Introducere
În 1932, la propunerea Societății Națiunilor și Institutului International pentru Cooperare Culturală de la Paris, Sigmund Freud și Albert Einstein au început un schimb de scrisori referitoare la paeca mondială, conform percepției fiecăruia. La distanță de câteva luni, scrisorile au fost publicate în două volume, intitulate: „Why, Wars?”.Scopul volumelor a fost de oferi câteva expertize cu privire la începutul Primului Război Mondial și ororile care au urmat . Mai mult decât atât, volumele au prezentat capitole de reflecție asupra ascensiunii totalitarismului.
De ce războaie?
Prin această întrebare se deschide volumul scris de Sigmund Freud, care încearcă să răspundă la această întrebare pe baza cercetărilor asupra individului. Primul Război Mondial l-a afectat profund pe Freud, care a susținut ședințe de terapie cu soldații întorși de pe front. Ceea ce a descoperit în subconstientul acestor oameni l-a marcat pe Freud, care a conchis că soldații au fost „goliți, total, de conținut, pe interior”. Mai departe, Freud introduce o întrebare referitoare la miza conflictelor mondiale, având în vedere că, natura umană este dirijată de dorința pentru putere. Dirijat cum trebuie, subconștinetul uman poate dezvolta comportamente agresive în direcția unor persoane sau a unor obiecte. Pentru a fi dirijat, individul trebuie să fie martor la răspândirea unor mesaje cu conținut propagandistic. Acest mesaje urmăresc defăimarea, devalorizarea, subestimarea unor valori culturale, catalogate invers proporționale cu valorile pe care individul le-a moștenit din interiorul statului. Acest proces a fost specific bolșevicilor, care au înregimentat indivizi, sub deviza eliberării naționale și a unor vieți fără greutăți.
Instinctul de supraviețuire reprezintă un element despre care Freud afirmă că poate fi declanșat prin acțiuni care pun in pericol existența individului. Prin pregătirea psihologică a acestuia, instinctul de supraviețuire poate fi transformat într-un „instinct al morții”, prin care același individ, se transformă într-o mașinărie distructivă, care nu mai este interesată de supraviețuirea proprie, ci dorește ca totul să fie distrus.
Pe de altă parte, abordarea lui Albert Einstein a problemei războiului presupune o analiză a sistemelor juridice, internaționale. Rezultatul acestei analize a indicat lipsa unei instituții sau a unor instrumente juridice care să incrimineze războiul. Trebuie indicat însă că acest schimb de scrisori a început în 1932 și este publicat în 1933, la cinci ani de la semnarea pactului Briand-Kellogg, privind scoaterea în afara legii a „agresiunii”. De asemenea, Einstein discută despre căderea civilizației vestice, care s-a abătut de la forme culturale conservatoare.
Pot fi oprite războaiele?
În 1915, Freud a scris un eseu despre moarte și război, în care argumenta că, pe baza un construct propriu, oamenii au ajuns să considere persoane cu care nu au avut niciodată legătură, ca fiind inamici ai securității umane. Ura față aproapele său a fost exploatată, iar individul a fost transformat într-o „mașinărie” fără sentimente, care a executat ordine. În 1933, pornind de la un eseu al său din 1915, Freud nu a oferit un răspuns clar asupra problemei războaielor. Sugestia pe care acesta o face este de a începe o campanie de constientizare, culturalizare a populației asupra războaielor, pentru a înțelege pierderile și câștigurile. Mai bine spus, Freud vede, în propriile analize, o problemă de educație și nu una de „blocare”, pe căi juridice a războaielor. Cum războaiele sunt începute de individ, este mai simplu să pregătești individul să nu mai considere „agresiunea”, fie fizică sau militară, ca fiind o soluție potrivită. Pentru acest lucru, este nevoie de campanii de educare, în spiritul păcii, asupra indivizilor, pentru a forma o generație care să nu cunoască ororile războiului.
Spiritul „profetic” al savantului Freud a prevăzut ceea ce generația postbelică va pune în funcțiune în Războiul Rece, „o lume fără conflicte internaționale”. Chiar dacă existența lor nu va lua sfârșit, Freud a menționat faptul că doar individul cu o cultură superioară va putea să discearnă între ce este bine și ce nu este.
Concluzie
Schimburile de scrisori reprezintă eforturi de promovare a păcii în perioada dintre cele două războaie mondiale. Alături de Albert Einstein și Sigmund Freud, Paul Valéry, Henri Focillon, Aldous Huxley și Gillbert Murray au contribuit cu lucrări de popularizare a conceptelor de „pace” pentru promovarea Societății Națiunilor. Acest lucrări au fost realizate într-un still ușor de citit și înțeles, în limbile de circulație internațională, pentru a putea avea un tiraj cât mai mare.
Cu toate acestea, Sigmund Freud nu este singurul psihanalist care a scris eseuri pe problemele războiului și sentimentului de distrugere. La diferență de patru ani, Carl Jung a scris un eseu despre Waton (zeitatea care veghează peste germani), în care aduce în discuție totalitarismul, venirea la puterea a nazismului, distrugerea, corupția și înarmarea națiunilor.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
https://libraryresources.unog.ch/ld.php?content_id=31431654
https://libraryresources.unog.ch/ld.php?content_id=31431711
https://libraryresources.unog.ch/lonintellectualcooperation/IIIC
https://www.degruyter.com/document/doi/10.1515/9781400850976.179/html?lang=en
