belgrad când a început transmisia, am început să vorbesc  fără hârtii”

de Octavian Silivestru

În 1948, între conducătorul comunist al Iugoslaviei, Iosip Broz Tito, și Stalin a izbucnit un conflict. Tito nu a mai recunoscut autoritatea Moscovei și s-a opus cererii lui Stalin ca Iugoslavia sa devină un stat satelit al URSS. O dată cu moartea lui Stalin, relațiile cu Iugoslavia vor cunoaște o îmbunătățire, mai ales din vara anului 1954 când Hrușciov a inițiat reconcilierea cu Tito. Un an mai târziu, între 26 mai și 3 iunie 1955, Hrușciov a facut o  vizită la Belgrad,  dându-i astfel satisfacție deplină lui Tito. Schimbările survenite în politica sovietică au determinat, începând cu anul 1956, și detensionarea relațiilor dintre România și Iugoslavia. Acest fapt a determinat reluarea contactelor la cel mai înalt nivel, când,  în perioada 22-29 octombrie 1956, Gheorghiu-Dej a vizitat oficial Iugoslavia. Așa cum era de așteptat, de la  București a fost trimisă o chipă de jurnaliști care să transmită principalele momente ale vizitei. Pentru Radio București  a  transmis în direct  Eugen Preda  –  redactor-șef adjunct la Direcția Emisiunilor Politice.

„În octombrie – noiembrie 1956 am fost în Iugoslavia, la prima vizită a conducerii de partid şi de stat. Trebuia să plecăm trei inşi : Alexandru Stark, care urma să facă transmiterea în direct de la sosire, eu, care trebuia să fiu comentator, şi George Ionescu, care urma să vină cu delegaţii. Însă, datorită unei “mâncătorii ” şi a unor acuzaţii aduse lui Stark – că în timp ce fusese la Beijing nu ştiu ce făcuse pe-acolo –  până la urmă n-a mai plecat Stark. Așa că am plecat  eu cu Tiţi Marinescu, care era vicepreşedinte al Radio-TV. Şi, până la urmă, a trebuit  să fac eu transmiterea în direct. Eu mai participasem, dar în calitate de şef, de supraveghetor. Am ajuns la Belgrad cu Tiţi Marinescu, pe 17 octombrie  1956. Era frig. Delegaţia urma să vină în 20 octombrie. Trebuie să spun că eram aşa de nervos, încât până la urmă am vomitat.  Mă gândeam tot timpul dacă voi reuşi să fac o transmisie ca lumea.  Cu vreo 10 minute înainte de intrarea în emisie au “căzut” cablurile. Noi ne luasem ca rezervă să folosm  emiţătorul de la Novisad, apoi semnalul  să fie receptat la Timişoara, și de acolo semnalul primit să fie băgat în cablu până la Bucureşti şi de acolo retransmis. Şi luasem hotărârea să-i spun lui Tiţi Marinescu că eu o să încep transmisia. Am să le spun cu zece minute înainte, în speranţa că mă vor auzi, că voi începe transmisia la fără cinci minute. Și după ce am să spun eu  “Încep transmisia ” voi număra pînă la șaizeci. Deci au un minut în care ei să facă manevrele, să facă anunţurile. Apoi eu o să încep să vorbesc. Şi am început   … Tiţi era cu telefonul la ureche, în speranţa că se va repune cablul. În momentul  în care s-a auzit fanfara, deodată am simţit că mă eliberez … şi am băgat hârtiile în buzunar şi am început să vorbesc  fără hârtii. Şi-n momentul acela, Tiţi mi-a făcut semn că s-a restabilit legătura, aşa că am transmis  prin sistemul ăsta. În momentele acelea a apărut George Ionescu cu nişte hârtii în care era reportajul de la frontieră până la Belgrad. I-am făcut semn să intre el [în cabină] şi mi-a făcut semn că nu poate. Şi-am luat hârtia cu ce scrisese el. Dar, mai înainte, a trebuit să arăt ce am scris lui Corbu, care era redactor-şef adjunct la “Scînteia” şi lui Corneliu Bogdan, care era directorul presei la Ministerul de Externe.  Și ăştia măzgăliseră, fiecare cu scrisul lui … Până la urmă am reuşit să fac transmisia de la Belgrad… Şi am fost până la [insula]  Brioni. [unde Tito avea reședința de vară]. Aici am făcut transmisia plecării de la Brioni. După terminarea vizitei am rămas ca invitat al părţii iugoslave timp de o săptămînă. Şi am vizitat  coasta Dalmată.  Când am revenit în “garnizoană ” … la Bucureşti, mi s-a adus la cunoştinţă că fusesem numit redactor-şef “en titre”. De când plecase Dona,  Radu Vasiliu şi cu mine rămăsesem adjuncţi. Radu Vasiliu a plecat chiar în toamna anului 1955 la Televiziune, unde a fost primul director al Televiziunii. Dona a fost sancţionat şi dat afară din Radio pentru chestiuni  mic-burgheze [dosar prost],  totuși  el era de fapt iniţiatorul schimbărilor [din radio], și el, în fond, crescuse o generaţie de oameni. A fost schimbată şi Melita Apostol din funcţia de vicepreşedinte al Radioului”.

[Interviu realizat de Mariana Conovici, 1995]