Context
Se împlinesc 100 de ani de când secţia militară a Muzeului Naţional al României (creată în aprilie 1914) a fost transformată în instituţie de sine-stătătoare, devenind Muzeul Militar Naţional. Acesta a fost înfiinţat la data de 18 decembrie 1923 prin Înaltul Decret nr. 6064, semnat de Regele Ferdinand I al României. Primul director al muzeului a fost generalul Constantin Ştefănescu-Amza. În 1919, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a cedat Ministerului de Război clădirea din Parcul Carol I denumită Palatul Artelor, împreună cu alte două clădiri din apropiere, pentru a adăposti expoziţiile şi patrimoniul viitorului muzeu militar. Clădirea şi exponatele au suferit pagube din cauza unui puternic incendiu din vara anului 1938 şi, din nou ca urmare a seismului din noiembrie 1940. Cele două dezastre şi izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au dus la întreruperea activităţii muzeului. La 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de Muzeul Militar Central, întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Şcoli de infanterie şi cavalerie din Strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituţia s-a mutat în actualul sediu din Str. Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 şi, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituţia a revenit la titulatura de Muzeul Militar Naţional. În anul 2006, în conformitate cu Raportul Comandamentului Logistic Întrunit nr. D.R. 1210 din 29.III.2006 și Rezoluția ministrului Apărării Naționale, Muzeul Militar Național a primit denumirea onorifică „Regele Ferdinand I”.
Scurt istoric
În anul 1906 a fost organizată la București o impozantă expoziție națională prilejuită de împlinirea a 40 de ani de la urcarea pe tron a principelui, viitor rege, Carol I. Cu această ocazie, în parcul ce îi poartă numele, au fost construite clădiri impunătoare care au adăpostit expoziția. Exponatele adunate în Muzeul Artileriei de la Arsenalul Armatei au reprezentat partea istorică a secțiunii militare, în care s-a dorit prezentarea materialului militar, puterea armată și întâmplările cele mai însemnate din istoria trecutului, mai ales evenimentele din ultimul război pentru neatârnarea națională.
Imediat după Expoziția națională din anul 1906, mai multe inițiative solicitau înființarea unui muzeu național, ca instituție reprezentativă a armatei, cu rol distinct în educarea și instruirea publicului. La 19 ianuarie 1914, maiorul Radu R. Rosetti a trimis Ministerului de Război un Raport documentat prin care propunea înființarea unei secții militare pe lângă Muzeul Național ce se construia pe Șoseaua Kisseleff.
Prin Decretul nr. 1789 din 22 aprilie 1914 s-a hotărât ca la Muzeul Național să se înființeze secția militară. La fondul inițial, în anii 1915 și 1916 s-au adăugat numeroase exponate obținute prin donație, cum ar fi colecția de armament și proiectile oferită de generalul Alexandru Tell sau drapelele batalioanelor de gardă civică din Galați. Izbucnirea Primului Război Mondial a reprezentat, pentru nou înființata secție militară, un adevărat dezastru, deoarece s-a dovedit că întreaga muncă depusă până atunci a fost zadarnică.
La sfârșitul războiului, armata s-a reorganizat rapid, inclusiv în domeniul muzeografiei. Astfel, la 12 mai 1919, marele istoric Nicolae Iorga a adresat o scrisoare Marelui Cartier General prin care solicita ca armata să organizeze o secțiune militară la expoziția Ligii Culturale, care urma să fie organizată, în acel an, în localul școlii primare din strada Clemenței din București.
Ministerul de Război a numit o comisie formată din 6 ofițeri, sub îndrumarea colonelului Constantin Ștefănescu-Amza, care avea sarcina să amenajeze partea militară a expoziției Ligii Culturale. La 6 iulie 1919, în prezența regelui Ferdinand I și a reginei Maria, s-a deschis această expoziție care, în secțiunea militară, prezenta capturi din Primul Război Mondial, dar și câteva piese din Arsenalul Armatei care au scăpat de urgiile vremii.
La 15 august 1919, expoziția Ligii Culturale și-a închis porțile, însă secțiunea militară a avut un succes deosebit, motiv pentru care generalul Ion Rășcanu, ministrul de Război, a hotărât înființarea muzeului militar. La sfârșitul aceluiași an, Ministerul de Domenii a cedat către Muzeul Militar, pe o perioadă de trei ani, Palatul Artelor din Parcul Carol, iar colonelul Constantin Ștefănescu-Amza a fost numit directorul nou înființatei instituții de cultură militară.
În perioada 1920-1923 au fost adunate, selectate și catalogate obiectele și s-a îmbogățit fondui inițial prin achiziții dar, mai ales, prin donații. Ulterior, ministrul de Război a înaintat Suveranului Raportul Nr. 520/1923, prin care se solicita înființarea oficială a Muzeului Militar. În urma acestui demers, regele Ferdinand I a semnat Înaltul Decret Nr. 6064 din 18 decembrie 1923 prin care Secția Militară, înființată prin Î.D. No. 1789 din 22 aprilie 1914, pe lângă muzeul național, se transformă în muzeul militar național, a cărui organizare a început în anul 1919, în localul cedat ministerului de războiu prin Î.D. No. 4836/919. În anul următor, au fost deschise, în mod oficial, porțile Muzeului Militar Național și s-a redactat primul regulament provizoriu de funcționare care, după ce a fost modificat parțial în anul 1925, a fost adoptat, în mod definitiv, prin Î.D. Nr. 1307/1928. Acest act normativ a rămas în vigoare, cu unele modificări, până în anul 1937, când a fost adoptată Legea de organizare și funcționare a Muzeului Militar Național.
Îmbogățirea permanentă cu noi obiecte i-a obligat pe responsabilii din Ministerul de Război să găsească soluții în vederea reorganizării expoziției permanente. În aceste condiții, în anul 1935 a fost inaugurată o nouă clădire a bibliotecii muzeului și s-a construit o încăpere specială pentru secția de aviație, pentru ca în anul 1937 să se constituie secția intendență. Din păcate, însă, istoria Muzeului Militar Național s-a aflat sub semnul marilor ghinioane, generate de calamități naturale sau de subiectivismul mutării dintr-o locație în alta. Astfel, din cauza descărcărilor electrice, în dimineața zilei de 15 iunie 1938, s-a declanșat un puternic incendiu, în care au ars o mare parte din clădirea centrală, dar și unele colecții deosebit de importante. În aceste condiții, muzeul a fost închis, fiind necesari 19 ani până când instituția a fost pusă, din nou, la dispoziția publicului.
În primăvara anului 1939 au început lucrările pentru restaurarea sediului, dar la 9 noiembrie 1940 a avut loc un cutremur de mare intensitate care, la rândul său, a afectat structura de rezistență a clădirilor. Reconstrucția muzeului s-a încheiat la jumătatea anului 1942, în plin război, dar consiliul de conducere a hotărât că nu este oportună aranjarea obiectelor de muzeu, până ce nu se va clarifica situația internațională. Deoarece evacuarea obiectelor trena, la 5 mai 1943, Ministerul Apărării Naționale a dat ordin de demolare a clădirilor muzeului, precum și a celorlalte anexe.
Oficial, s-a motivat că, în acel loc, urma să se ridice un important complex arhitectonic, care ar fi trebuit să cuprindă și Muzeul Militar Național. În fapt, se pare că adevărata cauză a demolării trebuie căutată în intenția germanilor de a lichida tot ce amintea de Primul Război Mondial și putea întreține o atmosferă antigermană. La 15 septembrie 1950 s-a dat în folosința muzeului clădirea Societății sportive Înainte de pe Calea Șerban-Vodă nr. 213-217 și s-a încercat reorganizarea instituției conform orientărilor politice din acea vreme.
Din păcate, nu s-a reușit închegarea unui muzeu, motiv pentru care, la 12 octombrie 1955, autoritățile de la București au atribuit un sediu provizoriu în fosta clădire a Ștabului domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza de pe bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7. Reorganizat conform ideologiei comuniste, muzeul s-a redeschis la 9 mai 1957 sub titulatura de Muzeul Militar Central. La scurt timp, însă, muzeul a fost mutat din nou, de data aceasta în clădirile fostei Școli de Infanterie și Cavalerie din București situată pe Dealul Spirii, mai exact pe strada Izvor nr. 137. În anul 1972 muzeul a fost închis pentru reamenajare, fiind redeschis la 3 martie 1975, într-o nouă concepție.
Între anii 1984-1985, lucrările de la Centrul civic și actualul Palat al Parlamentului s-au apropiat de locul de dispunere al muzeului, motiv pentru care autoritățile au hotărât mutarea instituției și demolarea clădirilor de pe Dealul Spirii. La sfârșitul anului 1986, muzeul a fost mutat în fosta cazarmă a Regimentului IV Ilfov nr. 21, construită în anul 1898. Clădirile, în care se află dispus și astăzi Muzeului Militar Național, sunt pe strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127, fostă strada Ștefan Furtună. Redeschis la 23 octombrie 1988, într-o expunere modernă, pe o suprafață de 22150 metri pătrați, formată din patru clădiri, cu un număr total de nouă etaje și un parc exterior de tehnică (artilerie, blindate, autovehicule, aviație și marină), reprezintă una din cele mai moderne și mai mari instituții muzeale din țară.
În anul 2006, în conformitate cu Raportul Comandamentului Logistic Întrunit Nr. D.R. 1210 din 29.03.2006 și Rezoluția ministrului Apărării Naționale, Muzeul Militar Național a primit denumirea onorifică ,,Regele Ferdinand I”. Muzeul Militar Național se prezintă atât specialiștilor, cât și publicului, ca o parte a unui fenomen social, capabil de acțiune nu numai în sfera conservării culturii militare, ci și ca generator de cunoștințe influențând, de o factură pozitivă, dezvoltarea și explicarea fenomenului militar.
Autor :Alexandru Balaci
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.muzeulmilitar.ro/istoric-mmn/
https://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=37
