Rolul Americii în securitatea europeană și conflictele din Ucraina și Orientul Apropiat alături de ramificațiile acestora se regăsesc din nou pe primele pagini ale presei internaționale.
La Libre Belgique transmite că „un proiect de armă nucleară spațială pe care Rusia îl dezvoltă pentru a ținti sateliți a provocat panică în SUA”. Ar fi o „încălcare a tratatului din 1967” care le interzice „semnatarilor – inclusiv Rusia și SUA – să amplaseze arme nucleare în afara planetei”. Totuși, „proiectul e încă în dezvoltare și nu reprezintă o amenințare imediată”. Kremlinul a dezmințit imediat știrea, declarând că e o „farsă” și un „truc” al administrației SUA pentru a convinge Congresul să voteze ajutorul militar pentru Ucraina, consemnează agenția rusă TASS. Britanicul The Telegraph avertizează însă că arma ar putea fi „de-a dreptul devastatoare”, că „inventarea de arme-minune e una dintre obsesiile lui Putin” și că acest „tiran nu are nici un respect pentru dreptul internațional”.
Ziarul belgian Le Vif reamintește „declarațiile șocante ale lui Donald Trump, care a amenințat că nu va mai garanta protecția țărilor NATO”, pentru a explica de ce „în fața războiului din Ucraina și a amenințării ruse, Germania a început o revizuire profundă a politicii de apărare”, care ar putea include și un „scut nuclear pentru Europa”. Neliniștea europenilor e reflectată și de un titlu din cotidianul italian Il Messaggero: „Lituania își consolidează apărarea: «Rusia e mai puternică decât atunci când a atacat Ucraina, Putin poate lovi oriunde»”. Articolul amintește că Berlinul a declarat recent că Rusia „ar putea ataca o țară NATO în următorii cinci până la opt ani, iar aceeași teorie a fost reluată de ministrul danez al apărării”. În acest context agenția Reuters ne informează că „premierul Belgiei pledează pentru obligaţiuni UE în vederea creşterii cheltuielilor militare”. Ideea e susținută și de premierul eston, președintele francez și președintele Consiliului European. Portalul european Politico relatează și despre o inițiativă britanică vizând achiziții militare comune de către 14 aliați europeni din NATO, atât pentru propria apărare cât și pentru ajutarea Ucrainei. Londra i-a îndemnat pe aliați să-și mărească bugetul militar la 2% din PIB, „nu din cauza amenințării lui Trump, ci pentru că războiul din Europa demonstrează că e necesar”. Spaniolul La Razon scrie că secretarul general al NATO Jens Stoltenberg i-a reamintit Americii că „menținerea unei alianțe puternice e în interesul SUA, care nu au purtat niciodată un război singure”. El a precizat totuși că „deși pacea nu poate fi considerată ca dată, nu există o amenințare iminentă împotriva vreunui aliat din NATO”. The Washington Post consideră că Joe Biden ar trebui să fie sincer cu aliații europeni: „Ajutorul pentru Ucraina nu va veni curând. Poate chiar deloc. Trump ar putea câștiga. Ar putea scoate SUA din NATO”. Măcar așa „ucrainenii și europenii pot începe să-și facă planuri pentru a compensa”. O analiză din The Financial Times ajunge la concluzia amară: „groaznicul adevăr știut de Trump: SUA se pot descurca pe cont propriu”, astfel că „în viziunea lui, NATO e o schemă de extorcare în care SUA au rolul de șef mafiot, iar Rusia e bătăușul pus să-i sperie pe europeni pentru a scoate banii din buzunar”.
În publicația bulgară 24Chasa un politolog explică: „obiectivul final al războiului din Ucraina e retragerea NATO la granițele de dinainte de 2004. Ceea ce înseamnă că, dacă Rusia va câștiga, e foarte probabil ca ea să ceară ca Bulgaria și România, care au aderat la NATO în 2004, să fie zonă-tampon. Așa cum Ucraina a fost zonă-tampon. Și am văzut care e soarta zonelor-tampon”. Agenția de presă ucraineană RBC anunță, citând serviciul de spionaj militar de la Kiev, că „Rusia a început faza activă a unei operațiuni informaționale cu numele de cod «Perun». Rusia intenționează să implice jurnaliști străini, personalități din media și bloggeri pentru a-şi justifica agresiunea contra Ucrainei. În acest context a fost acordat de către dictatorul rus un interviu propagandistului american Tucker Carlson”. Site-ul european EUObserver reține că UE a adoptat acum sancțiuni și împotriva Belarusului pentru răpirea de copii ucraineni. Se estimează că regimul Lukașenko a preluat 2.400 de copii ucraineni până acum, în vreme ce Rusia e posibil să fi răpit 20.000. Demersul poate ajuta și la emiterea unui mandat internațional de arestare pe numele lui Lukașenko. Săptămânalul german Der Spiegel acuză însă UE că nu sancționează mereu pe cine trebuie. De pildă miliardarul rus Arkadi Voloj, care s-a îmbogățit de pe urma unei companii similare cu Google, Yandex, deci nu un oligarh tipic. A condamnat războiul „barbar” și n-a mai pus piciorul în Rusia de la izbucnirea lui, fiind declarat „trădător” de Kremlin. Cazul lui „ilustrează slăbiciunea regimului european de sancțiuni. Măsurile punitive nu au avut rezultatul scontat de a incita mediul de afaceri contra conducerii statului”. În The New York Times un jurnalist rus ne explică ce s-a întâmplat cu candidatura prezidențială a lui Boris Nadejdin: „marionetele lui Putin se trezesc la viață”. Pentru a întreține aparența democrației Kremlinul aprobă contracandidați inofensivi pentru Putin care sfârșesc prin a obține scoruri jalnice, având astfel și funcția secundară de a-i umili pe alegătorii liberali pro-occidentali. Nadejdin, astfel aprobat și el, s-a declarat însă candidatul anti-război și imediat zeci de mii de ruși s-au pus la coadă în toată țara pentru a semna pentru el. „Impresionat clar de popularitatea sa enormă”, Nadejdin a decis să candideze cu adevărat și, în premieră, l-a numit pe Putin „dictator” când și-a depus semnăturile. Care i-au fost invalidate.
Între timp, în Orientul Mijlociu continuă conflictul din Fâșia Gaza și demersurile diplomatice menite a-l opri. După ce „Joe Biden, a precizat că speră la un acord de încetare a focului care ar putea duce la o pace mai durabilă pe baza soluției cu două state, Benjamin Netanyahu a respins joi, pe moment, orice discuție despre un stat palestinian”, consemnează CNN. Președintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva vizitează joi la Cairo sediul Ligii Statelor Arabe, unde „urmează să ţină un discurs despre războiul dintre Israel și Hamas”, informează site-ul brazilian O Globo. „Egiptul joacă un rol important în negocierea unui acord între Israel și gruparea teroristă palestiniană Hamas. Lula urmează să se ofere pentru a contribui la soluţionarea războiului.” Portughezul Jornal Económico arată însă că la Cairo nu s-a înregistrat vreun „progres la negocierile pentru încetarea focului”. În schimb președintele francez Emmanuel Macron se „declară cu fermitate împotriva atacului terestru asupra oraşului Rafah”. Euronews transmite că „Spania și Irlanda cer o revizuire urgentă a Acordului de Asociere UE-Israel, în lumina războiului din Gaza și a agravării crizei umanitare”. În The Guardian un politolog britanic expune cele trei principii care ar trebui să stea la baza păcii și a unui stat palestinian: „teritoriile nu pot fi obținute prin forță; extrema dreaptă din Israel trebuie să fie ostracizată; Consiliul Național Palestinian trebuie să fie supus unei reforme autentice”. Cotidianul israelian Haaretz atrage atenția în editorialul său că „activitatea de dezvoltare a coloniilor ilegale erodează legitimitatea Israelului”, remarcând că de la începutul războiului violența coloniștilor din Cisiordania s-a intensificat. De altfel din acest motiv Franța a sancționat recent 28 de coloniști. Săptămânalul britanic The Economist observă că mai sunt și alte entități care le fac viața grea palestinienilor, de pildă însăși agenția ONU înființată pentru a-i ajuta, UNRWA. Funcționând ca un guvern de facto în Fâșia Gaza, UNRWA a „perpetuat nenorocirea palestinienilor”, neavând menirea de a le soluționa problema, ci a de a „conserva statu-quo-ul”. Chiar un tânăr din Gaza citat în articol compara agenția cu un medic care în loc să-ți dea medicamentul pentru cancer îți dă analgezice.
Le Monde abordează tema exploziei de antisemitism din Vest, oprindu-se asupra cazului britanic. „Marea Britanie a înregistrat 4.103 de acte antisemite în 2023, aproape dublu față de recordul anterior din 2021, și o creştere cu 147% faţă de 2022.” Situația e considerată o „urmare a atacului terorist al Hamas asupra Israelului” și „se întâmplă în școli, universități, locuri de muncă, pe străzi și peste tot pe rețelele sociale”. Și revista americană The Atlantic lămurește ce s-a întâmplat cu antisemitismul în universitățile de elită din SUA. Problemele includ vandalizarea sediilor organizațiilor studenților evrei, ferestre de cămine tapetate cu invective și caricaturi cu Hitler, profesori care spun la cursuri minciuni antisemite și-i umilesc pe studenții evrei, evrei loviți cu pumnul în față sau bătuți cu bâta și amenințați cu moartea de către alți studenți. În universități a revenit pe nesimțite antisemitismul care le caracteriza în urmă cu un secol sau, cum formulează The Atlantic, „vechi falsități care cuprind minți noi”./asuba
(Andrei Suba, RADOR)
