Un studiu australian dezvăluie că pânzele de păianjen captează mult ADN din mediu, ceea ce oferă o idee destul de bună despre speciile de animale care trăiesc în zona înconjurătoare.
„ADN-ul lăsat de animale în mediu este găsit suspendat în aer”, explică Josh Newton pentru săptămânalul „New Scientist”. Sub formă de ADN care plutește liber, în celulele părului și pielii, de exemplu, sau atașat la altceva, cum ar fi particulele de praf”. Și poate ajunge încurcat într-o pânză de păianjen, conform lucrării biologului și a colegilor săi de la Universitatea Curtin din Perth, Australia. Acesta este modul în care animalele vertebrate, inclusiv elefanții, pot rămâne prinse acolo.
Pentru a ajunge la această descoperire, cercetătorii au colectat 49 de pânze de păianjen la grădina zoologică din Perth și în rezervația naturală împădurită Karakamia, aflată la aproximativ 50 de kilometri distanță. Analiza a aproximativ 2,5 milioane de secvențe de ADN găsite în pânzele de păianjen a dat naștere unui articol publicat în revista de specialitate „Cell”.
Desigur, a existat ADN uman, care a însumat puțin peste un milion de secvențe și a fost exclus din analiză. Dar nu numai. Pânzele de păianjen din lemn conțineau materialul genetic a 32 de specii de mamifere și păsări, inclusiv „specii endemice precum cangurul gri și broaștele motociclete (motorbike frogs), dar și trei specii invazive, vulpea roșie, șoarecele gri și șobolanul negru”, detaliază „New Scientist”.
Pânzele de păianjen de la grădina zoologică au prins o varietate mai mare de ADN, „reflectând în mare diversitatea de specii exotice adăpostite în grădina zoologică”, scriu oamenii de știință în „Cell”. Cu cât animalul este mai mare – girafă, elefant – cu atât cantitatea de ADN prinsă este mai mare.
O altă relație logică: cu cât incinta animalului este mai aproape de pânză, cu atât este mai mare probabilitatea de a-i găsi ADN-ul. „Cercetătorii au găsit ADN de la animale ale căror cuști erau situate până la 200 de metri de pânza de păianjen”, afirmă revista britanică.
„Folosirea pânzelor de păianjen ca plase ADN deschide ușa cercetării în medii greu accesibile”, explică „ABC News”. Site-ul australian raportează cuvintele lui Morten Allentoft, care a supravegheat această cercetare: „Oamenii de știință se bazează, în general, pe observații directe pentru a studia animalele, dar acest studiu extinde posibilitățile de a studia biodiversitatea folosind ADN-ul ambiental”. (www.courrierinternational.com – 31 ianuarie)/rcostea
RADOR RADIO ROMÂNIA (2 februarie)
