Într-o zi de 12 februarie, acum exact 85 de ani (1939), Radiodifuziunea Română transmitea prima emisiune pentru America. Era un mijloc de propagandă pentru participarea României la Expoziţia Universală de la New York. În program: „Poema română”, de George Enescu, o melodie populară în interpretarea Mariei Tănase, iar orchestra lui Grigoraş Dinicu interpretează o horă caracteristică şi arii populare româneşti, cu concursul Valentinei Creţoiu Tassian şi a lui G. Folescu. Aceasta este considerată ziua de naştere a producţiilor radiofonice româneşti cu destinaţie transoceanică.
Context
Primele emisiuni de radio experimentale transmise din România pentru străinătate au fost programe muzicale. Se întâmpla în 1927, înainte de înfiinţarea Societăţii Naţionale de Radio. Deşi nu era un post oficial, Institutul Electrotehnic deservea în vedere ascultătorul din alte ţări. Într-o clădire din secolul 19 care găzduieşte astăzi Muzeul Literaturii Române din Bucureşti îşi avea sediul, prin anii ’20 ai secolului trecut, Institutul Electrotehnic Universitar. Istoricul Eugen Denize, cercetător al evoluţiei radiofoniei româneşti, spunea că în laboratoarele acestui Institut a fost construit, în 1927, un post de emisie românesc, cu o putere de 200 W şi care funcţiona pe lungimea de undă de 280 de metri. Anunţarea emisiilor se făcea în patru limbi: română, franceză, germană şi italiană. Având o “bătaie” de aproximativ 1000 de kilometri, putea fi recepţionat şi peste hotare, în Europa şi în Orientul Apropiat. “Prin acest post, s-au produs pentru prima dată la microfon artiştii Operei Române, s-au transmis concertele de la Ateneul Român şi s-au difuzat, în iarna aceluiaşi an, simfoniile lui Beethoven” – scria Denize.
Prima emisiune oficială în limba română avea să fie difuzată la 1 noiembrie 1928, cu un emiţător de 400 de waţi, pe lungimea de undă de 401,6 metri. Imobilul proaspetei Societăţi de Difuziune Radiotelefonică se afla, ca și acum, pe strada General Berthelot nr. 60-64, lângă Cișmigiu. În 1932, emisiunile se auzeau până în Noua Zeelandă. Cu doi ani înainte, Consulatul român din Palestina înainta autorităţilor române cererea unui mare număr de cetăţeni din zonă, ca postul naţional de la Bucureşti să transmită informaţii şi în limba franceză, pentru a putea fi înţeles mesajul. Primele emisiuni propriu-zise în limbi străine aparținând Societăţii Române de Radio au fost, însă, concepute, la începutul anilor ’30 ai secolului XX, pentru informarea corpului diplomatic aflat în msiune la București. Istoricul Eugen Denize notează, în primul său volum consacrat istoriei SRR: “Primele emisiuni de acest gen au loc începând din anul 1932 şi sunt jurnale în limbile franceză şi engleză, difuzate înainte de închiderea emisiunii, un sfert de oră înainte de miezul nopţii”. `
Erau scurte informaţii în franceză şi engleză. Au urmat jurnale în limbile italiană şi germană, difuzate la aceeaşi oră, în alternanţă cu cele în engleză şi franceză. România, ca şi celelalte ţări, avea, așadar, un instrument extraordinar pentru a se prezenta în lume. Vor apărea seri speciale dedicate altor ţări. Vor apărea programele de schimburi, iar încă din 1930 s-au difuzat periodic pagini din clasicii literaturii române, în limbile franceză, italiană şi germană, traduse special. În Revista “Radiofonia” dinainte de cel de-al doilea război mondial se anunța că începând din luna martie 1933, la orele 23:00 (ora Bucureştiului), orele 21:00 GMT, Societatea Română de Radiodifuziune a început să transmită de două ori pe săptămână o emisiune numită “Pentru informarea străinătăţii”.
Prima conferinţă în limba franceză, difuzată în 21 martie 1933, aparţinea profesorului Alexandru Busuioceanu şi se numea “Viaţa artistică în România”. Conferinţa în limba germană din 24 martie 1933 îi aparţinea lui Paul Zarifopol şi se referea la “Viaţa literară în România”. Erau, de asemenea, abordate teme despre Mihai Eminescu, despre romanul “Răscoala” de Liviu Rebreanu, despre monumentele bizantine din România, peisajul românesc, poezia populară, staţiunile balneare, Mica Antantă, ştiri economice, teatrul şi pictura, castelele din România, oraşul Bucureşti etc. După cum reiese din “Radio Adevărul” nr. 349, din 1935 se difuzează, seara, la orele 23:45 (ora României) un “Jurnal pentru străinatate”, în limbile franceză şi germană.
Vine data de 12 februarie 1939, când e lansată o emisiune complexă despre România pentru America. Producția media a servit ca mijloc de propagandă cu ocazia participării României la Expoziţia Universală de la New York”. În program au putut fi ascultate, între altele, “Poema română”, de George Enescu, o melodie populară în interpretarea marii noastre artiste Maria Tănase, orchestra dirijată de cunoscutul Grigoraş Dinicu, interpretând o horă, arii populare româneşti, în interpretarea Valentinei Creţoiu Tassian şi a lui G. Folescu.
În ediţia din 19 februarie 1939 a revistei „Radio – Adevărul”, emisiunea a fost apreciată ca un „eveniment epocal”. Includea interviuri şi muzică şi a fost redifuzată de posturile americane. În Fonoteca de Aur e vocea Mariei Tănase, care cânta în ea. Prima confirmare a captării în Statele Unite a unei emisiuni produse în limba engleză de Radio Bucureşti datează, aşadar, din februarie 1939 şi este considerată ziua de naştere a producţiilor radiofonice româneşti cu destinaţie transoceanică.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
Calendar Rador
Eugen Denize – Istoria societatii romane de radiodifuziune
https://www.rri.ro/pages/printeaza/746
